Contestație decizie de concediere. Decizia 587/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 587
Ședința publică de la 22 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect contestație decizie de concediere privind recursul declarat de recurenta " Și Protecție " împotriva sentinței civile nr. 53, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul -, intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimatul, lipsă fiind recurenta " Și Protecție "
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, s-a comunicat intimatului copia motivelor de recurs, nu s-a depus întâmpinare. S-a solicitat judecata în lipsă.
S-a dat citire raportului asupra recursului, potrivit căruia, acesta a fost formulat în termen și motivat.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru intimatul, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de prima instanță.
În mod corect Tribunalul Iașia constat, în urma învederării de către contestator, că decizia de concediere emisă de către recurentă în luna octombrie 2008 nu îmbracă condițiile de formă și fond prevăzute de art. 268 din Codul Muncii. De asemenea, în mod corect s-a reținut că societatea care a emis decizia de concediere nu a menționat în acea decizie care anume dispoziții din fișa postului, regulamentul de ordine interioară sau contractul colectiv de muncă au fost încălcate de contestator.
În concluzie, solicită respingerea recursului, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile privind nulitatea absolută a deciziei de concediere. Solicită cheltuieli de judecată, depunând în acest sens chitanța nr. 27 din 21.05.2009 în valoare de 1100 lei reprezentând contravaloare onorariu apărător.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul tribunalului Iași sub nr-, în contradictoriu cu SC Pază și Protecție SRL a contestat Decizia nr. 5780/06.10.2008 emisă de pârâtă.
Reclamantul a solicitat modificarea deciziei în sensul încheierii raporturilor de muncă conform cererii de demisie pe care a depus-o/ înmânat-o superiorului său cu preavizul de rigoare de 14 zile pe care le-a efectuat la acea dată, ducându-și la îndeplinire sarcinile de serviciu până la ultimul moment al preavizului.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în iarna anului 2003 și-a depus cererea de demisie, înmânându-i-o responsabilului zonal de la acea dată, acesta asigurându-l că va ajunge la compartimentul resurse umane din cadrul societății, menționând că trebuie să stea în preaviz 14 zile, ceea ce a și făcut.
Reclamantul a mai precizat că este hilar că după 5 ani societatea și-a dat seama că reclamantul nu s-a prezentat la serviciu.
Pârâta SC -Pază și Protecție SRL a depus întâmpinare la acțiunea reclamantului solicitând respingerea acesteia ca nefondată, pentru următoarele motive:
În fapt, în data de 06.10.2008 a fost emisă de către societate, în baza art. 61 lit. a) coroborat cu prevederile art. 267 alin 3 din Codul Muncii, decizia nr. 5780 întrucât, angajat al societății, conform contractului individual de muncă înregistrat la ITM B sub nr. 9174/18.09.2003 a absentat nemotivat în perioada 01.12.2003 - 06.10.2008.
La data de 23.01.2008 societatea a emis convocarea nr.5127 prin care a fost chemat la sediul societății pentru a rezolva situația absențelor nemotivate deoarece salariatul nu avea înregistrată nici o cerere de demisie. nu a dat curs convocării, societatea procedând la încetarea raporturilor contractuale cu acesta conform prevederilor legale. S-a mai precizat că un exemplar al contractului de muncă a fost înmânat salariatului la data angajării.
Pârâtul a depus, în copie, următoarele acte la dosar: decizia nr.5780/06.10.2008, notificarea nr. 5127/23.01.2008, contractul individual de muncă nr. 9174/18.09.2003, nota de instructaj.
Contestatorul a completat acțiunea precizând că a fost sancționat cu desfacerea contractului de muncă începând cu data de 06.10.2008 când, în fapt, el nu mai lucrează din anul 2003. Contestatorul consideră nulă decizia nr. 5780/06.10.2008 întrucât nu a fost emisă conform art. 268 Codul Muncii, în sensul că: nu a fost respectat termenul de 30 de zile de la data săvârșirii faptei ce constituie abatere disciplinară, arătând că este greu de crezut că pârâta nu a sesizat timp de 5 ani faptul că el nu mai lucrează pentru ea și că nu-i plătește salariu.
Contestatorul a mai arătat că decizia nu cuprinde nici elementele de conținut pe care le precizează în mod imperativ art. 268 ind. 1 alin 2 din Codul Muncii, respectiv nu se face referire la care articole din statutul de personal etc, așa cum prevede art. 268 alin 2, temeiul de drept în baza căruia se aplică sancțiune (litera d).
S-a mai arătat că cercetarea prealabilă disciplinară a fost stabilită de așa manieră încât contestatorul să nu poată fi prezent: convocarea este emisă la data de 23.01.2008 iar recomandata de convocare a ajuns la contestator la data de 31.01.2008.
Contestatorul consideră că în această situație nu a fost efectuată cercetarea disciplinară prealabilă, alt motiv pentru care consideră nulă dispoziția conform art 75 alin 1 din Contractul colectiv de muncă 2007-2010.
Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea contestației, constatarea nulității absolute a deciziei nr. 5780/06.10.2008 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a depus răspuns la excepția nulității absolute a deciziei contestate solicitând respingerea acesteia și, pe fond respingerea contestației.
Prin sentința civilă nr.53 din 14.01.2009 Tribunalul Iași admite excepția nulității absolute a deciziei nr. 5780/06.10.2008, invocată de contestator.
