Contestație decizie de concediere. Decizia 715/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 715
Ședința publică de la 16 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Primăria Mun. H împotriva sentinței civile nr. 350 din 10.03.2009 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimați fiind și Primarul Mun.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic pentru recurenta Primăria Mun. H și intimatul, lipsă fiind intimatul Primarul Mun.
au răspuns:
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că prin serviciul registratură s-au depus concluzii scrise de către intimatul Primarul Mun.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat.
Consilierul juridic pentru recurenta Primăria Mun. H depune la dosar delegație și un referat cu sancțiunile primite de intimat. un exemplar al referatului intimatului.
Intimatul nu solicită termen pentru studiul referatului care le-a fost comunicat la acest termen.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acorda cuvântul la dezbateri.
Consilierul juridic pentru recurenta Primăria Mun. H solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Arată că hotărârea primei instanțe este motivată nelegal și că admiterea acțiunii reclamantului este contrară dispozițiilor legale. Consideră că nu se poate înlocui persoana chemată în instanță. Mai arată că intimatul a luat cunoștință de faptele care i se impută și că contractul de muncă s-a desfăcut în urma referatului. Precizează că intimatul a mai fost sancționat, dar s-a considerat că angajatul se poate îndrepta, însă nu a fost așa.
Intimatul solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond. Arată că se consideră nedreptățit de primărie.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, sub nr. 1916/89/02.07.2008, a solicitat, în contradictoriu cu Primăria municipiului H, anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr. 2915 din 5 iunie 2008 și obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale începând cu data de 1 iunie 2008.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost angajat ca muncitor necalificat în cadrul Serviciul Public de Administrare a Ortodoxe H și a fost concediat disciplinar, reținându-se faptul că venea la serviciu în stare de ebrietate, absenta nemotivat, executa cu întârziere lucrările și crea un climat tensionat la locul de muncă.
Reclamantul a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor descrise prin decizia contestată.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, arătând că reclamantul nu s-a achitat de sarcinile de serviciu și că a fost sancționat în mod repetat.
Intimata a depus la dosar documentația ce a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Tribunalul a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive Primăriei
Prin sentința civilă nr. 350 din 19 martie 2009, Tribunalul Vasluia admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei municipiului H, a admis contestația formulată de, a anulat dispoziția nr. 2915 din 05 iunie 2008 emisă de Primarul municipiului H, a dispus reintegrarea reclamantului contestator în postul ocupat anterior și plata salariilor neachitate de la data de 1 iunie 2008 până la reintegrarea efectivă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Dispoziția contestată este emisă de Primarul Municipiului H, motiv pentru care instanța apreciază că Primăria, definită de altfel prin Legea nr. 215/2001 ca o simplă entitate funcțională și nu ca o instituție, nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, excepția urmând a fi admisă.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut următoarele:
În urma unor referate întocmite de către privind fapte de natură disciplinară ale reclamantului contestator, urmat de un referat al departamentului de Resurse umane, prin dispoziția nr. 2915 din 05.06.2008, Primarul Municipiului Had ispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului.
Conform prevederilor articolului 268 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, dispoziția ar fi trebuit să conțină și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu s-a efectuat această procedură.
Deși reclamantul și-a formulat apărări prin "Declarația" înregistrată sub nr. 13132 din 08.05.2008, fapt consemnat în cuprinsul dispoziției, aceste apărări nu au fost înlăturate în nici un fel.
Prin urmare, în temeiul disp.art. 268 alineatul 2 Codul Muncii, prima instanță a constatat nulitatea dispoziției.
Mai mult, s-a reținut că aceeași sancțiune se impune și pentru nerespectarea dispozițiilor articolului 267 din Codul Muncii privind modalitatea de efectuare a procedurii cercetării disciplinare prealabile.
Prin adresa nr. 12498 din 25.04.2008 (fila 36), primită de către reclamant pe data de 08.05.2008, acesta este convocat până pe data de 30.04.2008 "pentru a i se clarifica situația".
