Contestație decizie de concediere. Decizia 127/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 127
Ședința publică de la 05 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Carmen Bancu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă având ca obiect contestație decizie de concediere privind recursul declarat recurentul împotriva sent.civ. nr.1522/07.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, intimat SC " MANAGEMENT " SRL I,
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurent și avocat pentru societatea intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la treilea termen de judecată, s-a comunicat intimatei duplicatul înscrisurilor depuse de recurent, prin apărător.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe excepția tardivității contestației.
Avocat susține că în comunicarea actelor prin executor judecătoresc înmânarea oricărui document se face pe bază de semnătură de primire, iar în lipsa acesteia procedura nu este legal întocmită. ar fi procedura comunicării prin afișare. Dacă se refuza semnarea de primire sau nu era găsită persoana la domiciliu, legal era să se efectueze procedura prin afișare.
În nici un caz comunicarea unei decizii de desfacere a contractului de muncă nu se putea face cu mențiunea "înmânare cu refuz de semnare".
Susține că față de dispozițiile Codului Muncii decizia nu a fost contestată tardiv, aceasta fiind contestată în termenul de 30 de zile de la data recunoașterii de către contestatorul luării la cunoștință de această decizie.
Solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate și respingerea excepției tardivității contestației deciziei de concediere.
Avocat pentru intimat solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Susține că în mod corect prima instanță a admis excepția tardivității contestației împotriva deciziei de concediere
Precizează că refuzul sistematic de a primi comunicarea deciziei doar pentru a este contesta este inadmisibil de a-l primi întrucât angajatorul a respectat disp. art.268(3) Codul Muncii în ce priveste comunicarea.
Susține că decizia de concediere a fost emisă de angajator la data de 03.02.2009 și comunicată în termen de 5 zile prin corespondență cu confirmare de primire atât contestatorului cât și Inspectoratului Teritorial d e Muncă. Precizează că a încercat să comunice această decizie de concediere și pe alte căi dar acesta a refuzat.
Apărătorul societății intimate susține odată cu soluționarea dosarului nr-, ca probă în cauză a depus și Decizia de concediere precum și carnetul de muncă unde era înscrisă mențiunea privind concedierea disciplinară. În ședința din 15.04.2009 contestatorul a luat cunoștință de aceste înscrisuri depuse la dosar.
Precizează că societatea angajatoare a depus toate demersurile pentru a comunica decizia contestată, fiind comunicată, în sfârșit, prin executor judecătoresc la data de 27.05.2009, ocazie cu care primeste decizia, dar refuză să semneze.
Avocat susține că rea-credință nu poate fi probată pentru a justifica contestația deciziei. În temeiul art.1171 pr.civ. dovada de comunicare a Deciziei de concediere este un înscris autentic. Consideră că excepția tardivității este temeinică și legală și pe cale de consecință, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate. Cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanță reprezentând onorariu avocat.
In contrareplică, avocat pentru recurent precizează că nu s-au respectat disp. art.108 pr.civ. privind nulitatea actelor de procedură.
Solicită respingerea tardivității contestației deciziei de concediere.
Declarându-se dezbaterile închise, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin contestația înregistrată la ribunalul Iași sub nr. 4772/99/15.07.2009, contestatorul a chemat în judecată pe intimata " MANAGEMENT ", solicitând anularea deciziei nr. 87/03.02.2009.
În motivarea contestației sale, contestatorul a susținut că a fost salariatul pârâtei din anul 2000, fiind avansat pe postul de coordonator pază începând cu data de 22.11.2007, conform contractului individual de muncă nr. -. raportul de muncă s-a desfășurat fără disensiuni între el și angajator, neavând aplicate sancțiuni disciplinare sau de altă natură. În aceste condiții, desfacerea contractului individual de muncă este neîntemeiată și nelegală. Mai mult, susține contestatorul că anterior acestei măsuri s-a încercat modificarea contractului său individual de muncă în sensul arătat în actul adițional nr. -/22.10.2007, fiind prejudiciat și încercându-se retrogradarea sa din funcția de coordonator pază în cea de șef tură pază.
