Contestație decizie de concediere. Decizia 127/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.127/
Ședința publică din 03 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata cu sediul în B, str.C-tin, nr.1, jud.B împotriva sentinței civile nr.759/19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu contestatorul, cauza având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: intimatul-contestator personal,lipsă fiind recurenta-intimată
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier;după care:
Intimatul-contestator precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul intimatului - contestator în dezbateri.
Intimatul - contestator solicită respingerea recursului declarat de intimata B și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de instanța de fond.
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr.759/19.10.2009 pronunțată de către Tribunalul Brăila, s-a admis contestația formulată de contestatorul și s-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 2/22.04.2009 emisă de intimata
A fost obligată intimata să plătească contestatorului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin cererea înregistrată la această instanță la nr.1758/113/18.05.2009 contestatorul a formulat contestație împotriva Deciziei nr.2/22.04.2009 emisă de intimata B solicitând să se constate nulitatea absolută a acesteia iar intimata să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii contestatorul a arătat în esență că decizia este lovită de nulitate absolută întrucât nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, prevederile legale care au fost încălcate de contestator și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariatul-contestator în timpul cercetării disciplinare prelabile. În drept au fost invocate prevederile art.268 alin.2 lit.a, b și c Codul muncii.
Prin întampinarea depusă la dosar la data de 03.07.2009 intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată. Dispozițiile art.268 alin.2 Codul muncii au fost respectate de către intimată astfel: fapta care a constituit abatere disciplinară este descrisă în mod amănunțit într-un proces-verbal care face parte integrantă din decizia contestată; sunt precizate în mod clar prevederile încălcate de către contestator; considerentele pentru care nu s-au reținut apărările contestatorului sunt de asemenea descrise cu lux de amănunte în acest proces-verbal, parte integrantă din decizia de sancționare; temeiul de drept, termenul în care decizia poate fi contestată și instanța competentă au fost menționate. În drept au fost invocate prevederile art.115 - 118 Cod procedură civilă.
În cauză a fost administrată proba cu acte.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin Decizia nr.2/22.04.2009 emisă de către intimata Baf ost sancționat contestatorul în conformitate cu prevederile art.264 lit.c Codul muncii, în sensul că s-a dispus retrogradarea din funcția de șef port în funcția de șef punct de lucru cu acordarea salariului corespunzător funcției în care s-a dispus retrogradarea pe o durată de 60 de zile, începând cu data de 01.05.2009.
Art.268 alin.2 Codul muncii prevede că "Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată; f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată."
Așa cum se observă, decizia contestată nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art.268 alin.2 lit.a, b și c Codul muncii.
Faptul că aceste mențiuni ar fi cuprinse într-un proces-verbal încheiat cu ocazia cercetării disciplinare a faptelor care conform susținerilor intimatei ar face parte integrantă din decizia de sancționare nu are relevanță în cauză. Astfel, conform art.268 alin.2 Codul muncii, aceste mențiuni trebuie să fie cuprinse în decizia de sancționare iar nu într-un alt act, semnat doar de către intimată, care conform voinței acesteia ar face parte integrantă din decizie, peste cuprinsul dispozițiilor legale. De asemenea aceste dispoziții se coroborează cu prevederile art.77 Codul muncii conform căruia "În caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere", cu alte cuvinte în fața instanței angajatorul nu se poate prevala decât de motivele precizate în decizie iar nu și în alte acte sau procese-verbale.
Față de cele reținute mai sus instanța a admis ca fondată contestația si a constatat nulitatea absolută a Deciziei nr.2/22.04.2009 emisă de intimata
În conformitate cu art.274 Cod procedură civilă a obligat pe intimată la plata cheltuielilor de judecata (onorariu avocat) întrucât este în culpă procesuală.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs intimata B, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
În speță, fapta pentru care a fost sancționat contestatorul este descrisă cu lux de amănunte în procesul-verbal în discuție iar în decizia de sancționare se specifică faptul că procesul-verbal respectiv este parte integrantă din decizie.
