Conflict de muncă. Decizia 632/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 632/R-CM
Ședința publică din 31 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ion Rebeca JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Judecător -
Grefier
S-au luat în examinare pentru soluționare, recursurile declarate de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1052/CM din 16 octombrie 2008 și a încheierii din camera de consiliu din 22 decembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- și de pârâta împotriva aceleiași sentințe.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-reclamantă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.36/2009 emisă de Cabinet de avocat- Baroul Argeș,avocat pentru intimata-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale nr.166/2009 emisă de Cabinet de avocat- Baroul Argeș și intimata-reclamantă, personal.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, s-a depus la dosar întâmpinarea la recursul pârâtei.
Avocat pentru intimata-pârâtă, depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorii părților, având cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursurilor.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Avocat pentru recurenta-reclamantă susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată în totalitate.
Având cuvântul asupra recursului formulat împotriva încheierii din camera de consiliu din 22 decembrie 2008, arată că întrucât s-a pronunțat încheierea de îndreptare a erorii materiale, înțelege să nu mai susțină acest recurs.
Recurenta-reclamantă, personal având cuvântul, susține că renunță la judecata cererii de recurs cu privire la îndreptarea erorii materiale.
Avocat pentru intimata-pârâtă, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii reclamantelor ca neîntemeiată.
Având cuvântul asupra recursului formulat de reclamantă, solicită respingerea lui ca neîntemeiat, pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar și susținute oral.
Referitor la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat în ceea ce privește angajamentul de plată încheiat sub forma înscrisului sub semnătură privată, arată că în momentul în care a fost întocmit angajamentul notarial, angajamentul sub semnătură privată și-a încetat efectele și nu mai este în vigoare. Susține că este vorba de același prejudiciu în ambele angajamente.
În ceea ce privește lipsa deciziei de imputație, arată că aceasta nu mai este prevăzută de legislația în vigoare, iar cu privire la respectarea prevederilor art.266 alin.1 din Codul muncii, acesta nu este incident în cauză atât timp cât recurentei nu i-a fost aplicată o sancțiune disciplinară.
Cu privire la recursul reclamantei împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale, solicită a se lua act că acesta nu se mai susține.
Instanța ia act de renunțarea la judecata recursului formulat împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale pronunțate în sedința publică din 22.12.2008.
Avocat pentru recurenta-reclamantă având cuvântul asupra recursului formulat de pârâtă, solicită respingerea lui ca nefondat, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral.
Arată că, din sumele reținute ca lipsă în gestiune produsă de intimată, nu a fost scăzută valoarea mărfurilor degradate și a celor confiscate prin procesele-verbale de contravenție și nici perisabilitățile și nu rezultă că au fost diminuate sumele menționate în angajamentele de plată.
Intimata-reclamantă având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de reclamantă și respingerea recursului pârâtei ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, onstată că prin acțiunea înregistrată la data de 13.03.2006, reclamantele și au chemat în judecată pe pârâta pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a angajamentelor de plată autentificate sub nr.208, nr.209 din 20.01.2006 și a celui sub semnătură privată, să fie suspendată executarea angajamentelor de plată până la soluționarea irevocabilă a cauzei, iar în subsidiar să fie stabilit prejudiciului real produs intimatei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantele au arătat că au fost angajatele pârâtei, în calitate de vânzătoare, începând cu luna mai 2004 și că în urma inventarierii ce a avut loc la data de 07.12.2005 s-au constatat lipsuri în gestiune. Deși au solicitat după inventariere să se aplice procentul de scădere pentru alimentele perisabile și să se ia în calcul și alimentele care erau deja expirate sau chiar expiraseră și se găseau în magazin, reprezentanții societății au refuzat și le-au constrâns să semneze listele de inventariere, procesele-verbale întocmite cu acea ocazie și angajamentele de plată sub amenințarea desfacerii contractului de muncă.
Ulterior, magazinul a fost închis iar reclamantele au fost trimise acasă.
Au mai arătat că nu s-a efectuat nicio cercetare disciplinară și că angajamentele au fost emise în baza unor temeiuri de lege abrogate sau fără legătură cu speța, astfel că fiind întemeiate pe o cauză falsă, sunt lovite de nulitate.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că reclamantele au recunoscut că lipsurile în gestiune li se datorează, încheind de bună voie și la solicitarea acestora, angajamentele de plată, pe care nu le-au respectat. de inventariere și procesele-verbale emise cu ocazia efectuării inventarului au fost semnate de reclamante fără obiecțiuni.