Admite contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu pârâta SC Pază și Protecție SRL
Constată nulitatea deciziei nr. 5780/06.10.2008 emisă de intimată.
Obligă intimata să achite contestatorului suma de 2300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Analizând cu prioritate, în baza dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, excepția nulității deciziei contestate, tribunalul reține următoarele:
Contestatorul a fost angajatul societății pârâte de la data de 01.10.2003 așa cum rezultă din contractul de muncă înregistrat la ITM B sub nr. 9174/18.09.2003, în funcția de agent de pază, control acces, ordine și intervenție.
Prin decizia nr. 5780/06.10.2008 emisă de SC Pază și Ordine SRL s-a desfăcut contractul de muncă al contestatorului în conformitate cu dispozițiile art. 61 lit. a) coroborat cu dispozițiile art. 267 alin. 3 din Codul Muncii.
Decizia contestată nr. 5780/06.10.2008 nu cuprinde nici o referire la prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă, omisiune sancționată de Codul Muncii cu nulitatea absolută.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Pază și Protecție, prin reprezentant legal, considerând-o nelegală și netemeinică pentru motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8și 9.pr.civ.
Motivează recurenta că decizia de concediere așa cum a fost întocmită respectă dispozițiile art.268 din Codul Muncii. Aceasta deoarece societatea nu are redactat statul de personal, iar în regulamentul de ordine interioară ori contractul colectiv de muncă nu este prevăzut vreun articol cu fapta de a absenta de la serviciu a salariaților ori cu sancțiunea aplicată contestatorului. În schimb, în contractul individual de muncă, în art.L, lit.f realizarea unui număr de 3 absențe nemotivate este considerată abatere disciplinară și se sancționează conform art.61 lit.a din Codul Muncii. De asemenea în art.N se arată că " Prevederile prezentului contract individual de muncă se completează cu dispozițiile Legii 53/2003 - Codul Muncii și ale aplicabil încheiat"
În aceste condiții contestatorului nu i s-a produs nici un fel de prejudiciu pentru a solicita nulitatea absolută a deciziei de concediere.
Mai mult, în momentul încheierii deciziei de concediere societatea nu a încălcat dispozițiile legale imperative ce ocrotesc un interes general, astfel încât să poată fi sancționată cu nulitatea absolută, întrucât a precizat, chiar și incomplet prevederile legale încălcate de către contestator, prevederi ce se regăsesc în Codul Muncii.
Mai motivează contestatorul că instanța ar fi trebuit să rețină că indicarea greșită a temeiului de drept nu atrage nulitatea conținutului deciziei de concediere, aceasta având posibilitatea să rectifice încadrarea legală, fiind vorba de o eroare materială ce nu aduce modificări în motivele de fond.
Mai motivează contestatorul că, în ceea ce privește cererea completatoare prin care s-a invocat nerespectarea termenului de 30 de zile de la data luării la cunoștință a abaterii, în cazul abaterilor disciplinare cu caracter continuu, acesta se socotește de la ultimul act de săvârșire. Contestatorul a absentat de la locul de muncă începând cu data de 01.12.2003 fără a se putea face dovada că a solicitat demisia.
În recurs recurenta a depus înscrisuri.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.268 (2) din Codul Muncii: "Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat."
Art. 268 stabilește elementele și mențiunile pe care trebuie să le cuprindă decizia, sub sancțiunea nulității. Mențiunile și precizările pe care trebuie să le cuprindă decizia sunt absolut necesare pentru ca salariatul sancționat să-și poată pregăti, organiza și exercita apărarea, dar și instanței judecătorești, chemată să hotărească în privința legalității și a temeiniciei măsurii contestate.
Curtea constată că, deși recurenta Pază și Protecție L are încheiat contract colectiv de muncă la nivel de unitate, nr.309 din 09.05.2005, precum și regulament intern ( filele 35-39 recurs) nu a menționat în cuprinsul deciziei de desfacere a contractului de muncă prevederile ce au fost încălcate de salariatul. Precizarea prevederilor statutului, regulamentului intern sau a contractului colectiv de muncă încălcate are relevanță pentru ca instanța să poată stabili și verifica dacă, într-adevăr fapta salariatului constituie abatere disciplinară și dacă se încadrează printre obligațiile impuse acestuia.
Nu poate fi reținută susținerea recurentei în sensul că fapta săvârșită de salariat nu se regăsește în contract colectiv de muncă la nivel de unitate, ori în regulament intern și nici faptul că instanța ar fi trebuit să procedeze la încadrarea faptei. Aceasta deoarece, verificând contractul colectiv și regulamentul intern se constată că actele cuprind prevederi ce reglementează conduita impusă salariatului. Indicarea dispozițiilor încălcate revine exclusiv angajatorului.
Instanța în virtutea plenitudinii de competență poate proceda doar la rectificarea încadrării legale a încetării contractului, așa cum de altfel argumentează și recurenta, element prevăzut la lit.d al art.268 din Codul Muncii, aspect ce nu este, însă, litigios.
Pentru aceste considerente, Curtea reține că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art.268 (2) lit.b din Codul Muncii la decizia de concediere și prin urmare, în temeiul diopozițiilor rt.312 pr.civ va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE,
Respinge recursul declarat de Pază și Protecție, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr.53 din 14.01.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatei 1100 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red/Tehnored
2 ex, 16.06.2009
Tribunalul Iași:
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 655/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1263/2009. Curtea... → |
|---|