Deci, în cauză nu a fost încălcat nici un drept al salariatului sancționat iar decizia atacată nu este lovită de nulitate absolută, atât timp cât a fost comunicată contestatorului împreună cu procesul-verbal anexat.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Brăila.
În drept a întemeiat recursul pe disp. art. 299 - 316 Cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prima instanță a pronunțat o hotărârea legală și temeinică.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, înainte de analizarea fondului cauzei sub aspectul vinovăției sau nevinovăției intimatului contestator, și, implicit, a legalității și temeiniciei deciziei de sancționare atacată, instanța are obligația de a verifica dacă decizia contestată cuprinde toate elementele, a căror omisiune este sancționată de legiuitor cu nulitatea absolută, potrivit disp. art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Textul menționat, la litera a) prevede, sub sancțiunea nulității absolute, că în decizie se cuprinde, în mod obligatoriu, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, pentru a putea fi legală.
Privind această mențiune, în decizie trebuie descrisă în mod concret fapta (faptele) pentru care a fost aplicată sancțiunea disciplinară.
Descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară presupune menționarea aspectelor care o individualizează și anume data la care a fost săvârșită (pentru a se putea verifica dacă sancțiunea a fost aplicată în termenul prevăzut de art. 268 alin. 1 Codul muncii ) și modalitatea în care s-a comis, în raport de care să se poată verifica temeinicia celor reținute în sarcina contestatorului.
Concret, prin decizia nr.2/22.04.2009 nu se arată nici o faptă concretă, nu se indică data sau perioada în care s-ar fi săvârșit fapta respectivă ci doar se face referire la procesul-verbal nr. 866/22.04.2009 întocmit de Comisia de disciplină.
Trimiterea la procesul-verbal nr. 866/22.04.2009 nu înlocuiește lipsa descrierii faptelor concrete de care s-ar face vinovată contestatorul, așa cum corect a reținut prima instanță.
faptelor prin trimitere la un act intern al societății sau cu ocazia formulării întâmpinării nu înlocuiește omisiunea recurentei întrucât, fiind vorba de o nulitate absolută, pentru nerespectarea cerințelor de formă ad validitatem (pentru validitate), nu poate fi acoperită prin confirmare iar legiuitorul prevede în mod expres ce elemente trebuie să conțină o decizie de sancționare.
Curtea consideră că, prin instituirea acestor obligații de ordin formal în sarcina angajatorului se reflectă expresia principiului statului social și al instituit prin disp. art. 1 alin. 3 din Constituția României.
Acest principiu se oglindește și în dispozițiile art. 8 din Codul muncii, potrivit cărora relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe iar pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă, participanții la raporturile de muncă se vor informa și consulta reciproc, în condițiile legii și ale contractelor colective de muncă.
Nulitatea prevăzută de art. 268 alin. 2 din Codul muncii are caracterul unei nulități exprese, fiind prevăzută anume de lege.
În cazul nulității exprese, legea instituie o prezumție juris tantum de vătămare astfel încât beneficiarul prezumției nu trebuie să dovedească faptul vătămării ci doar neobservarea formelor legale.
Caracterul normei legale este imperativ iar încălcarea atrage indubitabil sancțiunea nulității absolute.
Sub acest aspect, decizia de sancționare este lovită de nulitate absolută, contrar susținerilor intimatei, întrucât nu conține elementele prevăzute expres de art. 268 alin. 2 lit. a, b și c din Codul muncii.
În consecință, față de considerentele arătate, se va respinge recursul ca nefondat în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică din toate punctele de vedere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata cu sediul în B, str.C-tin, nr.1, jud.B împotriva sentinței civile nr.759/19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 03 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/16.02.2010
Tehnored./4 ex./ 16 Februarie 2010
Fond:-
Asistenți jud.-
Com.2 ex.părți/
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1378/2009. Curtea... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 489/2008. Curtea de... → |
|---|