În ceea ce privește valabilitatea angajamentelor de plată, intimata a apreciat că acestea au fost încheiate în mod corect în raport de dispozițiile Legii nr.22/1969, că nu au o cauză falsă pentru că reclamantele au cunoscut și conștientizat că scopul pentru care încheie aceste acte îl reprezintă stingerea datoriei pe care o au față de intimată.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării angajamentelor de plată până la soluționarea irevocabilă a cauzei, intimata apreciat că este netemeinică și nelegală întrucât reclamantele au fost de acord cu semnarea acestora, iar măsura suspendării ar aduce unității prejudicii.
Prin sentința civilă nr.1052/CM/16.10.2008, Tribunalul Argeșaa dmis în parte acțiunea, a anulat în parte angajamentul de plată autentificat sub nr.208/20.01.2006 și a obligat pe reclamanta să plătească suma de 4410 lei, cu titlu de despăgubiri, stabilită prin raportul de expertiză completat.
A anulat în parte angajamentul de plată autentificat sub nr.209/20.01.2006 și a obligat pe reclamanta să plătească pârâtei suma de 4241 lei despăgubiri, stabilită prin raportul de expertiză completat.
A obligat pe pârâtă la cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut în fapt și în drept următoarele:
Reclamanta a fost angajată la data de 20.09.2001 la unitatea pârâtă în postul de vânzătoare, pe o perioadă nedeterminată, iar reclamanta tot în postul de vânzătoare, începând cu data de 23.02.2004.
Din analiza fișei posturilor acestora a rezultat că avea atribuții de gestionar, iar reclamanta, pe lângă cele specifice postului de vânzător și pe aceea de a participa alături de gestionari la primirea, recepționarea, depozitarea mărfurilor.
În urma efectuării de către pârâtă a unei inventarieri în perioada 05.12.2004 - 07.12.2005, așa cum rezultă din procesul-verbal de inventariere și control gestionar și din nota de prezentare întocmită de reclamante, în gestiunea reclamantei s-au constatat lipsuri. Cu acea ocazie, reclamanta a semnat două angajamente de plată, unul sub semnătură privată și unul autentificat la notariat sub nr.208/20.01.2006, iar reclamanta, de asemenea, a semnat angajamentul de plată autentificat sub nr.209/20.01.2006. Prin aceste acte unilaterale reclamanta a consimțit la plata sumei de 12.354,63 lei, iar a sumei de 11.880,25 lei.
Ambele au precizat în cuprinsul acestor acte că nu au obiecțiuni față de cuantumul sumelor imputate.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză a rezultat că din suma de 98.843,21 lei reținută de pârâtă ca lipsă în gestiune produsă de reclamante și de numitele și, pârâta nu a scăzut valoarea mărfurilor degradate de 2066,09 lei și a mărfii confiscate prin procesele-verbale de contravenție la normele sanitar-veterinare și nici perisabilitățile, în valoare de 2969,38 lei. În raport de aceasta, expertul a stabilit că prejudiciul real produs de reclamante împreună cu celelalte două angajate, ce nu sunt părți în proces, este de 28973,50 lei. Aplicând dispozițiile art. 27 alin.2 din Legea nr.22/1969, expertul a concluzionat că paguba produsă de este de 10262,41 lei, iar cea produsă de de 9868,37 lei.
Indicarea unui temei legal greșit nu conduce la concluzia că una din părțile semnatare ale actului a urmărit un alt obiectiv decât cel ce rezultă din cuprinsul acestuia. Din conținutul angajamentului de plată a rezultat că scopul emiterii acestuia îl constituie repararea prejudiciului suferit și, de asemenea, în cuprinsul acestuia este indicat ca temei legal și Legea nr.22/1969 care este încă în vigoare și care reglementează răspunderea gestionarilor.
În art. 32 se prevede că la constatarea unei pagube în gestiune, persoana răspunzătoare poate să-și ia un angajament scris pentru acoperirea acestuia. Textul art.32 a fost modificat doar în sensul că angajamentul de plată nu mai constituie titlu executoriu prin Codul muncii - Legea nr.53/2003. În consecință, instanța a apreciat că angajamentele de plată nu sunt lovite de nulitate absolută.
Dispozițiile art. 32 din Legea nr.22/1969 prevăd că dacă ulterior emiterii angajamentelor persoanele care s-au obligat constată că nu datorează sau că datorează doar o parte din suma pentru care au încheiat aceste acte unilateral, vor putea cere desființarea lor.
Din concluziile raportului de expertiză contabilă a rezultat că prejudiciul produs de reclamante este mai mic decât cel reținut prin angajamentele de plată.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 22 decembrie 2008, Tribunalul Argeș a admis sesizarea din oficiu și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr.1052/CM/16.10.2008, precum și în minuta pronunțată în dosarul nr-, în sensul consemnării corecte a cuantumului prejudiciului la repararea căruia au fost obligate reclamantele, respectiv de 9868,37 lei - pentru, în loc de 4241 lei, cum greșit s-a consemnat și de 10262,41lei - pentru, în loc de 4410 lei, cum greșit s-a consemnat.
