Contestație decizie de concediere. Decizia 754/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 754
Ședința publică de la 27 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pârvulescu
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 3: Ligia Vâlcu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimații Primăria Municipiului - prin Primar -, Municipiul prin Primar și Primarul Municipiului, împotriva sentinței civile nr. 138 din 5 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 21 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 27 mai 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința civilă nr.138/2009 Tribunalul Brașova admis cererea contestatoarei de repunere în termenul de declare a contestației.
A respins excepția tardivității formulării contestației invocate de intimații Municipiul și Primarul Municipiului
A respins excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei, invocată de intimatului Grădinar G prin întâmpinare.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Primarul Municipiului, invocată de acesta prin întâmpinare.
A respins excepția tardivității formulării precizării de acțiune, excepție invocată de pârâții Municipiul și Primarul Municipiului.
A admis în parte contestația formulată și precizată de contestatoarea în contradictoriu cu intimații Municipiul prin primar, Primarul Municipiului, G și în consecință:
- a anulat în parte dispoziția primarului nr.4018/29.05.2008 pe care o modifică în parte la art.3 în sensul că:
- a dispus ca începând cu data de 14.01.2009 să înceteze contractul individual de muncă al contestatoarei, în baza prevederilor art. 56 lit. j din Codul Muncii;
- a obligat intimații Municipiul prin primar și Primarul Municipiului să o reintegreze pe reclamantă pe perioada 30.05.2008- 13.01.2009;
- a obligat intimații Municipiului prin primar și Primarul Municipiului să plătească contestatoarei drepturile salariale pentru perioada 30.05.2008- 13.01.2009, indexate, majorate și reactualizate;
- a obligat intimații Municipiului prin primar și Primarul Municipiului să plătească contestatoarei daune morale în valoare de 4000.RON.
A respins restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub dosar - contestatoarea a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului prin primar formulând contestație împotriva dispoziției primarului nr.4018/29.05.2008 prin care i-a încetat retroactiv contractul individual de muncă.
Contestatoarea a fost angajată la pâtâta Primăria Municipiului pe o perioadă determinată, cuprinsă între 15.02.2007 - 13.01.2009, așa cum reiese din contractul individual de muncă aflat la fila. 6 din dosar.
Prin dispoziția primarului nr.4018/29.05.2008, contestatoarei i s-a adus la cunoștiință faptul că începând cu data de 30.05.2008 încetează contractul individual de muncă, în baza prevederilor art.82 alin. 2 din Codul Muncii, motivat de reluarea activității de câtre domnul Grădinar
Analizând Dispoziția primarului nr.4018/29.05.2008, aflată la fila 4 din dosar, instanța constată că aceasta a fost emisă cu încălcarea prevederilor art.268 lit. e și f din Codul Muncii, care prevăd că "sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată". Or din cuprinsul deciziei lipsesc mențiuniile cu privire la termenul în care poate fi contestată și instanța judecătorească la care se contestă. În cuprinsul deciziei nu se face mențiunea despre faptul că salariatul în locul căreia a fost angajată temporar contestatoarea a formulat cerere de reluare a activității.
Mai mult de atât, din contractul individual de muncă al contestatoarei aflat la fila 6 dosar, se poate observa că nu se face nici o mențiune că aceasta a fost angajată pentru a înlocui un salariat al cărui contract de muncă este suspendat, și că durata contractului de muncă va expira la momentul încetării motivelor ce au determinat suspendarea cim al salariatului titular. Contestatoarea a fost angajată pe o perioadă determinată cuprinsă între 15.02.2007 - 13.01.2009, momentul încetării contractului de muncă fiind un termen cert.
Având în vedere aceste aspecte, instanța va anula în parte dispoziția primarului nr.4018/29.05.2008 pe care o modifică în parte la art.3 în sensul că: "începând cu data de 14.01.2009 încetează contractul individual de muncă al contestatoarei, în baza prevederilor art.56 lit j din Codul Muncii ". Instanța va respinge cererea privind reintegrarea contestatoarei pe funcția avută ulterior datei de 14.01.2009 întrucât contractul individual de muncă a fost încheiat pe perioadă determinată și acesta a ajuns la termen.
