Contestație decizie de concediere. Decizia 1263/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1263/2009
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doriani Ana JUDECĂTOR 2: Stoica Manuela
- - -președinte secție
- - - JUDECĂTOR 3: Pop Mirela
- - - grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC Serv SA împotriva sentinței civile numărul 746/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 23 2009, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC Serv SA P, solicitând anularea deciziei de concediere nr. 248 din 01 octombrie 2008 emisă de conducerea pârâtei, reintegrarea sa pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere atacate, respectiv acela de agent comercial la Centrul de încasări, să fie obligată pârâta la plata retroactivă, actualizată, a tuturor drepturilor salariale de care ar fi trebuit să beneficieze dacă nu s-ar fi emis decizia de concediere atacată, respectiv de la data desfacerii contractului de muncă și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că temeiul invocat de pârâtă pentru desfacerea contractului de muncă și anume desființarea locului de muncă ocupat nu este în conformitate cu starea de fapt, întrucât la Centrul de încasări de la și în prezent sunt șase agenți comerciali, câți erau și înainte de a i se desface contractul de muncă.
De asemenea, mai arată că pârâta nu i-a oferit un alt loc de muncă, iar concursul organizat pentru ocuparea locurilor de muncă vacante din unitate s-a desfășurat în perioada în care se afla în concediu medical, iar contractul său de muncă era suspendat și că nu au fost respectate nici criteriile stabilite în cazul concedierii și nici obligațiile prevăzute de art. 69-72 din Codul muncii.
În drept au fost invocate prevederile art. 281 din Codul muncii.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât au fost concediați 30 de salariați, astfel că nu erau aplicabile prevederile art. 69 și 72 din Codul muncii, fiind modificate organigrama și statul de funcții al unității.
Cu privire la modificările intervenite arată că s-a desființat Centrul de încasări și s-a redus numărul de agenți comerciali, fiind desființate nouă posturi.
Menționează că la Centrul de încasări din s-a redus numărul posturilor de agenți comerciali, de la opt la șase și că, într-adevăr, agenta comercială, înainte de reducerea posturilor, ocupa funcția de agent comercial la centrul din, iar după reducerea personalului aceasta a rămas în funcția de agent comercial și a fost repartizată la Centrul de încasări din, iar salariata - ocupa funcția de casier încă din anul 2007, dar atribuțiile din fișa postului erau cele specifice unui agent comercial, astfel că s-au efectuat modificările corespunzătoare contractului său individual de muncă.
Prin sentința civilă nr. 1579/2008 Tribunalul Hunedoaraa admis acțiunea formulată de reclamantă, anulat decizia de concediere nr. 243/01 octombrie 2008 emisă de conducerea pârâtei și a dispus reintegrarea reclamantei pe postul deținut înaintea emiterii deciziei de concediere, respectiv acela de agent comercial la Centrul de încasări.
A obligat pârâta să-i plătească reclamantei drepturile salariale de care ar fi trebuit să beneficieze, începând cu data desfacerii contractului individual de muncă și până la data pronunțării hotărârii, actualizate la data plății efective, precum și suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Prin decizia de concediere nr. 248 din 01 octombrie 2008, emisă de conducerea pârâtei, începând cu data de 29 octombrie 2008 contractul individual de muncă al reclamantei a încetat, conform art. 65 din Codul muncii.
Din conținutul deciziei contestate rezultă că la baza concedierii reclamantei a stat hotărârea nr. 12/2008, privind aprobarea modificării organigramei și a statului de funcții al SC Serv SA P, prin care s-au desființat 16 posturi de agent comercial din cadrul societății, iar pe unul din aceste posturi era încadrată și reclamanta.
Examinând Hotărârea nr. 12/2008, precum și nota de fundamentare privind modificarea organigramei și a statului de funcții ale SC Serv SA P, s-a constatat că la pct. 24 din nota de fundamentare s-a prevăzut comasarea Centrului de încasări cu Centrul de încasări, desființarea postului de șef centru încasări și desființarea a 16 posturi de agent comercial și 4 posturi de casier.
Reclamanta, anterior emiterii deciziei de concediere, a fost încadrată în muncă la Centrul de încasări, în funcția de agent comercial.