Împotriva sentinței au formulat recurs, în termen legal, reclamanta și pârâta.
Prima dintre recurente critică hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a angajamentului de plată dat prin înscris sub semnătură privată, astfel că nu se poate stabili dacă acesta a rămas sau nu în vigoare.
- Nu s-a analizat legalitatea angajamentelor de plată raportat la existența unei decizii de imputație și la respectarea prevederilor art. 266 pct.1 din Codul muncii.
Temeiul de drept indicat în cuprinsul angajamentului de plată din înscrisul sub formă autentificată - art.107 alin.2 din Codul muncii - este abrogat și nu are legătură cu obligația asumată.
Pentru acest din urmă motiv angajamentul de plată este lovit de nulitate absolută, fiind întemeiat pe o cauză falsă.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
- Primul motiv de recurs invocat de pârâta este acela potrivit căruia soluția instanței de fond este rezultatul greșitei aprecieri a probelor administrate.
Contrar celor reținute de tribunal, potrivit procesului-verbal de inventariere și control și notei de prezentare, a fost scăzută la momentul efectuării inventarului valoarea mărfurilor degradate.
O dovadă în acest sens este chiar semnarea proceselor-verbale de inventar, fără obiecțiuni.
Un alt argument adus în susținerea acestui motiv de recurs este acela că actele sanitar-veterinare de confiscare sunt obținute pro causa, controalele nefiind efectuate în realitate. Nu au fost înregistrate respectivele acte în registrul unic de control și nu au fost comunicate conducerii unității, aceasta luând cunoștință de ele pe parcursul procesului.
Actele de confiscare nu au fost prezentate nici la momentul efectuării inventarului și au fost semnate la proprietar de către una dintre reclamante.
Chiar și în cazul în care s-ar reține existența confiscării, aceasta se datorează neîndeplinirii de către reclamante a obligațiilor privind primirea, păstrarea, urmărirea vânzării mărfurilor în cadrul termenului de garanție și de valabilitate, respectarea normelor igienico-sanitare de depozitare și desfacere a mărfurilor.
- O altă critică constă în aceea că s-a considerat neîntemeiat că prejudiciul produs de reclamante este mai mic decât cel reținut prin angajamentele de plată.
Câtă vreme instanța nu a constatat intervenită nulitatea absolută, angajamentele de plată își produc pe deplin efectele.
Dispozițiile art.32 din Legea nr.22/1969 nu își găsesc în privința stabilirii prejudiciului aplicabilitatea. Aceasta înseamnă că sentința a fost dată cu încălcarea legii.
- Ultimul motiv de recurs vizează limitele în care a fost redus prejudiciul consemnat în angajamentele de plată.
Motivul de recurs se sprijină pe următorul argument: deși s-a reținut că potrivit expertizei contabile judiciare paguba produsă de este de 10.262,41 lei, iar cea produsă de de 9.868,37 lei, în mod nejustificat în dispozitivul sentinței sunt menționate alte sume ce formează obiectul obligației de plată, respectiv 4.410 lei pentru și 4.241 lei pentru.
În opinia recurentei-pârâte, se apreciază că a fost săvârșită astfel o eroare materială ce se impune a fi îndreptată de către instanța de recurs.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
La data de 16.02.2009, reclamanta a formulat recurs și împotriva încheierii pronunțate în ședința publică din 22.12.2008 pentru următoarele motive:
Cererea de îndreptare a erorii materiale formulată din oficiu este tardivă, deoarece pronunțarea asupra fondului cauzei a avut loc la data de 16.10.2008, iar îndreptarea erorii materiale s-a făcut la 22.12.2008, cu mult peste termenul de recurs.
Încheierea de îndreptare a erorii materiale este lipsită de temei legal întrucât atunci când precizează valoarea prejudiciului nu arată ce angajament de plată a fost avut în vedere.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Asupra acestui din urmă recurs instanța a luat act de renunțarea la judecată în baza art. 246 pr.civ.
Critica vizând nesoluționarea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității angajamentului de plată dat prin înscris sub semnătură privată nu este fondată.
A rezultat din susținerile părților că ambele angajamente de plată semnate de către recurenta-reclamantă vizează același prejudiciu, prin înscrisul sub semnătură legalizată fiind rectificată mărimea pagubei a cărei producere a fost recunoscută de către fosta salariată.
Tribunalul a cercetat existența cauzelor de nulitate absolută față de ambele angajamente de plată semnate de recurenta-reclamantă așa cum s-a solicitat prin acțiune.