În adresa respectivă nu sunt enumerate faptele concrete imputate reclamantului, ci se face referire la un referat al numitului - administratorul Serviciului de Administrare a Ortodoxe H, despre conținutul căruia reclamantul nu avea cunoștință, întrucât nu i se comunicase.
S-a reținut că în cuprinsul convocării nu este precizat obiectul acesteia, respectiv faptele pentru care contestatorul va fi cercetat disciplinar. O formulare de genul "clarificarea situației" nu satisface cerințele imperative ale legii.
Rațiunea procedurii prealabile este de a da posibilitatea salariatului de a a-și formula apărări asupra faptelor imputate și de a administra probe cu privire la aceste apărări.
Este evident că o convocare pentru un obiect nedeterminat concret și pentru o dată anterioară primirii adresei nu poate asigura angajatului posibilitatea de a-și pregăti probe sau de a solicita asistența unui membru al sindicatului din care face parte (art. 267 alin. 2 din Codul Muncii ), eludându-se astfel garanțiile oferite de lege.
Prin urmare, prima instanță a admis contestația și a dispus, în conformitate cu prevederile articolului 78 din Codul Muncii, reintegrarea contestatorului pe postul ocupat anterior, precum și plata salariilor de la data desfacerii contractului de muncă și până la data reintegrarea efectivă.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs Primăria municipiului H, arătând că în mod greșit prima instanță, deși a admis excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză nu a respins acțiunea formulată de către contestator.
Se mai arată că în mod greșit prima instanță a înlocuit persoana chemată în judecată, admițând contestația formulată în cauză.
Se mai susține că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond că reclamantului nu i s-au adus la cunoștință faptele concrete pentru care este cercetat disciplinar, deși la data de 08.05.2008, acesta a luat cunoștință despre referatul întocmit de către administratorul cimitirului.
Analizând recursul declarat de Primăria municipiului H se reține că acesta este doar în parte fondat pentru următoarele considerente:
Astfel, deși în mod corect prima instanță a constatat ca fiind lipsită de calitate procesuală pasivă în cauză Primăria municipiului H, aceasta a omis să respingă contestația formulată de în contradictoriu cu recurenta.
În ceea ce privește motivul de recurs privind greșita introducere în cauză de către prima instanță a Primarului municipiului H se reține că, pe de o parte acest aspect putea fi analizat de către instanța de control judiciar doar într-un eventual recurs formulat de către primar, singurul care ar fi avut interes să invoce o asemenea nelegalitate, iar pe de altă parte, având în vedere faptul că în cauză era contestată o decizie a Primarului municipiului H, se impunea ca judecata să se poarte în contradictoriu cu emitentul deciziei de concediere, care a fost citat în mod legal în cauză.
Se mai reține că, dobândind astfel calitatea de parte, Primarul municipiului H era singura persoană ce avea interes în cauză să invoce atât aspectele legate de modul în care a dobândit calitate procesuală în cauză, cât și motive de nelegalitate a hotărârii în ceea ce privește anularea dispoziției de concediere emise, însă acesta nu a înțeles să-și exercite dreptul procedural de a recura hotărârea pronunțată de către prima instanță, astfel încât acestea nu pot fi analizate în recursul formulat de către primărie.
Pentru aceste considerente, în temeiuldisp.art.312alin.2 din Codul d e procedură civilă, se va admite recursul declarat de Primăria municipiului H și se va modifica în parte sentința primei instanțe, în sensul de a se respinge contestația formulată de în contradictoriu cu Primăria municipiului H, menținându-se restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Primăria municipiului H împotriva sentinței civile nr. 350 din 19 martie 2009 Tribunalul Vaslui, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge contestația formulată de în contradictoriu cu Primăria municipiului
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDEĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex.-30.06.2009;
Jud.fond:- Tribunalul Vaslui:-;
- -
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
| ← Conflict de muncă. Decizia 170/2009. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 1183/2009. Curtea... → |
|---|