Din notificarea comunicată de pârâtă reclamantei rezultă că postul de agent comercial din cadrul Centrului de încasări s-a desființat.
Din organigrama anterioară reducerii de personal, rezultă că la Centrul de încasări erau angajate 10 persoane, iar din cea ulterioară, rezultă că au mai rămas încadrate 8 persoane, prin urmare s-au redus două posturi.
În ceea ce privește însă structura personalului din cadrul Centrului de încasări, după desființarea postului ocupat de reclamantă, se constată, așa cum recunoaște pârâta, atât prin întâmpinare cât și prin răspunsul dat la interogatoriu, că la acest centru au fost încadrate alte două persoane și anume și, în funcțiile de agenți comerciali, deși anterior desființării posturilor aceste două persoane nu figurau printre cei 10 angajați la Centrul din, ci la Centrul de încasări.
Prin urmare, pârâta desființează postul ocupat de reclamantă și de o altă salariată, care lucrau la acest centru din, dar totodată încadrează alte două persoane pe aceleași funcții de agenți comerciali, pe care le aduce de la alt centru.
În această situație, se constată că de fapt, desființarea locului de muncă ocupat de reclamantă nu a fost efectivă, nefiind respectate astfel prevederile imperative ale art. 65 al. 2 din Codul muncii, conform cărora "Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă".
De asemenea, în speță, pârâta nu a făcut dovada că motivul concedierii reclamantei este desființarea locului de muncă ocupat chiar de aceasta, întrucât nici Hotărârea nr. 12/2008 a și nici nota de fundamentare care stau la baza acestei hotărâri, invocate în decizia de concediere, nu menționează centrele de încasări de la care se vor desființa posturi de agent comercial, numărul de posturi de agent comercial care urmează a fi desființate de la fiecare centru și nici faptul că, deși s-au comasat centrele de încasări de la cu, câte posturi se desființează de la aceste centre și ce se întâmplă cu personalul de la aceste centre și dacă el va fi repartizat la alte centre, astfel că nu rezultă cu certitudine că postul ocupat de reclamantă a fost desființat, întrucât au fost nominalizate doar posturile de natura celui ocupat de reclamantă și nu chiar postul ocupat de aceasta.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal recurs pârâta SC SERV SA, solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că prin modificările aduse organigramei și statului de funcții a fost desființat Serviciul Comercial și Serviciul Contencios, înființându-se un nou serviciu Facturare Recuperare Creanțe. Criteriile pentru reducerea personalului au fost stabilite în conformitate cu art. 42 alin 1 din Codul muncii, reclamanta fiind notificată cu privire la desființarea postului.
Deși legea nu obligă, a fost invitată să opteze pentru unul dintre locurile vacante în unitate, fiind înștiințată cu privire la data concursului organizat pentru ocuparea locului respectiv.
Cât timp reclamanta s-a aflat în concediu medical nu i s-a desfăcut contractul individual de muncă.
Desființarea locului de muncă ocupat de reclamantă este certă, din organigramă și statul de funcții reieșind desființarea a 16 posturi de agenți comerciali.
În mod greșit instanța a apreciat că desființarea nu a fost efectivă. Astfel, salariata își desfășura activitatea în cadrul Centrului, în funcția de casier și cu atribuții de agent comercial. Întrucât atribuțiile erau specifice unui agent comercial, la data de 1.09.2008 s-a schimbat doar denumirea funcției.
În ceea ce privește angajata, înainte de modificarea organigramei aceasta îndeplinea funcția de agent comercial la centrul. După aplicarea criteriilor de reducere a personalului, agentele comerciale ale căror posturi nu au fost desființate au fost repartizate la centrele de încasări din cadrul Serviciului Facturare Recuperare Creanțe.
Societatea este singura abilitată să selecteze personalul în situația reducerii posturilor, respectând prevederile Contractului Colectiv de Muncă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și urm Cpc, art. 65,80 și urm Codul muncii, art. 42 din CCM.
Reclamanta a depus întâmpinare în recurs, solicitând respingerea acestuia.
A arătat că sentința primei instanțe este temeinică și legală, întrucât recurenta nu a respectat dispozițiile legale privind concedierea.
