Contestație decizie de sancționare. Decizia 232/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.232/
Ședința publică din 24 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul, domiciliat în sat, Tg.B, jud.G împotriva sentinței civile nr.1568/28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI G, cauza având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: recurentul-reclamant personal, lipsă fiind intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier;după care:
Recurentul-contestator depune la dosar înscrisuri privind activitatea acestuia pe anul 2009, respectiv adresa nr.48/20.11.2010 și adresa nr.174/22.01.2010 adresate și adeverința nr.176/19.01.2010 eliberată de Inspectoratul Școlar Județean G, procedându-se totodată la legitimarea acestuia, posesor al CI seria - nr.- eliberată de Poliția oraș Tg.B la data de 26.01.2002.
Recurentul-contestator precizează că nu mai are alte cereri de formulat și excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri recurentului-contestator.
Recurentul-contestator precizează că raportul de cercetare disciplinară nr.62046/19.06.2009 care trebuia să însoțească dispoziția de sancționare nu i-a fost comunicată nici măcar la prima instanță de judecată, arătând că nu cunoaște conținutul acestui raport. Consideră că nu este vinovat, iar sancționarea acestuia dispusă prin dispoziția nr.730/22.06.2009 este netemeinică și nelegală. Mai arată că a solicitat în scris să i se înmâneze raportul de cercetare disciplinară, însă intimata nu i l- comunicat. În concluzie solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
După strigarea cauzei s-a prezentat în instanță reprezentantul intimatei DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI G - consilier juridic care a depus la dosar delegație cu nr.15200/16.02.2010 și întâmpinare în două exemplare.
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de Apel Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 1568/28.10.2009 pronunțată de către Tribunalul Galați, s-a respins ca nefondată contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin cererea formulată și înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului G, anularea Dispoziției nr. 730 din 22.06.2009 prin care a fost sancționat cu diminuarea salariului cu 10 % pe o perioadă de 3 luni.
Motivându-și în fapt cererea, a arătat că a fost sancționat cu diminuarea salariului cu 10 % pe o perioadă de 3 luni în baza Notei explicative pe care a dat-o în data de 18.06.2009.
A considerat contestatorul că a fost sancționat pe nedrept, iar învinuirile ce i s-au adus nu au fost reale.
Contestatorul a mai susținut că fiind convocat la Comisia de disciplină în data de 5.06.2009, nu i s-a prezentat în prealabil vreun document, ci doar verbal din care rezultă motivul pentru care i s-a aplicat sancțiunea.
A mai menționat că de la angajarea sa, 6.05.2008 și până în prezent a fost convocat în mai multe rânduri de către comisia de disciplină, fără ca acesta să le dea vreun motiv.
În susținerea acțiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Gaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A arătat că contestatorul a fost convocat la comisia de disciplină în data de 5.06.2009, în care se preciza data, locul și ora convocării precum și obiectul acestuia și anume "comportament agresiv față de minorul " faptă adusă la cunoștință comisiei de disciplină prin plângerea făcută de minorul, înregistrată cu nr. 60160/2009.
A precizat că în ziua de 26.05.2009, potrivit declarațiilor minorului, înregistrat sub nr. 60160/28.09.2009 și declarației beneficiarei, înregistrată sub nr. 60158/29.05.2009, contestatorul l-a agresat fizic și verbal pe minorul, nefiind prima dată când acesta a fost chemat la comisia de disciplină pentru că a agresat fizic alți minori.
De asemenea, se menționează că prin referatul nr. 26444/4.03.2009, d-na, coordonator case de tip familial, a adus la cunoștință faptul că mai mulți beneficiari ai Casei se plâng de comportamentul verbal al contestatorului, iar psihologul Casei declară că numeroși copii vin la cabinetul psihologic, plângându-se de comportamentul acestuia.
A susținut că contestatorul a încălcat prevederile Ordinului 21/2004, privind minime obligatorii pentru serviciile de tip rezidențial și anume standardul 19 care interzice aplicarea pedepselor corporale copiilor de către personalul centrului.
În probatorii, s-a folosit de înscrisuri.
În drept, a invocat disp.art. 256 alin. 1 lit. a, art. 264 alin. 1 lit. d din Codul muncii, art. 85, 89 alin. 1, 90 și 96 din Legea nr. 272/2004, standardul 19 din Ordinul 21/2004.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Contestatorul este salariatul intimatei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului G în funcția de referent instructor III, potrivit copiei contractului individual de muncă, înregistrat sub nr. 1890/6.05.2008 (filele 32-34 dosar fond).
Prin Dispoziția nr. 730/22.06.2009, intimata a dispus sancționarea disciplinară cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10 % a contestatorului, potrivit disp.art. 264 alin. 1 lit. d din Codul Muncii, reținându-se în sarcina acestuia încălcarea disp.art. 85, 89 alin.1, 90 și 96 din Legea nr. 272/2004, standardul 19 din Ordinul 21/2004 precum și prevederile din contractul individual de muncă nr. 1890/6.05.2008 și fișa postului din 20.06.2008.
În literatura de specialitate se precizează că sancțiunile disciplinare constituie mijloace de constrângere prevăzute de lege, având ca scop apărarea ordinii disciplinare, dezvoltarea spiritului de răspundere pentru îndeplinirea conștiincioasă a îndatoririlor de serviciu și respectarea normelor de comportare, precum și prevenirea producerii unor acte de indisciplină, ele sunt măsuri specifice dreptului muncii, în legătură cu executarea contractului individual de muncă, reflectându-se prin consecințele lor, numai asupra raportului juridic de muncă, fără a afecta celelalte drepturi personale sau patrimoniale ale salariaților.
