Contestație decizie de concediere. Decizia 1272/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1272/R-CM
Ședința publică din 29 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de intimata ROMANIA. împotriva sentinței civile nr.563/CM din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenta-intimată, în baza împuternicirii avocațiale bnr.254.765/2009 emisă de Cabinet individual- Baroul București și avocat pentru intimata-contestatoare, în baza împuternicirii avocațiale nr.433.598/2009 emisă de Cabinet individual- Baroul București.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatului-contestator solicită proba cu înscrisuri pe care le prezintă și le va depune cu borderou, înscrisuri care vizează atât perioada anterioară cât și ulterioară concedierii clientei sale, spre a dovedi reaua credință a angajatorului.
Mai solicită amânarea cauzei pentru a depune noi înscrisuri ce au fost emise de recurenta-intimată și care nu le-a fost comunicate până în prezent.
Arată că înscrisurile vizează presiuni făcute asupra contestatoarei după reîncadrarea acesteia în baza deciziei de la dosar.
Decizia contestată în prezenta cauză a fost emisă pentru niște motive care au fost avute în vedere la sancționarea contestatoarei după reîncadrarea acesteia. Arată că este inadmisibil ca astăzi să se emită decizie de reîncadrare în baza unei sentințe și mâine să fie sancționată.
Apărătorul recurentei-intimate se opune probei cu înscrisuri solicitată de apărătorul intimatei-contestatoare, deoarece înscrisurile vizează perioade ulterioare concedierii.
Mai arată că recursul vizează numai nerespectarea condițiilor de formă.
Depune la dosar concluzii scrise.
Curtea respinge cererea de încuviințare a probei cu înscrisuri prezentate astăzi, formulată de apărătorul intimatei-contestatoare, având în vedere limitele investirii prin cererea de recurs, respectiv examinarea deciziei contestate în prima instanță sub aspectul condițiilor de formă.
De asemenea, constată că cererea de amânarea cauzei formulată de apărătorul intimatei-contestatoare este neîntemeiată și o respinge, deoarece privește înscrisuri pe aceeași teză probatorie a temeiniciei sancțiunii aplicate și nu a condițiilor de formă cu privire la care s-a pronunțat instanța de fond.
Constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Apărătorul recurentei-intimate, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
Arată că nu se poate vorbi de o nulitate a deciziei de concediere, aceasta fiind emisă cu respectarea dispozițiilor art.268 alin.(2) lit. c) din Codul muncii.
Apărătorul intimatei-contestatoare, având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond, cu obligarea recurentei-intimate la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Solicită a se constata că sentința tribunalului este temeinic motivată, având în vedere înscrisurile depuse la dosar.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 25.11.2008 contestatoarea a chemat în judecată pe intimata ROMANIA, solicitând anularea acestei deciziei nr. 3085/27.10.2008, reintegrarea sa pe postul avut anterior, obligarea la plata drepturilor bănești, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a invocat de către contestator nulitatea absolută a acestei decizii, întrucât decizia a fost motivată pe dispozițiile art. 264 alin. 1 lit. f din muncii iar în carnetul de muncă s-a operat desfacerea contractului de muncă în temeiul art. 1 lit. a din muncii. În esență, s-a mai susținut de către contestatoare că decizia de desfacere a contractului său de muncă a avut la bază refuzul său de a-și prezenta demisia, așa cum i s-a solicitat de către conducerea magazinului din P, fiindu-i creată de către aceasta o stare de tensiune permanentă la locul de muncă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestației arătând că la baza deciziei emise a stat în principal referatul de sesizare nr. 91/29.09.2008, prin care a fost adusă la cunoștința conducerii societății o serie de fapte ale contestatoarei ce puteau reprezenta abateri disciplinare, susținându-se că aceasta a avut o atitudine profesionistă atât față de colegii de muncă cât și față de clienți și colaboratori.
Prin decizia nr. 3048/29.09.2008 a fost numită o comisie de cercetare disciplinară pentru analizarea faptelor semnalate, pentru a se stabili în ce măsură aceste fapte îmbracă sau nu forma unor abateri disciplinare.