În temeiul art. 78 din Codul Muncii va obligă pe intimații Municipiul prin Primar și Primarul Municipiului să o reintegreze pe reclamantă pe perioada 30.05.2008 - 13.01.2009.
În temeiul art.161 Codul Muncii va obliga pe intimații Municipiul prin Primar și Primarul Municipiului să plătească contestatoarei drepturile salariale pentru perioada 30.05.2008 - 13.01.2009.
Cu privire la daunele morale solicitate pentru suferința psihică cauzată de discriminarea pe motive rasiale, instanța, analizând probatoriul depus, în mod special declarațiile martorilor( filele 76, 77), a reținut că, șefa contestatoarei i-a adresat contestatoarei cuvinte ca" țigancă împuțită" și făcând afirmații de genul "dă-o afară pe țiganca asta", "dați-o afară pe țigancă și puneți-o masă pe hol" sau " dați-o afară, să-l chemăm pe ".
Instanța a apreciat că în cauză contestatoarea a suferit un prejudiciu moral ca urmare a afirmațiilor făcute de persoane cu funcții de conducere din cadrul societății intimate. Afirmațiile acestea i-au produs contestatoarei suferințe morale grave ele reprezentând elemente rezonabile în acordarea într-un cuantum suficient de îndestulător a unor daune morale care vor contribui la ameliorarea suferințelor pentru viitor, reprezentând totodată o speranță în diminuarea efectelor negative ale acestor acțiunii asupra psihicului contestatoarei.
Împotriva sentinței au formulat recurs Primarul Municipiului, Primăria Municipiului și Municipiul prin primar, invocându-se nelegalitatea și netemeinicia hotărârii. In motivele de recurs se susține că:
1. În mod greșit instanța de fond a reținut că sunt incidente în cauză dispozițiile art.62 alin.2 și respectiv art.268 lit.e și f din Codul Muncii.
Contractul de muncă al contestatoarei a încetat de drept în baza art.82 alin.2 din Codul Muncii.
2. O reintegrare a contestatoarei ar fi fost abuzivă în condițiile în care titularul postului și-a reluat activitatea.
3. Obligația de a achita daune morale este nelegală. Persoana care i-a adus injurii contestatoarei nu este șefa sa, iar Municipiul nu răspunde pentru așa-zisa discriminare, deoarece persoana despre care contestatoarea susține că i-ar fi adresat cuvintele "țigancă împuțită" nu este un reprezentant legal al intimaților recurenți pentru a atrage răspunderea acestora.
Analizând recursul formulat, instanța constată că acesta este fondat.
Sentința are o motivare contradictorie. Astfel, deși instanța își motivează soluția pe chestiuni juridice care vizează "nulitatea deciziei de desfacerea contractului de muncă", dispune anularea în parte a acesteia pentru considerente lipsite de suport juridic și, totodată, admite cererea de repunere în termenul de contestare a dispoziției primarului.
Decizia, respectiv dispoziția primarului nr.4018/2008 nu este lovită de nulitate. Chiar dacă nu cuprinde termenul de contestare și instanța competentă la care se poate introduce eventuala contestație, se observă că instanța de fond, soluționând în sensul "admiterii" cererea contestatoarei de repunere în termenul de contestare a acelei dispoziții a primarului, a trecut peste cauzele de nulitate invocate și arătate de art.268 lit.e și f din Codul Muncii.
Prin urmare, chiar dacă argumentele din considerentele sentinței sunt contradictorii, din dispozitiv rezultă că instanța a pronunțat o soluție pe fondul contestației, nu pe excepția nulității contestației.
Contestatoarea nu a formular recurs pentru acest motiv, iar recurenta pârâtă critică nelegalitatea și netemeinicia sentinței.
În consecință, analizând sentința atacată sub aspectul modului de soluționare în fond a contestației, se constată că într-adevăr sentința s-a bazat pe o interpretare greșită a dispozițiilor legale ce reglementează încheierea contractelor individuale de muncă pe durată determinată.
În speță sunt aplicabile dispozițiile art.82 alin.2 Codul Muncii care nu lasă loc de interpretări: "în cazul în care contractul individual de muncă pe durată determinată este încheiat pentru a înlocui un salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat, durata contractului astfel încheiat va expira la momentul încetării suspendării contractului individual de muncă al salariatului titular".