În cauza de față, potrivit fișei postului, contestatorul avea printre atribuțiile de serviciu și pe acelea de a răspunde de viața și integritatea copiilor pe perioada serviciului și în activitățile desfășurate cu copiii să adopte un comportament adecvat, îmbinând afecțiunea cu exigența.
Din înscrisurile dosarului, declarațiile copiilor, informarea d-nei - coordonator case de tip familial se reține că "exigența" contestatorului s-a materializat în agresarea fizică a copiilor din cadrul centrului de găzduire temporară pentru copiii proveniți din familiile cu dificultate Tg.B G, respectiv "Casa ".
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs contestatorul, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
. ce i se aduc sunt nereale deoarece, de la angajarea sa și până în prezent nu s-a abătut de la îndatoririle de serviciu.
Beneficiarii centrului de găzduire nu au mai respectat regulamentul de ordine interioară și din acel moment au început problemele sale la serviciu.
A mai fost anchetat în luna martie 2009 însă nu au existat dovezi și nu a fost sancționat și, în acest caz, nu ar fi posibil ca să repete greșeala.
A arătat la instanța de fond că beneficiari centrului de găzduire sunt cu probleme de sănătate, cu tratament, cu un comportament deviant, însă nu s-a luat în calcul acest fapt.
A invocat faptul că dispoziția de sancționare trebuia însoțită de raportul de cercetare disciplinară nr. 62046/19.06.2009 iar acest înscris nu i-a fost înmânat.
Din acest motiv, a considerat că dispoziția de sancționare nu este temeinică și legală.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept a întemeiat recursul pe disp. art. 299-316 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prima instanță a pronunțat o hotărârea legală și temeinică.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurentul nu indică nici un motiv de nelegalitate al sentinței recurate, astfel că se vor aplica prev. art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, cauza putând fi examinată sub toate aspectele.
Primele motive de recurs vizează faptul că beneficiarii centrului de găzduire "Casa " aveau un comportament deviant și nu respectau regulamentul de ordine interioară.
Ori, instanța de recurs apreciază că aceste împrejurări de fapt nu pot justifica comportamentul recurentului față de care s-a reținut că agresat fizic pe minorul și nu pot constitui circumstanțe atenuante, ci pot fi luate în considerare la individualizarea sancțiunii aplicate, conform criteriilor prev. de art. 266 din Codul muncii.
Ori, din acest punct de vedere, se poate constata că sancțiunea disciplinară aplicată, respectiv reducerea salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10% este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite, față de condițiile concrete în care s-a săvârșit fapta.
Un alt motiv de recurs învederat de recurent este faptul că, în condițiile în care a mai fost cercetat pentru o altă abatere disciplinară și nu a fost sancționat, ar fi imposibil să repete aceeași abatere.
Ori, acest motiv de recurs nu poate fi reținut ca motiv de netemeinicie a sentinței recurate, ci este doar o întrebare cu caracter retoric și o supoziție.
Faptul că un salariat a mai fost cercetat anterior nu poate duce la concluzia logico-juridică în sensul că nu ar mai putea săvârși o altă abatere disciplinară.
Mai critică recurentul faptul că instanța de fond a dat mai multă credibilitate copiilor cu comportament ce lasă de dorit decât celor învederate de contestatorul recurent.
Nici acest aspect invocat nu poate duce la modificarea sentinței recurate întrucât declarațiile beneficiarilor centrului de găzduire constituie probe iar susținerile părților trebuie dovedite. Comportamentul copiilor nu constituie un argument ce poate fi reținut pentru înlăturarea sancțiunii aplicate.
De asemenea, faptul că nu s-a comunicat recurentului contestator referatul ce a stat la baza sancțiunii disciplinare nu constituie motiv legal pentru anularea deciziei de sancționare, nefiind prevăzut în Codul munciio astfel de obligație în sarcina angajatorului, de a comunicat un anumit referat, ci doar decizia de sancționare.
Ori, decizia de sancționare a fost comunicată potrivit disp. art. 268 alin. 3 din Codul muncii și a fost dată posibilitatea contestatorului recurent de a lua la cunoștință de fapta pentru care a fost sancționat, de aoc ontesta și de a-și formula apărări în instanță.
În decizia de sancționare sunt cuprinse toate elementele prevăzute de art. 268 alin.2 lit. a-f astfel că nu există nici un motiv de nulitate a acesteia.
Actele depuse la dosarul de recurs de către recurent nu înlătură vinovăția sa ci, așa cum s-a arătat mai sus, constituie acte în circumstanțiere iar Curtea a reținut că sancțiunea aplicată a fost proporțională și dată cu respectarea criteriilor prev. de art. 266 din Codul muncii.
În consecință, nu sunt constatate motive de nelegalitate și netemeinicie a sentinței recurate iar solicitarea recurentului de a casa sentința cu trimitere spre rejudecare nu are suport legal, cauzele de trimitere spre rejudecare fiind expres stabilite prin art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă ce nu sunt aplicabile în cauza de față.
Nefiind constatate nici motive de modificare a sentinței sau motive de ordine publică, în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul, domiciliat în sat, Tg.B, jud.G împotriva sentinței civile nr.1568/28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24 Februarie 2010.
Președinte, | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/10.03.2010
Tehnored./4 ex./ 10 Martie 2010
Fond: -
Asistenți jud.- -
Com. 2 ex.părți/
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1243/2009. Curtea... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 330/2008. Curtea de... → |
|---|