Mai susține contestatorul că motivele invocate în decizia contestată, referitoare la absențe nemotivate, nu sunt reale. Astfel, o perioadă s-a aflat în concediu medical, iar ulterior i s-a interzis accesul în, locul unde își desfășura activitatea. Or, în aceste condiții, neprezentarea la locul de muncă nu a fost din culpa sa.
Contestatorul învederează și faptul că măsura desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă este lovită de nulitate absolută, conform disp. art. 268 alin. 2 Codul Muncii, întrucât nu a fost convocat în conformitate cu dispozițiile legale și nu i s-a comunicat nici o înștiințare cu privire la efectuarea unei anchete disciplinare. De asemenea, contestatorul susține că în dosarul nr- al Tribunalului Iași, în data de 06.05.2009, în baza adresei nr. 624/04.05.2009, s-a certificat de către pârâtă faptul că era, în continuare, coordonator pază. În consecință, decizia din 03.02.2009, anterioară lunii mai 2009, nu este validă și nu este asumată de către pârâtă.
Intimata " MANAGEMENT " a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației. În motivarea poziției sale procesuale, intimata a susținut că motivele de nulitate absolută a deciziei, invocate de contestator, sunt neîntemeiate. Astfel, intimata precizează că a respectat procedura prevăzută de art. 267 Codul Muncii, convocându-l pe contestator pentru data de 05.01.2009 și pentru data de 22.01.2009. La ambele convocări contestatorul nu s-a prezentat, astfel încât a dispus sancționarea contestatorului, având în vedere disp. art. 267 alin. 3 Codul Muncii. Mai susține intimata că salariatul nu s-a prezentat la serviciu ulterior perioadei în care s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, prin decizia contestată reținându-se ca abatere disciplinară absențele nemotivate din perioada 05.01.2009 - 03.02.2009. În ceea ce privește interdicția menționată de către contestator, aceasta este din data de 03.03.2009, dată la care acesta nu mai era salariat.
Tot prin întâmpinarea formulată, intimata a invocat și excepția tardivității formulării contestației. În motivarea acestei excepții, intimata a invocat disp. art. 283 alin. 1 lit. a Codul Muncii, disp. art. 268 alin. 5 Codul Muncii, precum și faptul că decizia i-a fost comunicată contestatorului prin executor judecătoresc la data de 27.05.2009.
Prin sentința civilă nr.1522 din 07.10.2009 Tribunalul Iași admite excepția tardivității formulării contestației, excepție invocată de intimata " MANAGEMENT " și, în consecință:
Respinge, ca tardiv introdusă, contestația formulată de contestatorul, domiciliat în I,-, -. D,. 3,. 4, jud. I, în contradictoriu cu intimata " MANAGEMENT ", cu sediul în I,-, jud.
Respinge cererea intimatei de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține că potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. a Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă. De asemenea, potrivit disp. art. 268 alin. 5 Codul Muncii, decizia de sancționare poate fi contestată de salariat la instanțele judecătorești competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.
În speță, prin decizia nr. 87/03.02.2009 emisă de intimată s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului, în temeiul disp. art. 61 lit. a și disp. art. 264 lit. f Codul Muncii.
Se mai reține de către instanță că decizia nr. 87/03.02.2009, contestată în prezenta cauză, a fost comunicată contestatorului la data de 27.05.2009. Astfel, din cuprinsul comunicării aflată la fila 30 dosar rezultă că decizia nr. 87/2009 i-a fost comunicată contestatorului prin executorul judecătoresc la data de 27.05.2009, pe această dovadă de comunicare existând mențiunea potrivit căreia contestatorul a refuzat să semneze, dar a primit actul. În consecință, întrucât la data de 27.05.2009 contestatorul a primit decizia nr. 87/2009, de la această dată începe să curgă termenul de 30 de zile prevăzut de dispozițiile legale. Or, prezenta contestație împotriva deciziei nr. 87/2009 a fost formulată la data de 15.07.2009, peste termenul de 30 de zile prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurentul că instanța a aplicat eronat în cauză dispozițiile art.283 al.1 lit.a și 268 al.5 din Codul Muncii și nu a luat în considerare argumentele referitoare la nerespectarea procedurii referitoare la desfacerea disciplinară a contractului de muncă, procedură față de care se calculează termenul de 30 de zile prevăzut de legiuitor. Procedura de comunicare
Mai motivează recurentul că procedura de comunicare prin executorul judecătoresc, cu mențiunea pe dovadă de înmânare cu refuz de primire, nu este corectă. legală în caz de refuz de primire este doar afișarea actului procesual. Termenul de recurs a curs de la data de 29 iunie 2009 când a luat cunoștință de decizie, în momentul în care a ridicat carnetul de muncă.