Cercetarea disciplinară s-a desfășurat în prezenta contestatoarei, aceasta răspunzând la un set de întrebări, adoptând o atitudine zeflemitoare și ironică la adresa membrilor comisiei.
La data de 12.03.2009 contestatoarea a invocat excepția nulității absolute a deciziei de concediere, având în vedere neconcordanțele între procesul verbal de finalizare al cercetării disciplinare (prin care se propune sancțiunea prevăzută de art. 264 lit. a din muncii), mențiunea din decizia de concediere (ce are ca temei legal art. 264 lit. f din muncii) și mențiunea din carnetul de muncă (că desfacerea contractului de muncă a avut loc ca urmare a aplicării art. 61 lit. a din muncii).
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș prin sentința civilă nr.563/CM/16.03.2009 a admis excepția invocată de contestatoare și a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.3085/27.10.2008 emisă de intimată.
S-a dispus reintegrarea contestatoarei în postul avut anterior concedierii și a fost obligată intimată să plătească acesteia o despăgubire egală cu salariul indexat, majorat și reactualizat, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la reintegrarea efectivă.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că decizia de concediere emisă de intimată nu cuprinde mențiunile solicitate de art.268 alin.2 lit.a și c din Codul muncii și anume: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Obligativitatea descrierii faptei a fost impusă de legiuitor tocmai pentru a pune salariatul la adăpost de măsurile abuzive ale angajatorului. Fiind o nulitate absolută, această lipsă nu poate fi acoperită în niciun fel, neputând fi primită apărarea că fapta ce constituie abatere disciplinară rezultă din procesul verbal al comisiei de cercetare disciplinară.
Astfel, tribunalul a apreciat că în cauza de față avem doar o descriere generală a faptelor, nefiind îndeplinită condiția impusă de lit. "a" a alin. 2 al art.268.
Decizia de concediere trebuie să cuprinsă obligatoriu și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către salariat, acest element constituind o garanție a salariatului că apărările sale sau explicațiile oferite angajatorului au fost analizate de către acesta. Chiar dacă apărările salariatului ar consta doar în negarea faptelor ce i se impută, decizia trebuie să cuprindă mențiunea că angajatul săvârșirea faptelor reținute.
În decizia supusă controlului legalității nu se regăsește nici un fel de mențiune privind apărările contestatoarei, așa încât tribunalul nu poate decât să rețină neîndeplinirea condiției impusă de art. 268 alin. 2 lit. c din muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata SC ROMANIA SRL.
Se arată în motivarea recursului formulat că sentința instanței de fond este nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În mod eronat instanța de fond a admis excepția nulității absolute a deciziei nr.3085/27.10.2008 emisă de societatea recurentă pe motiv că nu ar cuprinde descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară.
În cuprinsul deciziei sunt menționate faptele respective și anume că la datele acolo menționate, salariata a avut o atitudine neprofesionistă în relațiile de muncă desfășurate, atât cu șeful ierarhic, colegii de muncă, clienții, cât și colaboratorii societății.
Pe de altă parte, chiar dacă art.268 alin.2 lit.c din Codul muncii impune cuprinderea în decizia de sancționare a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei, aspect formal nerespectat de recurentă, neindicarea acestei mențiuni nu este de natură a atrage nulitatea deciziei.
Nu s-a avut în vedere că, din moment ce contestatoarea nu a criticat decizia pentru necuprinderea mențiunilor prevăzute la art.268 alin.2 lit.c, demonstrând că a înțeles motivele pentru care i s-au înlăturat apărările formulate, rezultă că acea cauză de nulitate a fost acoperită.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei pentru soluționarea în fond de către prima instanță.
Recursul declarat de intimată este nefondat.
