Contestație decizie de concediere. Decizia 1183/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1183/2009
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Ana Doriani
- - - JUDECĂTOR 3: Mirela Pop
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul - Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor B împotriva sentinței civile nr. 376/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar din partea pârâtei recurente prin registratură precizare prin care consideră recursul de față ca lipsit de obiect, întrucât la data de 25.06.2009, prin adresa nr. - s-a dispus punerea în aplicare a sentinței civile recurată.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față
Prin acțiunea înregistrată sub număr de dosar - pe rolul Tribunalului Sibiu contestatoarea a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor - Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor B pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției de desfacere a contractului de muncă cu nr. S/45 din 23.01.2009, obligarea pârâtului la reîncadrarea reclamantei și la plata drepturilor salariale cuvenite începând cu 1 februarie 2009 până la reîncadrarea în muncă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că, contestatoarea a fost angajată a societății intimate din 1973 și ca fiind în situația de a se pensiona a formulat cerere în acest sens, numai că, odată cu eliberarea adeverințelor care atestă vechimea și veniturile realizate, intimatul a emis și decizia de desfacere a contractului de muncă în temeiul art.55 lit.a coroborat cu art.40 din Lg.19/2000.
Contestatoarea a solicitat să se constate că raporturile de muncă au încetat în condiții nelegale, cu încălcarea dispa.rt.55 lit.a coroborat cu art.56 lit.d din Codul muncii.
Potrivit acestor dispoziții contractul de muncă încetează la data comunicării deciziei de pensionare și nu la data formulării cererii.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării au fost invocate pe de-o parte excepția de necompetență materială a Tribunalului Sibiu în soluționarea contestației, iar pe de altă parte s-a solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă în considerarea următoarelor:
În drept excepția de necompetență este motivată pe disp.art.3 pct.1 coroborat cu art.2 pct.1 lit.c pr.civ. și cu art.10 alin.1 din Lg.554/2004 a contenciosului administrativ.
Excepția inadmisibilității contestației este fundamentată de intimată pe dispozițiile art.7 alin.1 din Lg.554 în sensul că nu a fost urmată procedura prealabilă.
Prin sentința civilă nr. nr. 376/28.04.2009 instanța a respins excepțiile invocate, a admis contestația și a anulat dispoziția atacată, a dispus reîncadrarea contestatoarei pe funcția deținută anterior și a obligat intimata la plata drepturilor salariale începând cu 1.02.2009 și până la reîncadrare.
A fost obligat intimatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Excepția necompetenței materiale este respinsă motivat de împrejurarea că din analiza raportului juridic dedus judecății rezultă că în speță suntem în prezența unui raport de muncă. Din chiar adresa prin care contestatoarea este înștiințată că urmează să-i înceteze raporturile de muncă rezultă că ea se încadrează în categoria de personal contractual și nu aceea de funcționar public care să atragă incidența normelor de drept contencios administrativ și a procedurilor corespunzătoare acestui tip de litigii.
Calitatea de angajat este dovedită cu copia carnetului de muncă din care rezultă că contestatoarea a fost angajată cu contract de muncă și nu numită printr-un ordin.
Dată fiind calitatea contestatoarei, excepția inadmisibilității invocată de intimată a fost respinsă, neputând fi vorba de o procedură prealabilă în afara regulilor contenciosului administrativ.
Pe fond s-a apreciat că, contestația este fondată în considerarea disp.art.56 lit.d din Codul muncii, potrivit cărora contractul de muncă al angajatului încetează "la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, potrivit legii".
Intimata nu a putut face dovada că decizia de pensionare a fost comunicată, în baza art.287 Codul muncii raportat la art.55 lit.a și 56 lit.d.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul - Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor B, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că reclamanta nu a respectat termenul imperativ prevăzut de art. 282 alin 1 litera a din Codul muncii pentru formularea cererii în vederea soluționării unui conflict de muncă și în consecință, față de dispozițiile art. 103 Cpc, este decăzută din dreptul de a formula acțiunea.