Aceasta este și situația contractului individual de muncă al contestatoarei care a fost încunoștințată despre caracterul temporar al postului și despre situația titularului acestuia, așa cum rezultă și din adresa nr.15411/11.06.2008 a Compartimentului Resurse umane al Primăriei.
În consecință, contractul de muncă al contestatoarei, încheiat pentru o perioadă determinată, a încetat la data reluării activității de către titularul postului aflat în concediu pentru creșterea și îngrijirea copilului.
Deci, dispozițiile instanței de fond cu privire la reintegrarea contestatoarei, la anularea în parte a dispoziției primarului cu privire la plata drepturilor salariale pentru perioada 20.05.2008 - 13.01.2009, sunt fără suport legal, date cu încălcarea dispozițiilor mai sus enunțate.
Și în ceea ce privește soluționarea cererii de acordare a daunelor morale se constată că recursul este fondat.
Instanța de fond s-s abătut de la temeiul de drept și de la cadrul legal în care contestatoarea și-a formulat cererea de acordare a daunelor morale și s-a transformat într-o instanță penală care judecă și latura civilă a infracțiunii de calomnie, insultă.
Contestatoarea a sesizat instanța cu o cerere de acordare de despăgubiri în contradictoriu cu Municipiul, Primăria Municipiului în sensul prevederilor art.2 și 27 din OUG 137/2000, considerând că prin măsura adoptată de intimați (desfacerea contractului de muncă înainte de termen) i s-a aplicat un tratament discriminatoriu care atrage plata de despăgubiri.
Deși punctul de vedere al este în sensul că "apartenența la etnia romă a petentei nu a fost criteriul în baza căruia contractul său de muncă pe perioadă determinată a expirat"instanța a obligat totuși intimatele la despăgubiri ca efect al constatării unei discriminări pe care nu a analizat-
Simpla trimitere la declarațiile de martori din care nu rezultă clar (ele fiind contradictorii) că o anumită persoană, angajată a intimatei i-a adresat cuvinte ca "țigancă împuțită", nu justifică un tratament diferențiat aplicat de intimate contestatoarei prin dispoziția luată, dispoziție care este contestată în cauză.
Nu pot fi obligate intimatele la plata daunelor morale pentru o faptă săvârșită de o angajată a instituțiilor pârâte care nu are funcție de reprezentant legal al intimatelor, pentru a atrage răspunderea persoanei juridice pentru fapta persoanei fizice investită cu reprezentarea intereselor lor în raporturile cu terții.
Este evident că raportul conflictual se abate de la sfera reglementată de dispozițiile art.2 și 27 din OUG nr.137/2000 și ale art.5 alin.2 Codul Muncii și că se situează în sfera răspunderii civile delictuale care presupune exercitarea dreptului la acțiune în contradictoriu cu persoana despre care contestatoarea susține că i-a adus vătămări psihice.
Nici dispozițiile art.269 Codul Muncii, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.237/2007, nu sunt aplicabile în cauză, nefiind vorba de un prejudiciu moral din culpa angajatorului apărut în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.312 Cod proc.civ. raportat la art.304 pct.a din același cod, instanța va admite recursul și va modifica sentința conform celor din dispozitiv.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul pârât Primarul Mun., Primăria Municipiului, Municipiului prin Primar împotriva sentinței civile nr. 138/2009 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge contestația formulată și precizată de contestatoarea în contradictoriu cu intimații Municipiul prin primar, Primarul Municipiului, G având ca obiect anulare dispoziție primar, plata drepturi salariale, repunere în situația anterioară a părților, plata daunelor morale.
Menține restul dispozițiilor sentinței cu privire la soluționarea excepțiilor procedurale invocate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 27 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - pt.- -, plecată
în concediu de odihnă,
semnează
Președintele instanței,
Grefier,
- -
Red. AP - 16.06.09
Dact. GG - 7.07.09
2 ex.
Red. fond -
Președinte:Anca PârvulescuJudecători:Anca Pârvulescu, Camelia Juravschi, Ligia Vâlcu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1211/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 2569/2009. Curtea... → |
|---|
