Conflict de muncă. Decizia 125/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 125
Ședința publică de la 05 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Carmen Bancu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei litigiu de muncă privind recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1865 din 18.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, intimată fiind SC SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurent,lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, prin serviciul de registratură intimata a depus la dosar întâmpinare, cu duplicat comunicat recurentului.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Avocat depune la dosar înscrisuri cu titlu de practică judiciară și adeverința nr.143/21.01.2010 emisă de societatea intimata.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții la dezbateri.
Apărătorul recurentului solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs, cu cheltuieli de judecată de la fond.
Declarându-se dezbaterile închise,cauza rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr-, reclamantul chemat în judecată pe pârâta " " solicitând constatarea faptului că în perioada 02.10.1975 - 19.10.1999, activitatea desfășurată în funcția de se încadrează în grupa a II- de muncă potrivit Ordinului nr. 50/1990 emis de Ministerul Muncii și Sociale, potrivit Ordinului nr. 125/1990 emis de Comisia Națională pentru Protecția, potrivit Deciziei nr. 307/27.08.1991 emisă de "" I (actuala " I "A),obligarea pârâtei " I " să elibereze o adeverință din care să rezulte încadrarea în grupa a II- de muncă a activității desfășurate în perioada 02.10.1975 - 19.10.1999, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că lucrat în funcția de la fosta Întreprindere de "" I, care și-a schimbat denumirea după 1990 în "" I și din 19.05.2003 până în prezent are denumirea de " I "
Potrivit punctului 15 din Ordinul 50/1990, societatea angajatoare, la acel moment "" Iaa doptat Decizia nr. 307/27.08.1991,decizie prin care stabilit care sunt activitățile ce se desfășurau în cadrul unității respective și se încadrează în grupele I și II de muncă în limitele statuate de ordinele menționate.
Reclamantul a arătat că lucrat ca angajat la societatea pârâtă, începând cu anul 1975 în funcția de. A făcut demersuri prin intermediul Sindicatului Liber "" în vederea recunoașterii grupei II- de muncă pentru activitatea desfășurată. Astfel, prin adresa nr. 34/29.05.2008 Sindicatul a solicitat Consiliului de Administrație al pârâtei aprobarea referatelor șefilor de secție prin care se confirmă faptul că alături de alți angajați a desfășurat activități în sectoarele care se încadrau în grupa II-a de muncă mai mult de 80% din timpul de producție.
Consiliul de Administrație al pârâtei, prin Hotărârea din data de 26.09.2008 înregistrată sub nr. 121/29.09.2008, aprobat referatele șefilor de secție însă pretinzând celor în cauză să suporte taxele și penalitățile aferente în vederea stabilirii grupei II- de muncă.
Pârâta " I " formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
S- arătat că prin Hotărârea Consiliului de administrație nr. 121 din 26.09.2008, reclamantului i s- recunoscut deja grupa II de muncă, acesta fiind enumerat printre salariații menționați în anexele aprobate - respectiv în adresele sindicatului nr. 28/31.07.2008 și 34/25.09.2008, precum și în referatele șefilor de secții.
Pârâta apreciază că este lipsită de interes solicitarea reclamantului privind obligarea societății la plata retroactivă diferenței de pentru grupa II de muncă - aferentă perioadei anterioare datei de 01.04.2001, întrucât, legislația în materie, anterioară datei de 01.04.2001, nu condiționa încadrarea în grupa de muncă superioară, de plata la zi a contribuției de asigurări sociale corespunzătoare grupei respective.
Pârâta consideră ca fiind prematur al doilea capăt de cerere privind obligarea societății la elibera o adeverință privind încadrarea în grupa II de muncă, întrucât reclamantul nu s- adresat societății cu o cerere în acest sens.
Analizând actele dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 31.07.2008, Sindicatul Liber "" s- adresat Consiliului de Administrație al " " solicitând analizarea și rezolvarea situației salariaților, G,( reclamantul în cauză), și.
În această adresă cu nr. 28/31.07.2008 se arată că salariații menționați nu beneficiază de reducerea perioadei de pensionare întrucât nu se regăsesc pe listele întocmite pentru încadrarea în grupa II- de muncă, deși salariații ce au lucrat în aceleași locuri de muncă beneficiază de dispozițiile Ordinelor 50/1990 și 125/1990.
Cu adresa nr. 34/25.09.2008 Sindicatul Liber "" revenit cu solicitarea făcută prin cererea nr. 34/25.09.2008.
Prin Hotărârea din 26.09.2008, Consiliul de Administrație al " ", cu referire la adresa nr. 34/25.09.2008, a aprobat referatele întocmite de șefii de secție cu privire la salariații menționați și dispus ca aceștia să-și achite toate taxele și penalitățile în vederea stabilirii grupei II- de muncă.
Prin urmare, așa după cum rezultă din Hotărârea Consiliului de Administrație din 26.09.2008, angajatorul la solicitarea sindicatului fost de acord cu înscrierea activității desfășurate de salariații, G, și în grupa II- de muncă.
Ulterior emiterii hotărârii menționate reclamantul formulat acțiune prin care solicita să se constate că în perioada 1975 - 1999 activitatea desfășurată în funcția de se încadrează în grupa II-a potrivit Ordinului 50/1990 și Ordinului 125/1990, fără face demersuri la unitate pentru verifica dacă s- hotărât ceva cu privire la acest aspect.
Potrivit dispozițiilor Ordinului 50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective.
Conform dispozițiilor art. 40 (2) lit. din Codul Muncii, angajatorului îi revine obligația să elibereze la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat solicitantului.
