Contestație decizie de concediere. Decizia 1210/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1210/2009
Ședința publică de la 23 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doriani Ana JUDECĂTOR 2: Stoica Manuela
- - -președinte secție
- - - JUDECĂTOR 3: Pop Mirela
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta SC H SA împotriva sentinței civile numărul 649/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că reclamanta recurentă a solicitat judecarea în lipsă și nu sunt alte cereri formulate la dosar, împrejurare față de care instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC mittal H SA solicitând anularea deciziei nr. 68934 din 29 aprilie 2008, prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă, reîncadrarea în muncă, respectiv repunerea în situația anterioară emiterii deciziei contestate și obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care putea beneficia, începând cu data concedierii și până la reîncadrare.
În fapt, reclamanta a arătat că, așa cum rezultă din motivarea deciziei și din actele corespunzătoare cercetării prealabile, a negat cele imputate, respectiv faptul că ar fi participat la săvârșirea vreunei fapte de furt alături de numitul.
Mai menționează că a justificat prezența la locul de muncă la acea dată prin faptul că, întrucât și-a pierdut lănțișorul, l-a rugat pe numitul să o ajute la găsirea acestuia și deoarece nu există nici o probă directă care să conducă la o asemenea concluzie, a solicitat admiterea contestației.
În drept au fost invocate prevederile art. 62, 63 pct. 1, art. 78, 264, 267 din Codul muncii.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii întrucât în data de 05 aprilie 2008, ora 20.33, a fost observată prin camerele de luat vederi, la poarta întreprinderii, o autobasculantă încărcată cu rest distribuitor TC și deoarece în acea zi nu trebuia să se lucreze în acea zonă s-a dispus efectuarea unei cercetări prealabile a faptei.
În urma cercetării prealabile, s-a constatat că reclamanta se afla în zona distribuitoare, chiar dacă nu trebuia să fie la serviciu în acea zi.
Cât despre justificarea acesteia că a venit să caute lănțișorul pierdut, apreciază că este neverosimilă și o consideră suspectă de furt.
Prin sentința civilă nr. 469/2009 Tribunalul Hunedoaraa admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei SC mittal H SA.
A anulat decizia nr. 68934/29 aprilie 2008 emisă de conducerea pârâtei și a dispus reîncadrarea reclamantei în meseria deținută anterior emiterii deciziei contestate.
A obligat pârâtă să-i plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 05 mai 2008 și până la reintegrarea efectivă.
Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Prin decizia nr. 68934 din 29 aprilie 2008 emisă de conducerea pârâtei, contractul individual de muncă al reclamantei a fost desfăcut începând cu data de 05 mai 2008, în temeiul art. 264 lit. f din Codul muncii.
Din conținutul deciziei de desfacere a contractului de muncă, rezultă că reclamanta se face vinovată de producerea evenimentului din data de 05 aprilie 2008, ora 20.33, când prin camerele de luat vederi de la poarta societății a fost observată o autobasculantă încărcată cu rest distribuitor TC, iar în urma efectuării cercetării s-a constatat că, deși în ziua respectivă nu trebuia să se lucreze în zona respectivă, reclamanta, care nu era de serviciu, se afla la locul respectiv împreună cu.
Motivarea acestora că se aflau acolo pentru a căuta lănțișorul de aur pierdut de reclamantă, iar pentru a mări șansele de a-l găsi, au manevrat cu macaraua câțiva paleți și, o consideră neconcludentă și apreciază că reclamanta este suspectă de furt de distribuitor din basculanta vizualizată pe camera de luat vederi.
Conform prevederilor art. 263 al. 2 din Codul muncii, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Prin urmare, față de textul de lege mai sus menționat, pentru a putea fi antrenată răspunderea disciplinară a salariatului, se impune ca acesta să fi săvârșit o acțiune sau inacțiune cu vinovăție.
Pârâta nu a făcut dovada că reclamanta a săvârșit acțiunea, respectiv furtul de distribuitori din basculanta vizualizată de camera de luat vederi.
De altfel, chiar din conținutul deciziei de sancționare rezultă incertitudinea pârâtei, referitoare la vinovăția și la săvârșirea faptei de către reclamantă, întrucât menționează că o consideră suspectă de furt, doar datorită faptului că se afla în zona în care presupune că s-a încărcat restul distribuitor TC, dar nu se știe cu siguranță că reclamanta a încărcat în autobasculantă acest rest distribuitor.
Camerele de luat vederi, menționate de pârâtă, au surprins doar o autobasculantă care ieșea pe poarta unității, chiar dacă era încărcată, fără a fi oprită la poartă și nu au surprins-o pe reclamantă încărcând acest rest distribuitor sau măcar că se afla în preajma acestui autocamion.
Deși în referatul nr. 1030/A/142/24 aprilie 2008, întocmit de comisia de cercetare disciplinară, se menționează că numiții și, salariați ai societății pârâte, au văzut în zonă doi colegi care nu trebuiau să fie la serviciu în acea după-amiază, care încărcau rest distribuitor într-o mașină, examinând notele informative scrise de aceștia la data de 18 aprilie 2008 rezultă că, de fapt, au observat că macaraua de 50 tone din hala de turnare este în mișcare, l-au văzut pe numitul manevrând funiile de la macara și au constatat că macaragiu era, dar nu afirmă că încărcau rest distribuitor într-o mașină.
