Contestație decizie de concediere. Decizia 119/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 119/R-CM
Ședința publică din 15 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
Judecător: - -
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimata - - SRL, cu sediul în P, str.-, nr.3, județul A, împotriva sentinței civile nr.646/CM din 17 octombrie 2007,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns au răspuns avocat pentru recurenta-intimată - - SRL P, în baza împuternicirii avocațiale nr.2402 din 22 ianuarie 2008, emisă de Cabinet individual-Baroul A și intimata-contestatoare a asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.12/2008, emisă de Cabinet individual-Baroul
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile asupra recursului s-au desfășurat în ședința publică din 13 februarie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată astăzi 15 februarie 2008, când în urma dezbaterii, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Examinând recursul civil de față:
Prin contestația înregistrată la data de 26 aprilie 2007, contestatoarea aac hemat în judecată pe intimata "- ", solicitând anularea deciziei nr.162 din 11 aprilie 2007 și reîncadrarea în funcția avută anterior.
În motivarea contestației s-a susținut de către contestatoare că a fost angajata intimatei pe perioadă nedeterminată, în funcția de tehnolog panificație, însă în data de 09.04.2007 a suferit anumite afecțiuni medicale ce au necesitat spitalizarea sa începând cu data de 10.04.2007. Întrucât a avut nevoie de o adeverință medicală, în data de 10.04.2007 s-a prezentat la sediul societății unde a întâmpinat greutăți în ceea ce privește eliberarea acestei adeverințe, iar datorită supărării provocată de acest refuz și datorită faptului că se afla sub influența tratamentului prescris, într-un acces de tulburare emoțională a scris o cerere de demisie, care însă urma să-și producă efectele după expirarea termenului de preaviz. Contestatoarea a mai susținut că la data întocmirii cererii a prezentat și formularul de concediu medical, care nu i-a fost reținut, fiind nevoită să-l trimită intimatei cu poșta, la data de 16.04.2007. Cu toate acestea, în mod nelegal, intimata a procedat la întocmirea deciziei nr.162, procedând la încetarea unilaterală a contractului de muncă, deși contractul individual de muncă era suspendat pe perioada concediului medical.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
- datorită motivării contradictorii a contestației aceasta apare ca șicanatorie și formală;
- contestatoarea a formulat o cerere de demisie începând cu data de 11.04.2007, iar aceasta i-a fost aprobată, astfel încât s-a realizat acordul de voință al părților în ceea ce privește încetarea raporturilor de muncă;
- termenul de preaviz este prevăzut în favoarea angajatorului pentru evitarea prejudicierii angajatorului;
- societatea a renunțat la beneficiul termenului de preaviz;
- în cazul demisiei nici nu se impune acordul celeilalte părți a contractului individual ce muncă pentru că demisia este un act unilateral de voință;
- nu se poate reveni asupra demisiei de către contestatoare;
- contestatoarea nu a menționat nimic în privința incapacității temporare de muncă, certificatul medical fiind trimis prin poștă la data de 16.04.2007.
Prin sentința civilă nr.646/CM din 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admisă contestația și anulată decizia nr.162 din 11 aprilie 2007 emisă de intimată.
S-a dispus reîncadrarea contestatoarei pe postul avut anterior emiterii deciziei.
Pentru a ajunge la această soluție instanța de fond a reținut că, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al contestatoarei, aceasta a fost angajata societății intimate din data de 04.11.2006, în funcția de tehnolog panificație, acest lucru reieșind și din contractul individual de muncă încheiat între părți și înregistrat la ITM sub nr.44329/14.11.2006.
Ulterior, contestatoarea a formulat și depus la intimată o cerere de demisie, datată 11.04.2007, prin care solicita încetarea raporturilor de muncă începând cu data de 11.04.2007.
Întrucât au existat discuții în privința datei la care contestatoarea a formulat și depus această demisie (22), s-a dispus audierea martorilor și.
Din declarațiile acestora a reieșit că demisia a fost depusă la intimată în data de 10.04.2007
Având la bază această cerere de demisie, la data de 11.04.2007 intimata emite decizia nr.162, prin care constată încetat contractul individual de muncă al contestatoarei.
Ulterior, la data de 18.04.2007, intimata a primit prin poștă de la contestatoare o cerere datată 16.04.2007, prin care solicita să se ia act că revine asupra cererii de demisie, fiind lovită de nulitate absolută, susținând că se afla sub imperiul unei tulburări emoționale și fiind sub tratament, peste toate acestea suprapunându-se refuzul de a i se elibera adeverința solicitată. Cu aceeași ocazie a fost trimis intimatei și concediul medical pentru perioada 09.04.2007-30.04.2007, solicitându-i acesteia să-l accepte la plată.
