Contestație decizie de concediere. Decizia 1187/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
R OMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1187/2009
Ședința publică din 16 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petrașcu Adriana Stoica Manuela președintele Curții de Apel
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Doriani Ana
- - - grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de reclamantul împotriva deciziei civile numărul 44/2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 9 noiembrie 2009, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
În deliberare se constată că prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub dosar nr-, contestatorul a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Rutieră Română - ARR B, să se dispună anularea deciziei civile nr.44/19.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosar nr- și în rejudecare să fie admis recursul declarat de reclamant.
În motivarea contestației sale a arătat că instanța de control judiciar nu a analizat, în întregime, motivele de recurs invocate de reclamant și a comis greșeli materiale în aprecierea probelor de la dosar.
Sub un prim aspect, a susținut că instanța nu s-a pronunțat cu privire la un motiv de nelegalitate invocat în recurs de către recurent și care s-a referit la nepronunțarea instanței de fond asupra excepției tardivității aplicării sancțiunii disciplinare, invocată de reclamant.
Un al doilea motiv de recurs care nu a fost analizat de către instanța de control judiciar, în opinia contestatorului, a vizat aspectul legat de persoana care putea constata imposibilitatea desfășurării cercetării disciplinare prealabile și suspendarea cursului prescripției angajării răspunderii disciplinare.
Referitor la greșelile materiale, contestatorul a susținut că instanța de recurs a apreciat în mod greșit că abaterile disciplinare reținute în sarcina contestatorului au un caracter continuu, unic, în condițiile în care nu s-a dovedit prin nici o probă, intenția unică a reclamantului de a comite toate aceste abateri.
De asemenea a apreciat că tot o greșeală materială o constituie și faptul că instanța de control judiciar a apreciat că dispoziția de sancționare disciplinară a reclamantului a fost luată cu respectarea cerințelor de formă și fond impuse de art.266 și urm. Codul muncii.
Cu privire la aspectele de fond a reținut că instanța de recurs a enumerat doar adresele eliberate de intimată fără însă să răspundă la criticile reclamantului care se refereau la fiecare înscris în parte.
În drept, a invocat art.318 Cod proc.civ.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.44/19.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosar nr-, s-a respins recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.725/7.07.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- și a fost obligat recurentul să plătească intimatei Autoritatea Rutieră Română - ARR suma de 672 lei, cheltuieli de judecată.
Art.318 proc.civ. astfel cum a fost modificat prin Legea nr.219/2005, prevede că hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când, instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Referitor la motivele de contestație invocate de către contestator se constată nu pot fi primite deoarece contestația în anulare specială este o cale extraordinară de atac admisibilă numai în cazurile limitativ enumerate de lege, textele care o prevăd fiind de strictă interpretare. Pe această cale, se urmărește repararea neregularităților evidente privind actele de procedură, în afara problemelor legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul.
Prin " greșeală materială" se înțelege orice eroare materială evidentă pe care o săvârșește instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale esențiale ale dosarului, cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate. În consecință, greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare nu sunt greșeli de judecată de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale, cum sunt cele invocate de către contestatoare.
În raport de cele de mai sus, se constată că aspectele invocate de către contestatorul vizează greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural, probleme care exced motivelor de contestație în anulare prevăzute de art.318 proc.civ.
În consecință, a da părților posibilitatea de a se plânge acelorași instanțe care au dat hotărârea de modul în care au apreciat probele și au stabilit raporturile dintre părți, ar însemna să se deschidă părților dreptul de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce ar transforma contestația în anulare într-o cale ordinară de atac, mai defavorabilă chiar recursului, care se judecă la o instanță superioară.
Legat de cel de-al doilea motiv al contestației în anulare speciale, se constată din analiza actelor și lucrărilor dosarului că instanța de control judiciar a răspuns tuturor motivelor de nelegalitate invocate de către recurentul reclamant astfel că nu se poate reține că nu a examinat toate aspectele critice menționate în recurs.
Prin urmare, instanța a răspuns criticilor formulate, arătând motivele pentru care acestea nu pot fi primite. Jurisprudența a statuat constant că instanța de recurs nu este obligată să răspundă la argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare, ci este îndreptățită să le grupeze pentru a răspunde la motivul de casare printr-un considerent comun.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că în cauză nu sunt incidente prevederile art.317 și 318.proc.civ. împrejurare față de care va dispune respingerea prezentei contestații în anulare.
Văzând și dispozițiile art.-274.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.44/19.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosar nr-.
Obligă contestatorul să plătească intimatei Autoritatea Rutieră - ARR B suma de 1572, 76 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.11. 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Președinte:Petrașcu Adriana Stoica ManuelaJudecători:Petrașcu Adriana Stoica Manuela, Doriani Ana
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 4996/2008. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1369/2009. Curtea... → |
|---|
