Contestație decizie de concediere. Decizia 1211/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR.1211/2009

Ședința publică de la 23 noiembrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Doriani Ana JUDECĂTOR 2: Stoica Manuela

- - -președinte secție

- - - JUDECĂTOR 3: Pop Mirela

- - - grefier

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta SC H SA împotriva sentinței civile numărul 650/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâta recurentă a solicitat judecarea în lipsă și nu sunt alte cereri formulate la dosar, împrejurare față de care instanța lasă cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC H SA, solicitând anularea deciziei nr.85975/29.04.2008 prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă, reîncadrarea în muncă, respectiv repunerea în situația anterioară emiterii deciziei contestate și obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care putea beneficia, începând cu data concedierii și până la reîncadrare.

În fapt, reclamantul a arătat că așa cum rezultă din motivarea deciziei și din actele corespunzătoare cercetării prealabile a negat cele imputate, respectiv faptul că ar fi participat la săvârșirea vreunei fapte de furt alături de numita.

Mai menționează că a justificat prezența la locul de muncă la acea dată prin faptul că și-a pierdut lănțișorul și l-a rugat să o ajute la găsirea acestuia și întrucât nu există nici o probă directă care să conducă la o asemenea concluzie, solicită admiterea contestației.

În drept au fost invocate prev.art.61, 62, 63 pct.1, art.78, 264, 267 din Codul Muncii.

Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, întrucât în data de 05.04.2008, ora 20,33 fost observată prin camerele de luat vederi, la poarta întreprinderii o autobasculantă încărcată cu rest distribuitor TC și deoarece în acea zi nu trebuia să se lucreze în acea zonă, s-a dispus efectuarea unei cercetări prealabile a faptei.

În urma cercetării prealabile s-a constatat că reclamantul se afla în zona distribuitoare, chiar dacă nu trebuia să fie la serviciu în acea zi.

Cât despre justificarea acestuia că a venit să caute lănțișorul pierdut de numita, consideră că este neverosimilă și îl consideră suspect de furt.

Prin sentința civilă nr.650/9.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Hunedoaras -a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC H SA, a fost anulată decizia nr.85975/29.04.2008 emisă de conducerea pârâtei și s-a dispus reîncadrarea reclamantului în meseria deținută anterior emiterii deciziei contestate.

A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de 05.05.2008 și până la reîncadrarea efectivă.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Prin dispoziția nr.85975/29.04.2008 emisă de conducerea pârâtei contractul individual de muncă al reclamantului a fost desfăcut, începând cu data de 05.05.2008, în temeiul art.264 lit.f din Codul Muncii.

Din conținutul deciziei de desfacere a contractului de muncă rezultă că reclamantul se face vinovat de producerea evenimentului din data de 05.04.2008, ora 20,33 când prin camerele de luat vederi de la poarta societății a fost observată o autobasculantă încărcată cu rest distribuitor TC, iar în urma efectuării cercetării s-a constatat că, deși în ziua respectivă nu trebuia să se lucreze în zona respectivă, reclamantul, care nu era de serviciu, se afla la locul respectiv împreună cu.

Motivarea acestora că se aflau acolo pentru a căuta lănțișorul de aur pierdut de, iar pentru a mări șansele de a-l găsit au manevrat cu macaraua câțiva paleți și, o consideră neconcludentă și apreciază că reclamantul este suspect de furt de distribuitor din basculanta vizualizată pe camera de luat vederi.

Conform prev.art.263 al.2 din Codul Muncii, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiunea sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Prin urmare, față de textul de lege mai sus menționat, pentru a putea fi antrenată răspunderea disciplinară a salariatului, se impune că acesta să fi săvârșit o acțiune sau inacțiune, cu vinovăție.

Pârâta nu a făcut dovada că reclamantul a săvârșit acțiunea, respectiv furtul de distribuitor din basculanta vizualizată de camera de luat vederi.

De altfel, chiar din conținutul deciziei de sancționare rezultă incertitudinea pârâtei, referitoare la vinovăția și la săvârșirea faptei de către reclamant, întrucât menționează că îl consideră suspect de furt, doar datorită faptului că se afla în zona în care presupune că s-a încărcat restul distribuitor TC, dar nu se știe cu siguranță că reclamantul a încărcat în autobasculantă acest rest distribuitor.

Camerele de luat vederi menționate de pârâtă au surprins doar o autobasculantă, care ieșea pe poarta unității, chiar dacă era încărcată, fără a fi oprită la poartă și nu l-a surprins pe reclamant încărcând acest rest distribuitor, sau măcar că se aflau în preajma acestui autocamion.

Deși în referatul nr.1030/A/142/24.04.2008, întocmit de comisia de cercetare disciplinară se menționează că numiții și, salariați ai societății pârâte, au văzut în zonă doi colegi care nu trebuiau să fie la serviciu în acea după amiază, care încărcau rest distribuitor într-o mașină, examinând notele informative scrise de aceștia la data de 18.04.2008 rezultă că, de fapt, au observat că macaraua de 50 t din hala de turnare este în mișcare, l-au văzut pe numitul manevrând funiile de la macara și au constatat că macaragiu era, dar nu afirmă că încărcau rest distribuitor într-o mașină.