Prin decizia nr.3085./27.10.2008, intimata-recurentă a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatoarei, cu motivarea că, urmare a referatului nr.91/29.09.2008, întocmit de conducerea magazinului și în urma efectuării cercetării disciplinare prealabile s-a constatat că aceasta, în datele de 25 iulie 2008, 27 august 2008, 3 2008, 10 2008, 20 2008, 21 2008, 26 și 29 2008 avut o atitudine neprofesionistă în relațiile de muncă desfășurate atât cu șeful ierarhic, colegii de muncă, clienții, cât și colaboratorii societății.
În art.61 din Codul muncii sunt enumerate cazurile în care angajatorul poate dispune desfacerea disciplinară a contractului de muncă, la lit.a prevăzând situația în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii sau cele stabilite în contractul de muncă.
În speță, intimata-recurentă a desfăcut contractul de muncă al contestatoarei, invocând temeiul legal al acestuia art.264 lit.f din Codul muncii.
Se constată însă că, în mod corect, instanța de fond a reținut nulitatea deciziei de concediere emisă de contestatoare, având în vedere prevederile art.268 alin.2 din Codul muncii potrivit cărora, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie, se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinare și; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Așadar, pentru a fi legală decizia de sancționare trebuie să cuprindă toate elementele enumerate în textul art.268 alin.2 Codul muncii, lipsa unuia dintre ele atrăgând nulitatea absolută a măsurii dispusă de angajator.
Potrivit mențiunii de la lit.a, în decizie trebuie descrisă în concret fapta pentru care a fost sancționat cel în cauză.
Formularea de atitudine neprofesionistă în relațiile de muncă nu este de natură a stabili în ce a constat această atitudine și prin ce a contravenit deontologiei profesionale.
Așa cum se arată mai sus, art.268 alin.2 Codul muncii face distincție între descrierea faptei care constituie abatere disciplinară prevăzută la lit. adică indicarea situației de fapt în materialitatea ei și motivarea în fapt și în drept, care este menționată la lit.d, adică indicarea dispozițiilor în baza cărora se aplică sancțiunea și prevederile care au fost încălcate de salariat.
Fapta nu trebuie doar precizată, ci descrisă amănunțit, fiind necesar a cuprinde toate detaliile ce o individualizează în cadrul atribuțiilor salariatului.
Obligativitatea descrierii faptei a fost impusă de legiuitor tocmai pentru a pune la adăpost salariatul de măsurile abuzive ale angajatorului.
Fiind astfel prevăzută ca o nulitate absolută această lipsă nu poate fi acoperită în nici un fel, neputându-se avea în vedere apărarea recurentului că descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară s-a făcut în procesul verbal al comisiei de cercetare disciplinară.
Precizarea prevederilor Statutului, Regulamentului de ordine interioară, Contractului colectiv de muncă încălcate are relevanță pentru ca instanța să poată stabili și verifica dacă, într-adevăr, fapta salariatului constituie abatere disciplinară și dacă se încadrează printre obligațiile impuse acestuia.
Numai prin indicarea în decizia de sancționare a motivelor pentru care s-au înlăturat apărările formulate de salariat se asigură în mod real și efectiv dreptul lui la apărare.
Este o certitudine că art.268 alin.2 din Codul muncii, prin fiecare componentă a sa (deci și în ceea ce privește textele de la lit.a și c) statornicește o nulitate absolută de formă pentru nerespectarea unei cerințe - ad validitatem - nulitate care, în lipsa unui text în sens contrar, nu se poate acoperi prin confirmare.
Așa fiind, întrucât lipsa descrierii faptei și a mențiunii motivelor pentru care au fost înlăturat apărările contestatorului sunt motive de nulitate absolută a deciziei de sancționare emisă de recurentă, în mod corect instanța de fond a constatat nulitatea deciziei emise.
Sentința astfel pronunțată este legală și temeinică motiv pentru care, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva acesteia.
Cererea privind plata cheltuielilor de judecată urmează a fi respinsă întrucât nu s-a dovedit efectuarea acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de intimata ROMÂNIA cu sediul în comuna, județul I, împotriva sentinței civile nr.63/CM din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș.
Respinge cererea de plată a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
02.10.2009
Red.
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 61/2009. Curtea de... | Completare carnet de muncă. Decizia 54/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
