Contestație decizie de concediere. Decizia 1199/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1199/
Ședința publică din 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata BANCA TRANSILVANIA SA - SUCURSALA G, cu sediul în-, jud.G împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Galați la data de 30.06.2009 în dosarul nr- în contradictoriu cu contestatoarea, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:pentru recurenta-intimată BANCA TRANSILVANIA SA - SUCURSALA G - avocat cu delegație la dosar și intimata-contestatoare personal și reprezentată de avocat cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier;după care:
Reprezentantul recurentei-intimate depune la dosar împuternicire avocațială.
Reprezentantul intimatei-contestatoare depune la dosar împuternicire avocațială și întâmpinare în două exemplare.
Se comunică reprezentantului recurentei-intimate o copie de pe întâmpinare, iar aceasta solicită apelarea cauzei la doua strigare pentru a-i da posibilitatea să studieze întâmpinarea.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:pentru recurenta-intimată BANCA TRANSILVANIA SA - SUCURSALA G - avocat cu delegație la dosar și intimata-contestatoare personal și reprezentată de avocat cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier;după care:
Reprezentanții părților precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri reprezentanților părților.
Reprezentantul recurentei-intimate solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat,modificarea în tot a încheierii pronunțată de Tribunalul Galați și obligarea intimatei-contestatoare la plata cheltuielilor de judecată. Solicită ca instanța de recurs să aibă în vedere că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii; că renunțarea la judecată după comunicarea cererii de chemare în judecată nu exonerează reclamantul de plata cheltuielilor de judecată, invocând astfel disp.art.246 alin.1 și 3 Cod procedură civilă,arătând că soluția legiuitorului este logică, pentru că înainte de comunicarea cererii de chemare în judecată pârâtul nefiind încunoștințat despre existența procesului, nu s-a aflat nici în situația de a efectua cheltuieli de judecată. Mai arată că legea nu condiționează obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată de renunțarea ulterioară sau anterioară primei zile de înfățișare, instanța de fond în mod greșit a reținut ca și motiv de respingere a solicitării de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată faptul că renunțarea a intervenit la prima zi de înfățișare. În prezenta cauză renunțarea intimatei - contestatoare a intervenit după comunicarea contestației către Banca Transilvania și la al treilea termen de judecată, solicitând să se observe că Banca a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, respectiv onorariul de avocat și cheltuielile de deplasare efectuate în vederea deplasării avocatului la Tribunalul Galați. Suma solicitată de către Bancă nu este exagerat de mare, iar în măsura în care ar fi fost instanța de fond avea dreptul să reducă această sumă. Susținerile instanței de fond, că suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată este exagerat de mare sunt nefondate, solicitând să se observe faptul că suma cuprinde onorariul avocațial și cheltuielile efectuate cu deplasarea avocatului care a reprezentat intimata la Tribunalul Galați. Precizează că nu este echitabil ca părțile să suporte propriile cheltuieli de judecată. Susținerile instanței de fond că este echitabil ca părțile să își suporte propriile cheltuieli de judecată este complet nefondată. Cheltuielile de judecată acționează ca veritabile sancțiuni procedurale și au rolul de a despăgubi partea care nu este vinovată de declanșarea activității judiciare. În prezenta cauză reclamanta a formulat o cerere de chemare în judecată, declanșând astfel activitatea judiciară și obligând pârâtul la efectuarea de cheltuieli în vederea apărării față de acuzele aduse Băncii prin cererea de chemare în judecată, ca urmare este echitabil ca aceasta să suporte aceste cheltuieli. În concluzie, față de aceste considerente solicită admiterea recursului și obligarea intimatei-contestatoare la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatei-contestatoare solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar încheierea de ședință din data de 30.06.2009 a fost dată cu respectarea întocmai a legii. Astfel la primul termen de judecată a solicitat acordarea unui termen de judecată în vederea unui apărător ales, iar instanța i-a admis cererea și a acordat termen de judecată la data de 17.06.2009, ulterior acordându-se un nou termen la data de 30.06.2009 în vederea comunicării întâmpinării,iar la termenul de judecată din 30.06.2009 a renunțat la judecată. Apreciază că instanța de fond în mod corect a respins cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată având în vedere că renunțarea s-a făcut chiar la prima zi de înfățișare și că suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată este nepotrivit de mare față de modul în care s- derulat procesul și de momentul în care contestatoarea a declarat că renunță la judecată, astfel încât este echitabil ca fiecare parte să își suporte propriile cheltuieli de judecată. Deși intimata în susținerea motivelor de recurs invocă dispozițiile art.246 alin.1 și 3 Cod procedură civilă apreciază faptul că textul acestei dispoziții legale referitor la renunțarea la judecată este discriminatoriu față de părțile din proces, deoarece dă posibilitatea doar pârâtului să ceară instanței să oblige pe reclamant la cheltuieli. În consecință, nu se poate vorbi de egalitate în fața legii pentru reclamant și pârât. De asemenea, întâmpinarea depusă la dosar și prezentarea la un singur termen de judecată nu justifică în nici un mod cuantumul onorariului plătit apărătorului ales,învederând că este inuman ca pârâta să solicite obligarea la plata cheltuielilor de judecată a reclamantei care a avut calitatea de angajat al băncii și care a fost disponibilizată din motive neimputabile acesteia, mai ales că acest cuantum este exorbitant și doar din considerentul că a contestat această decizie, iar ulterior la prima zi de înfățișare a renunțat la judecarea contestației. În consecință solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca fiind legale a dispozițiilor cuprinse în încheierea din 30.06.2009. Cu cheltuieli de judecată ocazionate cu prezentul recurs.
