Contestație decizie de concediere. Decizia 998/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 998/
Ședința publică de la 21 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 2: Roxana Maria Trif
JUDECĂTOR 3: Daniel
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC Trans SRL S, împotriva sentinței civile nr. 2045 din 18 decembrie 2008, precum și împotriva sentinței civile nr. 579/19.03.2009 pronunțate de a Tribunalului Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 14 iulie 2009, când partea prezentă a pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din ace azi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 21 iulie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 2045/M/18.12.2008 Tribunalul admis excepția nulității absolute a deciziei de concediere, invocată de reclamant și în consecință:
A constatat nulitatea absolută a deciziei nr.4679/30.09.2008 privind desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului -, emisă de pârâta SC TRANS - SRL.
A obligat pe pârâtă la plata către reclamant a despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă în funcția avută anterior, precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta.
A disjuns petitele 4 și 5 din precizarea de acțiune privind plata actualizată a unor drepturi salariale restante, în cuantum de 2.971 lei, dispune formarea unui nou dosar (cu numărul -) și acordă termen la 13 ianuarie 2009, pentru continuarea judecății.
Prima instanță a reținut că potrivit art. 268 Codul Muncii,orice sancțiune disciplinară trebuie materializată într-un înscris (decizie), care este un act unilateral al angajatorului.
În conformitate cu art. 268 alin 2 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, decizia trebuie să conțină:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinara se aplica;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestata;
f) instanța competenta la care sancțiunea poate fi contestata.
Din examinarea aspectului formal al deciziei de concediere contestată, respectiv sub aspectul condițiilor impuse de dispozițiile alin 2 al art. 268 din Codul muncii se reține că, actul unilateral al angajatorului nu este conform cu acesta.
Abaterile disciplinare nu sunt determinate, individualizate, concretizate, angajatorul limitându-se a le enumera generic.
Astfel, nu se precizează în ce a constat prezentarea la serviciu într-o ținută neadecvată și neconformă cu dispozițiile interne ale conducerii, atâta vreme cât regulamentul intern prevede generic obligația salariaților de a se prezenta la serviciu și a nu circula în incinta societății "într-o ținută inadecvată, contrară regulilor bunei cuviințe" (art. 32) iar alineatul al 2-lea al aceluiași articol vorbește despre o "îmbrăcăminte îngrijită".
Prin urmare, nu rezultă în mod concret care din dispozițiile conducerii societății au fost încălcate, care din obligațiile salariatului nu au fost respectate.
De asemenea, nu s-a arătat cu certitudine în cuprinsul deciziei de concediere în ce a constat difuzarea informațiilor calomnioase la adresa societății și a conducerii ei și nici în ce constat folosirea abuzivă a rețelei informatice, în raport cu încălcarea dispozițiilor art. 29 din Regulamentul intern care se referă la obligațiile salariatului de a fi loial societății, de a nu desfășura activități contrare acesteia, de a păstra confidențialitatea asupra tuturor documentelor și activităților desfășurate de societate.
De altfel, cu privire la această abatere nu s-a efectuat nicio cercetare disciplinară în contra dispozițiilor art. 267 din Codul Muncii, iar în decizia contestată nu au fost menționate motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului privind aceste împrejurări.
Așadar, decizia de sancționare, pentru a fi legală, trebuie să conțină toate elementele enumerate de alin 2 al art. 268 Codul Muncii.
Lipsa unuia dintre ele va atrage nulitatea absolută a măsurii dispuse de angajator.
Prin urmare, instanța, având în vedere dispozițiile art. 268 Codul Muncii, a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 4679/2008, emisă în sarcina reclamantului de către pârâta SC Trans SRL, sens în care, în temeiul art. 78 din Codul Muncii, a obligat pârâta la plata către reclamant a despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă în funcția avută anterior, precum și a celorlalte drepturi de care salariatul ar fi beneficiat.
De asemenea, având în vedere că prin petitele 4 și 5 din precizarea de acțiune, reclamantul a solicitat și plata altor drepturi salariale restante, instanța a disjuns aceste petite și a dispus formarea unui nou dosar acordând termen pentru continuarea judecății, la data de 13 ianuarie 2009.
Prin sentința civilă nr. 579/M/19.03.2009 aceeași instanță a admis cererea privind completarea dispozitivului sentinței civile 2045/M/2008 formulată de reclamantul domiciliat în Făgăraș, str. -, - 15, A,.4 în contradictoriu cu pârâta SC TRANS SRL cu sediul în S,str. A nr.42 și în consecință:
A duispus completarea dispozitivului sentinței în sensul că obligă pârâta să dispună reintegrarea reclamantului în funcția ocupată anterior concedierii, respectiv achizitor.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că nu s-a pronunțat asupra petitelor privind reintegrarea în funcția avută la data concedierii, respectiv cea de achizitor și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând petitul privind reintegrarea în funcția avută la data concedierii,instanța l-a apreciat ca fiind întemeiat având în vedere dispozițiile art.78 alin.2 din Codul Muncii conform cărora,la solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere".