Casa Județeană de Pensii Sibiu a emis la data de 7.05.2009 decizia nr. 71144 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă reclamantei, cu plata drepturilor de pensie începând cu data de 1.02.2009, deci aceasta va beneficia de plata pensiei începând cu data de la care s-a dispus încetarea raporturilor de muncă.
Mai invocă faptul că prin emiterea deciziei atacate pârâtul nu a făcut decât să pună în aplicare adresa nr. -/2009 Secretarului de Stat din cadrul MAI.
În drept a invocat dispozițiile art. 302 și 242 Cpc.
Pârâtul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor Bad epus la dosar, pentru termenul de judecată din data de 16.11.2009, un înscris prin care arată că recursul este lipsit de obiect, întrucât prin adresa nr. -, depusă la dosar, s-a dispus punerea în aplicare a sentinței recurate.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă a reținut că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta nu este decăzută din dreptul de a solicita anularea dispoziției nr. S/45/2009 de desfacere a contractului individual de muncă. Art. 283 alin 1 litera a din Codul muncii, invocat de recurent, stabilește un termen de 30 de zile calendaristice pentru atacarea deciziei unilaterale a angajatorului referitoare la încetarea contractului individual de muncă, termen care începe să curgă de la data comunicării deciziei atacate.
Or, pârâtul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor B nu a făcut dovada comunicării către reclamanta dispoziției nr. S/45/2009, ci prin întâmpinarea depusă la dosarul instanței de fond a arătat că dispoziția are un caracter secret și nu i s-a comunicat reclamantei, ci doar i s-a adus la cunoștință conținutul acesteia.
În consecință, reclamanta nu este decăzută din dreptul de a formula prezenta contestație, întrucât termenul de prescripție nu începe să curgă în ceea ce o privește decât la momentul expres prevăzut de art. 283 alin 1 litera a din Codul muncii, respectiv de la comunicarea dispoziției atacate.
Nici critica referitoare la greșita soluționare a fondului cauzei nu este fondată.
Art. 56 litera d din Codul muncii dispune că contractul individual de muncă încetează de drept. la data comunicării către salariat a deciziei de pensionare pentru limită de vârstă.
Angajatorul nu poate dispune desfacerea contractul individual de muncă decât la momentul la care Casa Județeană de Pensii comunică decizia de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, până la acel moment acordarea pensiei nu este o certitudine, existând posibilitatea ca cererea de pensionare să fie respinsă.
Decizia de pensionare nu era comunicată la momentul emiterii dispoziției atacate, chiar pârâtul învederând prin recursul formulat că a fost emisă abia la data de 7.05.2009.
În consecință, dispoziția nr. S/45/2009 de desfacere a contractului individual de muncă a fost emisă de pârât cu nerespectarea dispozițiilor legale și în mod corect instanța de fond a anulat-o și a dispus reintegrarea reclamatei în postul deținut anterior.
Apărarea pârâtului că la emiterea dispoziției atacate a respectat adresa nr. -/2009 a Secretarului de stat din cadrul MAI nu prezintă relevanță în cauză, adresa respectivă privește raporturile de subordonare dintre cele două instituții, și nu își poate produce efecte juridice cu privire la reclamantă, câtă vreme emitentul dispoziției este pârâtul, iar nu autoritatea emitentă a adresei.
De asemenea, nu prezintă relevanță pentru soluționarea recursului faptul că pârâtul a dispus punerea în aplicare a sentinței atacate, întrucât, pe de o parte, hotărârile pronunțate în materia litigiilor de muncă sunt potrivit art. 289 Codul muncii definitive și executorii de drept și se execută chiar dacă sunt atacate cu recurs, iar pe de altă parte executarea unei hotărâri judecătorești definitive și executorii nu echivalează cu o recunoașterea a drepturilor reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul - Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor B împotriva sentinței civile nr. 376/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 16 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnord.P/ 16 2009
4 ex.
Jud. fond. /
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Ana Doriani, Mirela Pop
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 715/2009. Curtea de... | Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