Prin urmare, textul legal prevede că documentele să fie eliberate salariatului la cerere. În speță, reclamantul nu a formulat cerere în vederea obținerii adeverinței ce îi este necesară anterior sesizării instanței, motiv pentru care prima instanța a apreciat că excepția prematurității invocată de angajator este întemeiată.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes privind solicitarea reclamantului de obligare a societății la plata retroactivă diferenței de pentru grupa II de muncă - aferentă perioadei anterioare datei de 01.04.2001, întrucât legislația în materie anterioară datei de 01.04.2001 nu condiționa încadrarea în grupa de muncă superioară de plata la zi a contribuției de asigurări sociale corespunzătoare grupei respective, si având în vedere că reclamantul, prin prezenta acțiune, nu a solicitat obligarea societății la plata diferenței de pentru grupa II de muncă, prima instanța oar espins-
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, considerând-o nelegala si netemeinica prin prisma dispozițiilor art.304 pct.7 si 9 si 304 ind.1 pr.civ.
A invocat recurentul, ca prim motiv de recurs, faptul ca in mod greșit prima instanța a admis excepția prematurității pentru cel de-al doilea capăt de cerere bazându-si soluția pe disp.art.40 alin.2 lit. h din Codul Muncii, text ce nu isi găsește aplicarea in cauza de fata întrucât se refera doar la documentele ce atesta calitatea de angajat si nu la cele ce atesta o situație de fapt.
A mai susținut recurentul ca sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Tribunalul Iași, susține, ar fi trebuit sa respingă doar cel de-al doilea capăt de cerere si nu întreaga acțiune, din considerentele hotărârii rezultând practic faptul ca prima instanța nu a motivat respingerea capătului principal de cerere.
A mai arătat recurentul ca instanța de fond a respins ca fiind neutila cauzei proba testimoniala, deși aceasta ar fi fost relevanta pentru dovedirea împrejurării ca altor colegi ce au lucrat in aceleași condiții li s-a recunoscut grupa a II-a de munca.
Solicita reclamantul admiterea recursului, casarea sentinței si trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimata " " Aaf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului si menținerea sentinței primei instanțe.
In recurs s-au depus înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate si a dispozițiilor legale incidente, Curtea constata ca recursul este fondat.
Conform art.129(6) proc.civ. judecătorii hotărăsc asupra obiectului dedus judecații.
In cauza, reclamantul a invesit instanța de fond cu o acțiune având doua capete de cerere: solicitarea de a se constata activitatea desfășurata in perioada 02.10.1975-19.10.1999 ca fiind lucrata in grupa a II-a de munca si obligarea pârâtei " I " să elibereze o adeverință din care să rezulte aceasta împrejurare.
Instanța de fond s-a pronunțat in mod greșit pe excepția prematuritatii întregii acțiuni reținând, pe de o parte,ca la momentul introducerii cererii de chemare in judecata exista deja Hotărârea Consiliului de administrație nr. 121 din 26.09.2008 prin care reclamantului i se recunoscuse grupa a II-a de muncă iar pe de alta parte, ca acesta nu a formulat cerere la unitate pentru eliberarea adeverinței, conform disp.art.40(2) lit.h din Codul Muncii.
Curtea constata ca, intr-adevăr, au existat pentru anumiți salariați, printre care si recurentul, demersuri ale sindicatului pentru recunoașterea grupei superioare de munca. Hotărârea Consiliului de administrație nr. 121 din 26.09.2008 face referire la"solicitarea de aprobare a adresei nr.34/25.09.2008" insa condiționează stabilirea grupei a II-a de achitarea"tuturor taxelor si penalităților aferente", fara a rezulta din conținutul acesteia despre ce taxe si penalitati este vorba. Mai mult, hotărârea nu individualizează salariații in cauza, făcând trimitere la o anexa care nu a fost depusa la dosarul cauzei.
In raport de aceste considerente, precum si de dispozițiile art.6 din CEDO ce garantează liberul acces la justiție, Curtea apreciază ca nu se poate vorbi despre o prematuritate a capătului principal al acțiunii, așa cum greșit s-a reținut la fond.
Totodată, in ceea ce privește capătul al doilea de cerere, se constata ca dispozițiile art. 40(2) lit.h din Codul Muncii, reținute de tribunal in considerentele sentinței, nu sunt aplicabile in cauza întrucât reclamantul nu a solicitat atestarea calității de salariat ci constatarea faptului ca activitatea pe care a desfășurat-o in perioada 02.10.1975-19.10.1999 se încadrează in grupa a II-a de munca.
Mai retine Curtea ca hotărârea primei instanțe cuprinde motive străine de natura pricinii, făcând referire in unele paragrafe din cuprinsul sau la o alta persoana ( ), cu alta funcție (strungar) si care a solicitat recunoașterea grupei a II-a de munca pentru o alta perioada (1975-2001).
In consecința, făcând aplicarea disp.art.312(3) teza ultima si 312(5) proc.civ. se va admite recursul, se va respinge excepția prematuritatii, se va casa in parte hotărârea tribunalului si se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Se va menține dispoziția referitoare la respingerea excepției lipsei de interes, urmând ca asupra cheltuielilor de judecata sa se stabilească prin hotărârea ce se va pronunța pe fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul,împotriva sentinței civile nr.1865 din 18.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o casează în parte, în sensul ca:
Respinge excepția prematurității acțiunii.
Trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Menține dispoziția referitoare la respingerea excepției lipsei de interes.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,azi, 05 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
16.02.2010 - 2ex.-
Tribunalul Iași:;
.
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Carmen Bancu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 792/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1210/2009. Curtea... → |
|---|