În motivarea contestației s-a susținut de către semnatară că la data depunerii demisiei se afla sub tratament iar datorită efectelor secundare ale medicamentelor a suferit un acces de datorită faptului că a avut reprezentarea faptului că nu va putea prezenta la spital o adeverință de salariat ce-i era necesară în acea zi de 10.04.2007.
Potrivit art.79 alin. 1 din Codul muncii, prin demisie se înțelege actul unilateral de voință a salariatului care comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea termenului de preaviz.
Pentru a produce efecte juridice această voință unilaterală a salariatului trebuie să se concretizeze într-un consimțământ valabil, potrivit art.948 pct. 2 Cod civil. Contestatoarea a invocat tocmai faptul că datorită tratamentului ce i se administra nu a avut reprezentarea faptelor sale, ceea ce a determinat-o să scrie cererea de demisie.
Pentru că din declarațiile martorilor nu a reieșit dacă contestatoarea se afla într-o stare specială, de confuzie, determinată de medicamentul ce i se administra, instanța a solicitat relații în acest sens Spitalului Județean A - Secția Boli, unde contestatoarea se află înregistrată.
Din aceste relații s-a reținut că pacienta a se află în evidența unității spitalicești cu diagnosticul de hepatită tip C, fiindu-i administrat tratament cu "" ( fiind de fapt pegilat) începând cu data de 08.12.2006. Din foia de evidență a administrării acestui medicament (95) reiese că medicamentul i s-a administrat contestatoarei la data de 04.04.2007, iar următoarea administrare era chiar data de 11.04.2007.
Medicul curant al contestatoarei, dr., a subliniat faptul că administrarea medicamentului indicat anterior a avut reacții adverse și în cazul contestatoarei, mai ales asupra sistemului nervos, concretizate în: nervozitate, irascibilitate, tulburări de memorie, confuzie, amețeli.
Din biletul de externare existent la fila 32 dosarului reiese că în perioada 10.04.2007-12.04.2007 contestatoarea a fost internată la Spitalul Județean A, ceea ce confirmă faptul că avea nevoie urgentă de acea adeverință solicitată intimatei la data de 10.04.2007.
În aceste condiții instanța a apreciat că la data depunerii demisiei contestatoarea nu a avut reprezentarea faptelor sale, consimțământul său fiind viciat. În consecință, în lipsa unui consimțământ valabil exprimat nu se poate vorbi despre o manifestare liberă de voință, așa încât apare întemeiată contestația, urmând a se anula decizia nr.162/11.04.2007 emisă de intimată prin care s-a constatat că a încetat contractul individual de muncă al contestatoarei.
În temeiul art.78 alin.2 Codul muncii, urmează ca intimata să o reprimească pe contestatoare la locul de muncă avut anterior emiterii deciziei contestate.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs "- ", criticând-o pentru nelegalitate, motiv prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Se susține de recurentă că, intimata contestatoare a fost angajată la data de 4 noiembrie 2006, în funcția de tehnolog panificație, dată la care se afla în evidența spitalului ca persoană bolnavă, având hepatită tip "C", așa cum rezultă din certificatul medical nr.6292 din 3 octombrie 2003 (28 din dosar) și adeverința nr.28 din 14 octombrie 2003 (29).
La data angajării, intimata a ascuns angajatorului această împrejurare.
Potrivit Ordinului privind aprobarea Normelor generale de protecție a muncii, emis de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, persoanele care au o afecțiune de natura celei prezentate de intimata contestatoare nu pot desfășura o activitate în sectorul alimentar.
Instanța de fond, ignorând aceste aspecte, a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul avut anterior emiterii deciziei de încetare a raporturilor de muncă.
La data de 11 aprilie 2007, contestatoarea a depus cererea de demisie, prin care a solicitat încetarea raporturilor de muncă, cerere admisă de societate, fiind emisă decizia nr.162 din 11 aprilie 2007.
Recurenta susține că în mod greșit instanța de fond a reținut că, datorită administrării tratamentului cu "", care produce o stare de irascibilitate, amețeli, tulburări de memorie etc. în momentul depunerii cererii de demisie, contestatoarea nu avea discernământ, consimțământul său nefiind valabil exprimat.
