Contestație decizie de concediere. Decizia 1270/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1270/2009
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta SC de SRL Dumbrăveni împotriva sentinței civile nr.355/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurenta pârâtă SC de SRL Dumbrăveni și av. pentru intimata contestatoare Cota.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a înregistrat la dosar un înscris intitulat Argumente împotriva sentinței civile nr.355/2009.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul recurentei pârâte SC de SRL Dumbrăveni SRL solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul intimatei contestatoare Cota solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Fără cheltuieli de judecată.
Instanța față de actele și lucrările dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Constată că, prin cererea înregistrată sub dosar nr- pe rolul Tribunalului Sibiu, contestatoarea Cota în contradictoriu cu intimata de Dumbrăveni a solicitat:
-constatarea nulității absolute a deciziei de concediere emise de societatea intimată;
-repunerea părților în situația anterioară concedierii;
-obligarea societății la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat inclusiv bonurile de masă;
-obligarea societății intimate la plata de daune morale în cuantum de 10000 lei;
-plata cheltuielilor de judecată.
În expunerea de motive contestatoarea arată că decizia de concediere este lovită de nulitate absolută ca urmare a nerespectării termenului de preaviz care potrivit art.73 din trebuie să fie de cel puțin 15 lucrătoare iar potrivit art.74 din CCM la nivel național trebuie să fie de 20 de zile lucrătoare. Contestatoarea consideră că în cauză sunt incidente prevederile art.76 care prevăd că dispunerea concedierii cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută. De asemenea, se arată în contestație că nu au fost respectate nici condițiile concedierii prevăzute de art.65 respectiv desființarea locului de muncă presupune înlăturarea acestuia din organigramă și statul de funcții, desființarea ca atare trebuie fie efectivă, reală și să aibă o cauză serioasă. Contestatoarea solicită admiterea și a pretențiilor privind daunele morale deoarece a fost concediată în pragul sărbătorilor de iarnă și era și singurul întreținător de familie.
Prin întâmpinare, pârâta invocă pe cale de excepție prematuritatea contestației deoarece s-a formulat contestație la data de 03.12.2008 în condițiile în care încetarea contractului de muncă s-a produs doar la data de 08.12.2008.
Pe fondul cauzei, pârâta arată că motivul concedierii a fost de ordin economic legat de restrângerea capacității de producție cu corelativul necesității reducerii numărului de personal. Societatea arată că datorită accidentului de muncă al contestatoarei aceasta nu a fost supusă la represalii ci datorită reducerii comenzilor a fost nevoită să flexibilizeze activitățile angajaților, în limita calificării lor. Societatea a oferit contestatoarei mai multe activități în funcție de necesitățile producției dar aceasta le-a refuzat pe motiv că, de pildă, la mașinile se lucrează în trei schimburi. Societatea arată că a fost nevoită într-o perioadă foarte scurtă să dispună concedierea a 5 persoane, împrejurare comunicată la data de 06.11.2008 și sindicatului. Societatea arată că la data de 10.11.2008 angajata a refuzat să semneze de primire decizia, drept pentru care s-a întocmit proces-verbal înregistrat sub nr.266/10.11.2008. În cuprinsul Deciziei nr.124 din data de 07.11.2008 s-a menționat că preavizul este de 20 de zile lucrătoare și se acordă începând cu data de 10.11.2008.Intimata arată că până la data de 08.12.2008 contestatoarea a desfășurat activitate. Societatea susține că a rechemat-o pe contestatoare la serviciu la data de 10.12.2008 dar a refuzat să se prezinte, rechemarea a avut loc înainte de dat primirii citației.
Prin sentința civilă nr.355/2009, Tribunalul Sibiua admis în parte contestația și în consecință a anulat Decizia de concediere nr.129/9.12.2008, a obligat intimata la reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior și la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate precum și celelalte drepturi inclusiv bonuri de masă, de la data concedierii și până la data reintegrării efective.
Celelalte capete de cerere au fost respinse.
Intimata a fost obligată la plata sumei de 525 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta SC de SRL Dumbrăveni care în expunerea de motive arată că instanța nu a luat în considerare mărturia martorului care în declarație a menționat că în luna noiembrie i s-a înmânat reclamantei decizia 124/07.11.2008.
Recurenta arată că, începând cu luna octombrie 2008, s-a urmărit reducerea de personal astfel că, în perioada ianuarie - aprilie 2009 pentru a fi evitată disponibilizarea s-a recurs la reducerea săptămânii de lucru la doar patru zile prin acordarea concediului de odihnă sau a concediului fără plată.
În luna aprilie 2009, societatea a comunicat Inspectoratului Teritorial d e Muncă, reducerea programului de lucru de la 168 ore la 128 iar din luna mai au fost disponibilizați mai mulți angajați.
Având în vedere, aceste aspecte privind desfășurarea activității, recurenta arată că obligarea sa la plata integrală a salariilor în favoarea reclamantei, pe o perioadă în care s-a lucrat 75-80% din timpul de lucru este greșită.
Prin întâmpinare, intimata solicită respingerea recursului.
Se invocă nulitatea cererii de recurs care nu cuprinde ștampila și semnătura recurentului.
Se mai invocă nulitatea pentru lipsa motivelor deoarece nu rezultă care este motivul de nelegalitate invocat.
Pe fondul cauzei se apreciază că sentința este legală și temeinică.
În temeiul art.137 Cod procedură civilă, Curtea va analiza cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de intimata reclamantă.
Referitor la motivul de nulitate a cererii de recurs prev. de art.302 alin.1 lit.d Cod procedură civilă, Curtea constată că această dispoziție legală nu este incidentă în cauză, deoarece cererea poartă semnătura și ștampila societății recurente.
Este nefondată și excepția nulității recursului pentru lipsa motivării, în condițiile în care prin cererea de recurs se arată criticile aduse hotărârii respectiv greșelile instanței privind nerespectarea procedurii de comunicare a deciziei emisă la data de 07.11.2008 precum și aspectele care țin de condițiile privind desființarea locului de muncă, recurentul nefiind obligat să indice în mod expres temeiul de drept pe care-și întemeiază criticile.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate dar și în raport de prevederile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a fost angajata societății pârâte, conform contractului individual de muncă nr.103/6.02.2006, înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă Sibiu sub nr.56467/24.02.2006, în funcția de muncitor necalificat.
Conform Deciziei nr.124/07.11.2008, reclamantei i s-a acordat preavizul legal de 20 zile lucrătoare, începând cu data de 20.11.2008 iar prin Decizia nr.129/09.12.2008 s- decis încetarea contractului individual de muncă, în temeiul art.65 alin. Codul muncii, începând cu data de 09.12.2008.
În esență, Tribunalul Sibiu reține în considerentele hotărârii ce face obiectul prezentului recurs că, decizia prin care s-a acordat preavizul nu a fost comunicată procedural iar în ce privește decizia de concediere aceasta este lovită de nulitate deoarece desființarea locului de muncă trebuia să fie efectivă, să aibă o cauză reală și serioasă, or reclamanta a fost rechemată la serviciu într-un termen relativ scurt, ceea ce dovedește că reducerea postului nu a fost întemeiată.
Referitor la neîndeplinirea prevederilor art.73 alin.1 Codul muncii în ce privește decizia prin care s-a acordat preavizul, Curtea reține cătermenul de preaviz este stipulat exclusiv în favoarea angajatoruluiși chiar neacordarea acestuia, nu constituie motiv de nelegalitate a deciziei, astfel că nerespectarea termenului nu atrage nulitatea deciziei de concediere.
De altfel, din considerentele hotărârii atacate, nu rezultă dacă a reținut instanța că necomunicarea acestei decizii privind acordarea preavizului determină nulitatea deciziei de concediere, instanța de fond limitându-se doar la a menționa că procedura a fost viciată.
Pe de altă parte, instanța de fond în mod corect a reținut că martorul audiat în cauză a confirmat că reclamanta a refuzat să primească decizia de preaviz în cursul lunii noiembrie, însă ulterior fără înlătura în vreun fel această probă revine să arate în mod contradictoriu și greșit că, doar comunicarea prin poștă este singura modalitate legală de luare la cunoștință.
În ce privește motivele care au determinat concedierea, Curtea constată că decizia de concediere a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art.74 alin.(1) lit.a Codul muncii, întrucât desființarea locului de muncă s-a datorat așa cum rezultă din actele dosarului,urmare a reorganizării activității datorită lipsei de comenzi și a crizei economico-financiare care au afectat activitatea societății pârâte.
Este eronată reținerea instanței în sensul neîndeplinirii cerințelor art.65 alin.2 Codul muncii.
Potrivit art.65 alin.1 Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea Contractului individual de muncă, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
2 prevede că, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Rezultă că, în temeiul dispoziției legale menționate, concedierea individuală pentru motive care nu țin de persoana salariatului poate fi dispusă numai ca urmare a desființării locului de muncă ocupat de salariat determinată dedificultăți economice, transformări tehnologicesaureorganizarea activității.
Or, în cauză desființarea locului de muncă al reclamantei a avut o cauză reală, fiind întemeiată pe dificultățile economice pe care le-a parcurs societatea pârâtă, reclamanta nefiind singura angajată a cărui contract individual de muncă a fost desfăcut pentru acest motiv.
Reducerea postului este reală și are un caracter obiectiv în condițiile în care desființarea unor posturi este o consecință a modificării condițiilor de pe piețile de vânzare a produselor angajatorului.
Dificultățile economice reprezintă prin ele însele cauze reale și serioase de desființare a locului de muncă.
În contextul în care societatea a dovedit că se confruntă cu greutăți financiare, având datorii neonorate iar la nivelul societății s-a hotărât și reducerea timpului de lucru și aprobarea unei noi organigrame, sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.65 Codul muncii pentru a se dispune concedierea reclamantei.
Faptul că reclamanta a fost rechemată într-un termen relativ scurt la serviciu nu are nici o relevanță atâta timp cât salariații pot opta pentru a ocupa un alt loc de muncă vacant în cadrul societății, altul decât cel pe care l-au ocupat.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.312 alin.3 Cod procedură civilă, Curtea va admite ca fondat recursul SC de SA Dumbrăveni și pe cale de consecință, va modifica în parte hotărârea atacată în sensul respingerii în totalitate a contestației formulată de reclamanta Cota.
Constată că în cauză recurenta nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimata SC de SRL Dumbrăveni - Sibiu împotriva sentinței nr.355/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- și în consecință:
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei Cota domiciliată în Dumbrăveni, str. -, nr.2, județul Sibiu formulată în contradictoriu cu pârâta SC de SA Dumbrăveni.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.12.2009.
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu - - | JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa - - | JUDECĂTOR 3: Carmen Fiț - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. SM.
2ex/11.01.2010.
Jud.fond: M-,
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Carmen Fiț
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 694/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 120/2010. Curtea de... → |
|---|