De altfel, fiind ascultat în calitate de martor, menționează aceleași aspecte din nota informativă și mai arată că aceștia i-au spus că au venit să caute un lănțișor de aur, pierdut de, că nu a văzut nici o mașină în zona în care erau aceștia și nici nu i-a văzut încărcând mașina cu rest distribuitor.
Prin urmare, pârâta nu a făcut dovada că reclamanta a săvârșit fapta pentru care a fost sancționată, respectiv că a furat rest distribuitor și că acesta ar fi fost încărcat în mașina vizualizată de camerele de luat vederi.
Chiar dacă s-au aflat la serviciu și de fapt nu trebuiau să fie și totodată au manevrat macaraua pentru a căuta lănțișorul, nu pentru aceste fapte au fost sancționați disciplinar, ci pentru furt, iar furtul nu a fost dovedit.
Față de prev. de art. 263 din Codul muncii, instanța a admis acțiunea în conflict de drepturi și pe cale de consecință, a anulat decizia contestată și a dispus, în baza art. 78 al. 2 Codul muncii, reîncadrarea reclamantei în meseria deținută anterior emiterii deciziei contestate.
În baza art. 78 al. 1 Codul muncii, pârâta a fost obligată să îi plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de 05 mai 2008 și până la reintegrarea efectivă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC H SA, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
Arată că reclamanta se face vinovată de încălcarea Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate și a Regulamentului Intern. Față de actele instrumentate cu ocazia cercetării prealabile, comisia a reținut ca neconcludent motivul venirii la serviciu și îi consideră suspecți de furt pe cei doi angajați, astfel cum reiese din înregistrarea video. Din declarația martorilor audiați în cauză a reieșit că reclamanta se face vinovată de nerespectarea cu privire la programul de lucru. Din corelarea tuturor aspectelor care reies din mijloacele de probă aflate la dosar consideră că reiese infracțiunea de furt și implicarea reclamantei în acesta. Faptele nu reprezintă coincidențe, ci s-a dovedit legătura de cauzalitate dintre faptă și persoană. Motivul invocat de reclamantă pentru a justifica prezența la lucru în acea zi îl consideră neverosimil.
În drept a invocat dispozițiile 301,304 indice 1 Cpc, art. 39 și urm. Codul muncii, CCM la nivel național, de ramură și de unitate și Regulamentul Intern.
Reclamanta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, întrucât acesta a fost promovat în mod formal, recurenta cunoscând ca nu s-a dovedit nici o participare a reclamantei la pretinsul furt. Mai arată că începând cu luna iunie 2009 fost reintegrată în muncă, i s-au plătit integral drepturile bănești și contractul său de muncă se derulează normal.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 cod procedură civilă, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod procedură civilă, a reținut că recursul este nefondat.
Instanța de fond a apreciat în mod corect, raportat la dispozițiile art. 263 Codul muncii, că în speță nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii disciplinare a reclamantei.
Pârâta, în calitate de angajator căruia îi revine sarcina probei în litigiile de muncă, nu a reușit să dovedească legătura de cauzalitate între fapta stabilită în sarcina reclamantei - prezența la serviciu într-o zi în care nu avea program de lucru - și ieșirea basculantei încărcată din incinta unității. Niciunul dintre mijloacele de probă administrate în cauză nu implică reclamanta în mod direct în fapta pretinsă - sustragere de bunuri din incinta pârâtei. Din probatoriu a reieșit, într-adevăr, că reclamanta manevra o macara împreună cu colegul său, însă nu a fost văzută de niciunul dintre martori încărcând rest distribuitor TC într-un camion.
Pârâta însăși o consideră pe reclamantă doar suspectă de furt, deci nevinovată până la proba contrară. Nu s-a dovedit decât că pârâta a formulat o plângere penală împotriva reclamantei, și nu că s-ar fi reținut vinovăția acesteia din punct de vedere penal.
Întrucât nu s-a dovedit implicarea reclamantei în pretinsul furt în mod corect instanța fondului nu a reținut în sarcina sa existența unei abateri disciplinare.
ca neverosimilă a motivului prezenței reclamantei la serviciu în acea zi nu dovedește implicarea ei în săvârșirea faptei, ci este o simplă prezumție a pârâtei pa care aceasta trebuia să o dovedească.
Este adevărat, cum pretinde pârâta prin motivele de recurs, că s-a stabilit că reclamanta nu a respectat Regulamentul de Ordine Interioară cu privire la programul de lucru și manevrarea macaralei în scopul dispus de angajator, dar din decizia de sancționare disciplinară reiese că nu pentru această faptă a fost sancționată, ci pentru că o consideră suspectă de furt, astfel încât aceste pretinse abateri nereținute în sarcina sa nu pot justifica concedierea disciplinară, raportat și la prevederile art. 77 din Codul muncii, care dispune că în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt și de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Pentru considerentele arătate anterior se reține că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală și în consecință se va respinge recursul formulat în cauză de pârâta SC H SA ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta SC H SA împotriva sentinței civile nr.649/9.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.11. 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.PM
Tehnored.PM/TM/2ex/27.11.2009
Jud.
Președinte:Doriani AnaJudecători:Doriani Ana, Stoica Manuela, Pop Mirela
| ← Conflict de muncă. Decizia 125/2010. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 998/2009. Curtea de... → |
|---|