Analizând recursul în raport de critica adusă sentinței, se constată că este fondat.
Prin acțiunea formulată, contestatoarea a solicitat anularea deciziei nr.162 din 11 aprilie 2007 și reîncadrarea sa în funcția avută anterior.
Contestatoarea a formulat o cerere de demisie începând cu data de 11 aprilie 2007, cerere care i-a fost aprobată, emițându-se decizia de încetare a contractului de muncă, considerând că s-a realizat acordul de voință al părților în ce privește încetarea raporturilor de muncă, fiind aplicabile dispozițiile art.55 lit.c și art.79 din Codul muncii.
Decizia nr.162 din 11 aprilie 2007 a fost emisă în aceeași zi în care a fost înregistrată cererea de demisie a contestatoarei.
Ulterior, la data de 16 aprilie 2007, contestatoarea a formulat o cerere de revenire asupra demisiei, motivată de faptul că la data când și-a dat demisia a avut consimțământul viciat, datorită efectului medicamentelor luate, respectiv a administrării de "", având diagnosticul de hepatită tip
Acest medicament i-a fost administrat chiar în ziua de 11 aprilie 2007.
Medicul curant al contestatoarei a arătat că administrarea acestui medicament are reacții asupra sistemului nervos, prezentând nervozitate, irascibilitate, tulburări de memorie, confuzie, amețeli.
În aceste condiții instanța a apreciat că la data depunerii demisiei, contestatoarea nu a avut reprezentarea faptelor sale, consimțământul său fiind viciat.
Din adresa semnată de dr. și dr., rezultă că pacienta a era în evidență cu diagnosticul hepatită tip C și a făcut tratament cu din data de 8 decembrie 2006.
Contestatoarea a fost angajată la unitatea recurentă la data de 4 noiembrie 2006 și deși a făcut tratament cu nu a prezentat acele tulburări grave ale sistemului nervos, pe care susține că le-a avut în data de 11 aprilie 2007 când a formulat cererea de demisie.
că la acea dată nu a știut ce face, neavând discernământul faptelor sale, consimțământul său fiind viciat.
Potrivit dispozițiilor art.953 Cod civil, consimțământul nu este valabil, când este dat prin eroare, smuls prin violență sau surprins prin dol.
Eroarea ca viciu de consimțământ trebuie să se refere la persoana cu care se contractează sau la substanța obiectului convenției, dolul presupune folosirea unor manopere dolosive de către una dintre părți pentru a determina pe cealaltă parte să contracteze, iar violența presupune de a insufla temere spre a face o persoană a contracta, toate aceste condiții nefiind întrunite.
Contestatoarea nu a dovedit că a fost complet lipsită de discernământ în momentul depunerii cererii de demisie, pentru ca această cerere să fie lovită de nulitate.
Fiind deci valabilă a produs consecințele prevăzute de lege.
La data de 4 noiembrie 2006 când s-a angajat la unitatea recurentă, contestatoarea era infestată cu virusul hepatită tip C, fiind luată în evidență la secția de boli infecțioase, situație pe care a ascuns-
Prin Ordinul comun emis de Ministerul Sănătății și Familiei și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale privind aprobarea Normelor generale de protecție a muncii (63) este interzisă angajarea în domeniul panificației a persoanelor care prezintă boli infecto-, iar hepatita tip C este o boală infecțioasă, contagioasă.
Instanța de fond neluând în considerare aceste aspecte a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul avut anterior emiterii deciziei de încetare a raporturilor de muncă.
Față de considerentele de mai sus, constatându-se că nu s-au făcut dovezi că la momentul depunerii cererii de demisie, contestatoarea nu avea discernământ, consimțământul său nefiind valabil exprimat, în conformitate cu dispozițiile art.312 (1) Cod procedură civilă, urmează a se admite recursul declarat împotriva sentinței civile nr.646/CM din 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondată contestația.
În conformitate cu art.274 Cod procedură civilă, intimata-contestatoare urmează a fi obligată să plătească recurentei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de "- ", cu sediul în P, str.- nr.3, județul A, împotriva sentinței civile nr.646/CM din 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondată contestația formulată de, domiciliată în P, str.1 - 2. - 8,.A,.18, județul
Obligă pe intimata a să plătească recurentei "- " P suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 februarie 2008, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/21.03.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Jeana Dumitrache
| ← Conflict de muncă. Decizia 122/2008. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 1747/2008. Curtea... → |
|---|