Mai motivează recurentul că necomunicarea deciziei nr.87 rezultă și din susținerile angajatorului în cadrul dosarului nr-, în cadrul căruia se certifică derularea neîntreruptă a raporturilor de muncă.
Intimata SC " Management " SRL I formulează întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat. Arată că decizia i-a fost comunicată contestatorului prin executor judecătoresc la data de 27.05.2009, după ce, în anterior i-a fost comunicată prin poștă, contestatorul refuzând să semneze de primire, precum și în cadrul dosarului nr-.
În recurs părțile au depus înscrisuri.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate, apărările intimatei și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.268 (3 și 4) din Codul Muncii "Decizia de sancționare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii și produce efecte de la data comunicării. Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnatură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau resedinta comunicată de acesta."
Textul legal citat se coroborează cu dispozițiile art.291 Codul Muncii,conform căruia "Dispozițiile prezentului titlu se completează cu prevederile Codului d e procedura civilă."
În speță, Curtea constată că decizia de concediere nr. 87/03.02.2009 a fost inițial comunicată contestatorului la data de 04.02.2009, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în acord cu dispozițiile art. 268 (4) din Codul Muncii,însă acesta nu s-a prezentat pentru ridicarea scrisorii de la oficiul poștal, deși a fost înștiințat (dovezile de la filele 32,33 fond).
În atare situație, în mod corect intimata a procedat la comunicarea deciziei prin intermediul executorului judecătoresc, la data de 27.05.2009, acest procedeu de comunicare fiind o aplicație a dispozițiilor art.291 muncii combinat cu art.86 al.3 din pr.civ.
Înmânarea de către executorul judecătoresc a deciziei de concediere contestatorului, cu mențiunea pe dovadă (fila 30 dosar fond) că acesta, "primind actul refuză să semneze" este o procedură ce își are fundamentul în dispozițiile art.92 (2) pr.civ. Afișarea actului pe ușa persoanei vizate se realizează numai în situația în care acesta refuză primirea documentului a cărui comunicare se îndeplinește.
În aceste circumstanțe, Curtea constată că în mod corect a calculat prima instanță termenul de contestare a deciziei de la data de 27.05.2009 și nu de la data de 29.05.2009, ca fiind momentul recunoscut de contestator de luare la cunoștință a deciziei.
Argumente contestatorului privitoare la nerespectarea procedurii cercetării disciplinare se supun analizei judecătorești numai dacă se sesizarea instanței s-a făcut în termenul legal.
Pentru aceste considerente, Curtea găsind nefundat recursul, în temeiul dispozițiilor art.312 prciv îl va respinge și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
Cum recurentul se află în culpă procesuală Curtea îl va obliga la plata cheltuielilor de judecată, constând în suma de 1000 lei onorar avocat, al cărui cuantum a fost redus de la suma de 2000 lei, dată fiind cuantumul mare raportat la complexitatea redusă a cauzei, conform art.274 (1și 3) pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.1522/07.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei SC " Management " SRL I suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată, azi 05.02. 2010, în ședință publică.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red/Tehnored:
2 ex, 02.03.2010
Tirbunalul I:
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Carmen Bancu
| ← Conflict de muncă. Decizia 678/2009. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 682/2009. Curtea de... → |
|---|