Întrucât nu a reținut niciuna dintre cauzele de nulitate absolută, cu respectarea limitelor învestirii, instanța de fond a verificat întinderea prejudiciului și a desființat angajamentul de plată semnat ulterior de salariat pentru rectificarea despăgubirilor.
Prin angajamentul de plată încheiat în ianuarie 2006 reclamanta recunoaște producerea pagubei din perioada anterioară datei de 07.12.2005.
Expertiza contabilă judiciară a stabilit că actele de inventariere în baza cărora reclamanta și-a asumat obligația de plată au vizat perioada decembrie 2004 - decembrie 2005.
Potrivit dispozițiilor art.32 din Legea nr.22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenților economici, autorităților sau instituțiilor publice, cu modificările ulterioare, valabilitatea angajamentului de plată nu este condiționată de existența unei decizii de imputație, aceasta din urmă neregăsindu-se printre modalitățile de stabilire și recuperare a prejudiciului produs de salariat potrivit Legii nr.22/1969 modificată și Legii nr.53/2003.
Așa cum s-a arătat și în motivarea sentinței, indicarea greșită a unui text de lege care nu are incidență în cauză nu lipsește actul de voință de efectele sale - recunoașterea existenței și a întinderii prejudiciului.
Esențiale pentru asumarea obligației de plată sunt recunoașterea producerii unei pagube în patrimoniul angajatorului, descrierea pagubei, cuantumul acesteia și căile de recuperare a prejudiciului.
de procesul-verbal de inventariere și control gestionar de la fila 87 din dosar, de nota de prezentare de la fila următoare și de procesul-verbal al comisiei de inventariere din anexa 2 a raportului de expertiză contabilă judiciară, potrivit cărora perisabilitățile de 2969,38 lei au fost scăzute din soldul scriptic de la 07.12.2005, expertul contabil judiciar a identificat trei liste de inventariere, constituind anexele 3-5 ale raportului de expertiză în care este evidențiată marfă degradată în valoare totală de 2458,65 lei.
Această valoare nu a fost avută în vedere de comisia de inventariere la stabilirea soldului faptic.
Obiecțiunea formulată de unitate față de această constatare a expertului contabil este în sensul că nu s-a precizat care sunt aceste mărfuri degradate și nu s-a depus o listă cu numărul și valoarea lor.
O completare a raportului de expertiză sub acest aspect nu era necesară câtă vreme anexele 3-5 ale lucrării sunt liste de inventar având ca titlu marfă degradată.
Semnarea proceselor-verbale de inventar fără obiecțiuni nu este de natură să împiedice exercitarea dreptului de a sesiza instanța judecătorească potrivit art. 32 din Legea nr.22/1969 pentru stabilirea exactă a prejudiciului.
Legat de existența actelor de confiscare a mărfurilor, revenea angajatorului în contraprobă sarcina de a dovedi neînregistrarea lor în evidențele unității. Partea, de altfel, nu s-a înscris în fals cu privire la aceste înscrisuri, ci s-a limitat la a susține faptul că respectivele controale nu au avut loc.
Pentru mărfurile scoase de la vânzare din inițiativa unității pentru expirarea termenului de valabilitate, cât și pentru celelalte mărfuri expirate, curgerea termenului de valabilitate este o împrejurare obiectivă ce determină înlăturarea prezumției de vinovăție rezultând din interpretarea dispozițiilor art. 24 și următoarele din Legea nr.22/1969 modificată.
Pe de altă parte, scoaterea de la vânzare de către unitate a mărfurilor degradate din cauza depozitării în spații frigorifice defecte are aceleași consecințe ca fapt probator în privința prezumției de culpă.
Analiza motivelor de nulitate absolută nu are legătură cu întinderea prejudiciului. Dacă se stabilește inexactitatea întinderii pagubei nu poate opera decât desființarea angajamentului de plată drept consecință a nulității relative.
În fine, Curtea constată că motivul de recurs vizând stabilirea altor valori ale prejudiciului creat de salariate decât cele menționate în expertiza contabilă judiciară a rămas fără obiect.
Instanța de fond a pronunțat încheierea din data de 22.12.2008 prin care a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței cu privire la întinderea prejudiciului.
Întrucât nu se regăsesc cu privire la hotărârea tribunalului motivele de nelegalitate și netemeinicie reglementate de dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, în care se încadrează criticile formulate, în baza art.312 Cod procedură civilă recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta-reclamantă și de recurenta-pârâtă P, împotriva sentinței civile nr.1052/CM din 16 octombrie 2008, pronunțate de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored./2 ex./10.04.2009/Jud.fond: /
Președinte:Ion RebecaJudecători:Ion Rebeca, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
| ← Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1204/2009. Curtea... → |
|---|