Întrucât instanța a dispus anularea deciziei de concediere,în raport de dispozițiile legale menționate, s-a apreciat ca fiind întemeiat și petitul privind reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior concedierii.
Potrivit art.274 din Codul d e procedură civilă, partea care cade din pretenții a fost obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
În temeiul acestui text legal instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse la dosar- fila 74.
Împotriva ambelor sentințe a declarat recurs pârâta.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că la emiterea deciziei nr. 4679/2008 s-au respectat dispozițiile art. 268 alin. 2 lit. a, b și c din Codul muncii fiind descrise faptele care au stat baza luării deciziei de concediere, s-au precizat prevederile din statutul de personal, regulamentul intern și contractul colectiv de muncă care au fost încălcate și s-au precizat motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului. De asemenea decizia cuprinde elementele obligatorii prevăzute în art. 268 alin. 2 Codul muncii. Cu privire la disjungerea petitelor 4 și 5 recurenta arată că aceasta s-a făcut fără vreun temei legal și cu înfrângerea principiului privind celeritatea soluționării conflictelor de muncă.
Cu privire la criticile referitoare la sentința nr. 579/2009, după ce reia criticile formulate în primul recurs, intimata arată că până la data pronunțării acestei sentințe contestatorul a fost reintegrat și i s-au achitat drepturile salariale, dar ulterior și-a dat demisia.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Intimatul-contestator a depus întâmpinare solicitând respingerea recursurilor.
Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că recursurile sunt nefondate.
În ceea ce privește nulitatea deciziei de concediere nr. 4679/30.09.2008 prima instanță a constatat în mod temeinic că faptele puse în sarcina salariatul au fost prezentate generic fără a se face referire la fapta sau faptele concrete care au condus la desfacerea contractului de muncă, încălcându-se prevederile art. 268 alin. 2 lit. a din Codul muncii. Din punct de vedere legal nu este suficientă enunțarea generală a unei dispoziții din regulamentul de ordine interioară care se consideră a fi încălcat ci trebuie descrisă în concret fapta care se încadrează în acea prevedere legală, or recurenta s-a mulțumit cu reluare dispoziției generale. Detalierea faptelor prin întâmpinare și prin prezentele motive de recurs nu este în măsură să acopere deficiența lipsei lor din cuprinsul deciziei de desfacere a contractului de muncă, legea solicitând existența lor la momentul emiterii deciziei și nu ulterior. De altfel, pentru una din abaterile ce au stat la baza deciziei de concediere nici nu a fost realizată cercetarea prealabilă obligatorie prevăzută de lege.
În consecință, lipsa acestui element al dispoziției de desfacere a contractului de muncă atrage nulitatea absolută a deciziei, chiar dacă celelalte elemente prevăzute de art. 268 Codul muncii sunt prezente.
În ceea ce privește disjungerea petitelor 4 și 5 aceasta a fost făcută în mod legal de către prima instanță având în vedere că pentru soluționarea acestora era nevoie de administrarea unui probatoriu mai elaborat, în timp ce nulitatea absolută a deciziei se soluționa pe baza actelor existente deja la dosar, iar art. 137 Cod procedură civilă prevede că excepțiile se soluționează cu prioritate. De altfel, chiar reprezentanta pârâtei-recurente, la termenul din 16.12.2008 a solicitat instanței disjungerea celor două petite în măsura în care va admite excepția nulității deciziei. Așa fiind nu se poate susține că s-a înfrânt principiul soluționării cu celeritate a cauzei.
Referitor la recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 579/2009 prin care s-a completat dispozitivul curtea constată că nici acesta nu este fondat. Solicitarea de a se dispune reintegrarea în muncă a contestatorului a fost formulată de acesta ca și capăt accesoriu prin contestația înaintată instanței, Având în vedere că s-a constatat nulitatea deciziei de desfacere a contractului de muncă era imperios necesar ca instanța să se pronunțe și asupra acestui capăt accesoriu de cerere fiind îndeplinite cerințele art. 2812Cod procedură civilă. Apărarea pârâtei-recurente prin care arată că a dispus reintegrarea anterior pronunțării acestei sentințe nu este în măsură să afecteze necesitatea ca instanța să se pronunțe asupra a tor ceea ce s-a cerut prin acțiunea introductivă. De asemenea nu are relevanță faptul că după reintegrare contestatorul și-a prezentat demisia, acest act unilateral de desfacere a contractului de muncă fiind legal.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Trans SRL S împotriva sentinței civile nr. 2045/18.12.2008 a Tribunalului Brașov și recursul declarat de aceeași recurentă împotriva sentinței civile nr. 579/19.03.2009 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.07.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red RT /27.07.2009
Tehnord AG 28.07.2009/ 2 ex
Jud fond N /
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Maria Trif, Daniel
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1210/2009. Curtea... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 998/2009. Curtea de... → |
|---|