CURTEA
Asupra recursului privind conflictul de muncă de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- reclamanta - a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 11/1.04.2009 emisă de fostul său angajator, pârâta Banca Transilvania.
La termenul din 30.06.2009 reclamanta a declarat că renunță la judecată. Prin Încheierea din 30.06.2009 Tribunalul Galația luat act de renunțarea la judecată și a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, constatând că suma solicitată este disproporționat de mare față de modul în care s-a derulat procesul și de momentul la care s-a renunțat la judecată. A considerat că este echitabil ca fiecare parte să-și suporte propriile cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta Banca Transilvania, solicitând modificarea ei și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că deși a făcut dovada că a efectuat cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial și cheltuieli cu deplasarea la instanță a avocaților, instanța i-a respins cererea de acordare a acestora, încălcând dispozițiile art. 246 alin. 3 Cod procedură civilă.
Nu are importanță că s-a renunțat la judecată la prima zi de înfățișare, momentul prevăzut de lege este cel al comunicării cererii de chemare în judecată, după care reclamantul este obligat să plătească cheltuielile făcute de pârât.
Consideră că suma nu este exagerat de mare, întrucât s-au prestat o serie de servicii juridice - întâlniri cu reprezentanții băncii, redactarea întâmpinării, pregătirea strategiei procesuale, reprezentarea băncii la două termene de judecată, iar instanța ar fi putut în temeiul art. 274 Cod procedură civilă să micșoreze onorariul avocațial, dar nu putea micșora cheltuielile cu deplasarea făcute de bancă.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea Tribunalului Galați este legală și temeinică.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de recurentă, cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că acesta este fondat față de următoarele considerente:
Potrivit art. 246 alin. 3 Cod procedură civilă dacă renunțarea la judecată s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.
În mod corect susține recurenta că nu are importanță dacă s-a renunțat la judecată la prima zi de înfățișare, momentul prevăzut de lege este cel al comunicării cererii de chemare în judecată, după care reclamantul este obligat să plătească cheltuielile făcute de pârât.
Se consideră că reclamantul este în culpă procesuală întrucât a provocat un proces, obligându-l pe pârât să efectueze cheltuieli de judecată pentru a se apăra, apoi a renunțat la judecată.
Referitor la cuantumul acestora, în mod corect a reținut instanța de fond că suma solicitată de pârâtă este disproporționat de mare față de modul în care s-a derulat procesul.
Curtea consideră justificată decontarea cheltuielilor de transport efectuate de avocații pârâtei pentru deplasarea la instanță și va reduce onorariul avocațial, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, având în vedere că este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de avocat pentru susținerea prezentei cauze.
În consecință, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va admite recursul, va modifica în parte încheierea recurată, iar în rejudecare o va obliga pe reclamantă să-i plătească pârâtei suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Va menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-intimată BANCA TRANSILVANIA SA - SUCURSALA G, cu sediul în-, jud.G împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Galați la data de 30.06.2009 în dosarul nr-.
Modifică în parte încheierea din 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în sensul că obligă pe reclamantă la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă de 1000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 02 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/02.12.2009
Tehnored./4 ex./ 09 2009
Fond. -
Asistenți jud. -
Com. 2 ex.părți/
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 833/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 910/2009. Curtea... → |
|---|