De altfel, fiind ascultat în calitate de martor, menționează aceleași aspecte din nota informativă și mai arată că aceștia i-au spus că au venit să caute un lănțișor de aur, pierdut de, că nu a văzut nici o mașină în zona în care erau aceștia și nici nu i-a văzut încărcând mașina cu rest distribuitor.

Prin urmare, pârâta nu a făcut dovada că reclamantul a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat, respectiv că a furat rest distribuitor și că acesta ar fi fost încărcat în mașina vizualizată de camerele de luat vederi.

Chiar dacă s-au aflat la serviciu și de fapt nu trebuiau să fie și totodată au manevrat macaraua pentru a căuta lănțișorul, nu pentru aceste fapte au fost sancționați disciplinar, ci pentru furt, iar furtul nu a fost dovedit.

Față de cele de mai sus și având în vedere că în speță nu sunt îndeplinite cerințele prev.de art.263 din Codul Muncii, a fost admisă acțiunea, și pe cale de consecință, a fost anulată decizia contestată și s-a dispus în baza art.78 al.2 din Codul Muncii, reîncadrarea reclamantului în meseria deținută anterior emiterii deciziei contestate.

În baza art.78 al.1 Codul Muncii, pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de 05.05.2008 și până la reintegrarea efectivă.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC H SA, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.

Arată că reclamantul se face vinovat de încălcarea Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate și a Regulamentului Intern. Față de actele instrumentate cu ocazia cercetării prealabile, comisia a reținut ca neconcludent motivul venirii la serviciu și îi consideră suspecți de furt pe cei doi angajați, astfel cum reiese din înregistrarea video. Din declarația martorilor audiați în cauză a reieșit că reclamantul se face vinovat de nerespectarea cu privire la programul de lucru. Din corelarea tuturor aspectelor care reies din mijloacele de probă aflate la dosar consideră că reiese infracțiunea de furt și implicarea reclamantului în acesta. Faptele nu reprezintă coincidențe, ci s-a dovedit legătura de cauzalitate dintre faptă și persoană. Motivul invocat de reclamant pentru a justifica prezența la lucru în acea zi îl consideră neverosimil.

În drept a invocat dispozițiile 301,304 indice 1 Cpc, art. 39 și urm. Codul Muncii, CCM la nivel național, de ramură și de unitate și Regulamentul Intern.

Reclamantul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, întrucât acesta a fost promovat în mod formal, recurenta cunoscând ca nu s-a dovedit nici o participare a reclamantului la pretinsul furt. Mai arată că începând cu luna iunie 2009 fost reintegrat în muncă, i s-au plătit integral drepturile bănești și contractul său de muncă se derulează normal.

CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 cod procedură civilă, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod procedură civilă, a reținut că recursul este nefondat.

Instanța de fond a apreciat în mod corect, raportat la dispozițiile art. 263 Codul Muncii, că în speță nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii disciplinare a reclamantului.

Pârâta, în calitate de angajator căruia îi revine sarcina probei în litigiile de muncă, nu a reușit să dovedească legătura de cauzalitate între fapta stabilită în sarcina reclamantului - prezența la serviciu într-o zi în care nu avea program de lucru - și ieșirea basculantei încărcată din incinta unității. Niciunul dintre mijloacele de probă administrate în cauză nu implică reclamantul în mod direct în fapta pretinsă - sustragere de bunuri din incinta pârâtei. Din probatoriu a reieșit, într-adevăr, că reclamantul se afla împreună cu colega sa în timp ce aceasta manevra o macara, însă nu a fost văzut de niciunul dintre martori încărcând rest distribuitor TC într-un camion.

Pârâta însăși îl consideră pe reclamant doar suspect de furt, deci nevinovat până la proba contrară. Nu s-a dovedit decât că pârâta a formulat o plângere penală împotriva reclamantului, și nu că s-ar fi reținut vinovăția acestuia din punct de vedere penal.

Întrucât nu s-a dovedit implicarea reclamantului în pretinsul furt, în mod corect instanța fondului nu a reținut în sarcina sa existența unei abateri disciplinare.

ca neverosimilă a motivului prezenței reclamantului la serviciu în acea zi nu dovedește implicarea lui în săvârșirea faptei, ci este o simplă prezumție a pârâtei pa care aceasta trebuia să o dovedească.

Este adevărat, cum pretinde pârâta prin motivele de recurs, că s-a stabilit că reclamantul nu a respectat Regulamentul de Ordine Interioară cu privire la programul de lucru, dar din decizia de sancționare disciplinară reiese că nu pentru această faptă a fost sancționat, ci pentru că îl consideră suspect de furt, astfel încât aceste pretinse abateri nereținute în sarcina sa nu pot justifica concedierea disciplinară, raportat și la prevederile art. 77 din Codul Muncii, care dispune că în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt și de drept decât cele precizate în decizia de concediere.

Pentru considerentele arătate anterior se reține că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală și în consecință se va respinge recursul formulat în cauză de pârâta SC H SA ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta SC H SA împotriva sentinței civile nr.650/9.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 23.11. 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red.PM

Tehnored.PM/TM/2ex/27.11.2009

Jud.

Președinte:Doriani Ana
Judecători:Doriani Ana, Stoica Manuela, Pop Mirela

← Contestație decizie de concediere. Decizia 1045/2009. Curtea...		Contestație decizie de concediere. Decizia 754/2009. Curtea de... →

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii: