Contestație decizie de concediere. Decizia 694/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 694
Ședința publică de la 12 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect contestație decizie de concediere privind recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr. 292/20.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-, intimată fiind SC 7 SRL
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimata SC 7 SRL I, lipsă fiind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen, s-a comunicat recurentului duplicatul întâmpinării, nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru intimata SC 7 SRL I având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței Tribunalului Iași. Solicită cheltuieli de judecată și depune în acest sens chitanță în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
După strigarea prezentei cauze, înainte de terminarea ședinței de judecată s-a prezentat avocat pentru recurentul care depune la dosar împuternicire avocațială.
Având cuvântul, avocat solicită admiterea recursului în principal, pe motivul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la plata concediului medical, ori, în probatoriul administrat în fața primei instanțe SC 7 SRL Iar ecunoscut că nu a plătit acest concediu medical.
Solicită casarea în totalitate a hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată la nr-, pe rolul Tribunalului Iași, reclamantul formulat contestație împotriva deciziei de concediere nr. 1 din 23.09.2008 emisă de "7 ", solicitând anularea acestei decizii și obligarea unității la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate și majorate, iar dacă nu s-au acordat indexări și majorări, salariile actualizate cu rata inflației, calculate de la data de 23.09.2008, iar în cazul respingerii contestației, obligarea unității la plata unei compensații egale cel puțin cu un salariu, în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă la nivel național încheiat pentru anii 2007 - 2010.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că în perioada 15.10.2007 - 23.09.2008 desfășurat activitatea de șofer, iar prin decizia citată s- desfăcut contractul de muncă pe motivul că locul de muncă a fost desființat ca urmare dificultăților economice întâmpinate de societate.
Consideră că măsura luată împotriva sa este, nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: - după comunicarea deciziei s- impus să pregătească (până la expirarea preavizului de concediere) și să instruiescă o persoană căreia trebuia să-i comunice toate traseele și punctele de lucru unde lucra ziarele și s-o instruiască în toate problemele care s-ar putea ivi, lucru care i- dovedit ca în mod real postul nu fost desființat.
Arată că deși era angajat pe post de șofer presta și muncă de distribuție, inclusiv alte activități comunicate de către d-nul, precum și facturare și încasare banilor.
Susține reclamantul că la comunicarea deciziei de concediere nr. 1 din 23.09.2008, citind-o, luat la cunoștință că de fapt ocupa funcția de șofer la I TV (post de televiziune). Nu înțelege cum 7 în calitate de angajator poate să dispună încetarea unui contract de muncă încheiat cu TV
Pârâta "7 " formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, arătând că reclamantul fost angajat în cadrul colectivului în baza contractului individual de muncă din 15.10.2007, înregistrat la Inspectoratul Teritorial d Muncă sub nr. -/05.11.2007. Reclamantul fost încadrat în funcția de șofer, funcție pe care a păstrat- pe toată perioada de derulare raporturilor contractuale.
În cursul anului 2008, motivat de situația economico-financiară precară societății, de pierderile înregistrate în cursul anului fiscal, conducerea societății decis reducerea personalului societății prin desființarea unuia din cele două posturi de șofer existente în structura de personal.
Față de aceste aspecte și cu respectarea dispozițiilor în materia concedierii salariaților din motive ce nu țin de persoana acestora prevăzute de art. 65 din Codul Muncii, fost emisă decizia de concediere nr. 1/23.09.2008, decizie prin care, în conformitate cu dispozițiile art. 73 din Codul Muncii, reclamantul beneficia de un preaviz de 20 de zile lucrătoare.
Pârâta depus la dosar documentația care stat la baza emiterii deciziei contestate.
Prin sentința civilă nr.292 din 20.02.2009 Tribunalul Iași admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta "7 "
Obligă pârâta să plătească reclamantului o compensare de cel puțin un salariu lunar conform art. 78 din unic la nivel național pe anii 2007 - 2010.
Respinge cererile privind contestarea deciziei nr. 1/23.09.2008 și obligarea la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, calculate de la data de 23.09.2008.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 350 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține următoarele:
Prin decizia nr. 1/23.09.2008, "7 " dispus încetarea contractului individual de muncă nr.- din 5.11.2007 al reclamantului începând cu data de 27.10.2008.
Deși în decizie se menționează că reclamantul ocupă funcția de șofer la TV -, instanța reține că la. la nr. -/2007 este înregistrat contractul de muncă încheiat de "7 ", în calitate de angajator și, în calitate de angajat, pentru funcția de șofer,
Prin urmare, prin decizia contestată s-a dispus încetarea contractului individual de muncă încheiat de reclamant cu societatea pârâtă.
Potrivit dispozițiilor art. 65(2) Codul Muncii, în cazul concedierii pentru motive care nu țin de persoana salariatului, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Din înscrisurile emise de "7 " înregistrate la nr. 504/10.02.2009 privind structura personalului din societate, la 30.11.2008 și 31.12.2008, rezultă că postul de șofer, post ce fost ocupat de reclamant, nu mai figura în statul de funcții al societății.
Prin urmare, postul ocupat de reclamant fost desființat efectiv, motiv pentru care contestația formulată împotriva deciziei nr. 1/23.09.2008 este neîntemeiată. În baza dispozițiilor art. 78 Codul Muncii, instanța respins și cererea privind obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, calculate de la data de 23.09.2008.
Potrivit dispozițiilor art. 78 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, la încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia compensație de cel puțin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi.
În temeiul acestor dispoziții, având în vedere decizia de concediere nr. 1/23.09.2008 emisă reclamantului în temeiul dispozițiilor art. 65, 66, 73(1) și art. 74 Codul Muncii, instanța admis această cerere și obligat pârâta să plătească compensație de cel puțin un salariu lunar.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurentul reclamant că deși a solicitat plata concediului medical, pentru perioada 03-30.10.2008, angajatorul nu a procedat ca atare și nici instanța nu s-a pronunțat pe această cerere.
Mai motivează recurentul reclamant că nu a existat o cauză reală și serioasă pentru încetarea contractului individual de muncă și conform art.78 al.1 muncii trebuia anulată decizia.
Intimata "7 " formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, arătând că în cursul anului 2008, motivat de situația economico-financiară precară societății, de pierderile înregistrate în cursul anului fiscal, conducerea societății decis reducerea personalului societății prin desființarea unuia din cele două posturi de șofer existente în structura de personal.
Mai arată că recurentul a fost în concediu medical în perioada în care se afla în preaviz, situație în care au fost contestate certificatele medicale, iar după terminarea perioadelor de concediu a refuzat îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de recurs invocate și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Încetarea contractului individual de muncă al reclamantului s-a dispus de către "7 " pe temeiul dispozițiilor art. 65 din Codul Muncii.
Codul Muncii, în scopul asigurării stabilitatii raporturilor de munca, prevede numeroase garanții, menite sa împiedice comportamentul abuziv al angajatorilor, printre care foarte importantă este stricta reglementare a condițiilor de încetare a contractului individual de munca. Acesta poate înceta și pentru motive legate de funcționarea în bune condiții a unității, și anume "ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității" astfel cum se prevede în art. 65(1).
În această situație al.(2)al aceluiași articol arată că "Desființarea locului de munca trebuie sa fie efectivă și sa aibă o cauza reală și serioasă".
Curtea notează și dispozițiile Curtea art. 24 lit. a) din Carta socială europeană revizuită, dispoziții care prevăd posibilitatea concedierii salariaților pentru "un motiv întemeiat, legat de aptitudinea sau conduita acestora ori de cerințele de funcționare a întreprinderii, a instituției sau a serviciului".
Dacă oportunitatea desființării unor locuri de muncă este atributul exclusiv al angajatorului, efectivitatea, realitatea și seriozitatea desființării locului de muncă intră în competenta instanțelor judecătorești sesizate prin contestația salariatului concediat.
Curtea reține că pentru a fi efectivă desființarea locului de muncă, este necesară înlăturarea acestuia din structura angajatorului, deci să nu se mai regăsească în organigrama și statul de funcții al angajatorului.
Analizând comparativ structura de personal la data de 30.09.2008 și la data de 31.12.2008, anterior și ulterior concedierii, Curtea constată că postul de șofer al reclamantului a fost efectiv suprimat, datorită dificultăților economice ce le traversează angajatorul.
Prin urmare, Curtea constată că desființarea locului de munca a fost efectivă are o cauză reală și serioasă, astfel încât în mod correct s-a dispus respingerea cererii de anulare a deciziei de desfacere a contractului de mujncă și de plată a drepturilor conform art.78 din Codul Muncii.
Curtea observă, însă, că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii reclamantului de obligare a societății la plata indemnizației aferentă concediului medical pentru intervalul 03-30.10.2008, cerere primită de instanță la termenul din data de 21.01.2009.
Prin consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 (5) pr.civ, Curtea va casa în parte sentința și va dispune trimiterea spre rejudecare, în fond, a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata indemnizației aferentă concediului medical pentru perioada 03-30.octombrie.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admire recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.292 din 20.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o casează în parte, în sensul că:
Trimite spre rejudecare capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata indemnizației aferentă concediului medical pentru perioada 03-30.octombrie.2008, aceleași instanțe.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,azi, 12.06.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
/ - -
07.07.2009, 2 ex
Tribunalul Iași:, -
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 551/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1270/2009. Curtea... → |
|---|