Postul ocupat de reclamantă nu a fost desființat efectiv, pe același post fiind angajate ulterior alte persoane. Recurenta nu i-a oferit un loc de muncă vacant, ci unul care a fost scos la concurs, procedura de ocupare a acelui loc de muncă s-a desfășurat în perioada în care reclamanta era în concediu medical. La data organizării concursului, contractul individual de muncă al reclamantei era suspendat.
Mai invocă că nu au fost respectate criteriile stabilite în cazul concedierii, pe aceeași funcție rămânând persoane care trebuiau să fie concediate anterior reclamantei.
În plus, arată că recurenta, după desfacerea contractului de muncă al reclamantei, a dispus ocuparea unor posturi prin numire directă, fără concurs.
În drept a invocat dispozițiile art. 115-118 Cpc.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 cod procedură civilă, în limitele statuate de art.306 alin.2 cod procedură civilă, a reținut că recursul este nefonda, pentru următoarele considerente:
Art. 65 din Codul muncii definește concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului ca fiind acea încetare a contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
A 2 al aceluiași articol condiționează legalitatea unei astfel de concedieri de efectivitatea desființării și de existența unei cauze reale și serioase care să fi determinat luarea unei astfel de măsuri.
Art. 76 din Codul muncii sancționează cu nulitatea absolută concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege.
În mod corect instanța de fond a reținut că desființarea postului ocupat de reclamantă nu este efectivă și în consecință a anulat măsura concedierii.
Decizia de desfacere a contractatului individual de muncă al reclamantei, agent comercial la centrul, este emisă la data de 1.10.2008, reclamanta fiind notificată despre desființarea postului încă din data de 4.09.2008.
La formarea convingerii instanței cu privire la faptul că desființarea nu este una efectivă stă și faptul că din răspunsul la interogatoriu, depus de societatea pârâtă, reiese că în prezent angajata este agent comercial la centrul, însă anterior concedierii reclamantei aceasta era casier, după cum însăși pârâta recunoaște în răspunsul la interogatoriu.
Angajarea acestei persoane pe același post deținut anterior de reclamantă conduce la concluzia că nu postul de agent comercial s-a desființat, ci postul de casier, care nu mai apare în structura personalului din anul 2009.
Nu se poate reține apărarea pârâtei prin motivarea recursului că postul acestei persoane era același anterior și că s-a schimbat doar denumirea funcției, întrucât din dispoziția de transfer a acesteia în cadrul centrului reiese că a fost angajată ca și casier.
Faptul că la centru mai exista cel puțin un post vacant de agent comercial reiese și din aceea că numita, concediată în același timp cu reclamata( 16.09.2008), a fost angajată pe același post de agent comercial la Centrul, inițial pentru o perioadă determinată( începând cu 23.10.2008), pentru ca numai după 4 zile să fie angajată pe același post cu contract pentru perioadă nedeterminată.
Este adevărat, astfel cum pretinde recurenta, că în cazul concedierilor datorate desființării posturilor angajatorul este în drept să păstreze cei mai buni lucrători, dar această opțiune există doar atunci când este vorba despre o desființare reală, efectivă, nu despre una fictivă, cum este cazul în speță. Societatea este într-adevăr abilitată să procedeze la selecția personalului atunci când se reduc posturi de aceeași natură, dar în speță a reieșit că postul respectiv nu s-a desființat.
Față și de constatările anterioare,se reține că în mod corect Tribunalul Hunedoaraa anulat decizia de concediere și în baza art. 78 din Codul munciia dispus reintegrarea reclamantei în postul deținut anterior, cu plata drepturilor salariale de la data concedierii.
Pentru considerentele anterioare, recursul formulat în cauză va fi respins ca nefondat.
Conform art. 274 Cpc partea care cade în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, la cererea părții adverse.
Față de prevederile acestui articol instanța va obliga pârâta să îi plătească reclamantei suma de 250lei, cu titlu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta recurentă SC. Serv SA împotriva sentinței civile nr.746/LM/ 19.03.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Obligă pârâta recurentă să plătească reclamantei intimate suma de 250 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.11. 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.MP
Tehnored.MP/TM/2 EX/14.11.2009
Jud.
Președinte:Doriani AnaJudecători:Doriani Ana, Stoica Manuela, Pop Mirela
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 587/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 923/2009. Curtea de... → |
|---|
