Contestație decizie de concediere. Decizia 128/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVIL ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIE CIVIL Nr. 128/
Ședința public de la 10 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
Judector - -
Judector - -
Grefier - -
Pentru astzi fiind amânat pronunțarea asupra recursului declarat de intimata SC SRL împotriva sentinței civile nr. 1462 din 26 octombrie 2009, pronunțat de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal fcut în ședinț public, la pronunțare, se constat lipsa prților.
Procedura legal îndeplinit.
Dezbaterile în cauza de faț au avut loc în ședința public din 4 februarie 2010, când instanța a rmas în pronunțare, conform celor consemnate în încheierea de ședinț din acea zi, care face parte integrant din prezenta hotrâre, iar instanța, în vederea deliberrii, a amânat pronunțarea pentru data de 10 februarie 2010.
CURTEA
Asupra recursului de faț:
Constat c, prin sentința civil nr. 1462/2009, Tribunalul Brașova dispus urmtoarele:
A admis în parte acțiunea formulat și precizat de reclamantul cu domiciliul procesual ales în Mediaș,-, Bl 54, B,.18, jud S în contradictoriu cu pârâta - SRL cu sediul în B,- și în consecinț:
A obligat pârâta s achite reclamantului suma de 641 lei reprezentând drepturi salariale aferente lunii aprilie 2009.
A obligat pârâta s plteasc reclamantului o compensație echivalent cu un salariu lunar avut la data concedierii conform art. 78 din contractul colectiv de munc unic la nivel național pe anii 2007-2010.
A obligat pârâta s achite reclamantului sumele de bani ce rezult din reactualizarea drepturilor menționate anterior, în raport de dobânda legal prevzut de OG 9/2000 începând cu data când acestea drepturi trebuiau acordate și pân la plata efectiv.
A respins petitul privind anularea deciziei de concediere nr.119/13.04.2009 ca fiind rmas fr obiect.
A respins petitul privind anularea deciziei de concediere nr.200/27.05.2009 ca fiind neîntemeiat.
A respins restul cererilor.
Pentru a pronunța aceast sentinț, instanța a reținut urmtoarele:
Prin decizia nr. 119/13.04.2009 emis de pârât s-a dispus concedierea reclamantului în temeiul art. 65 alin.1 din Codul Muncii începând cu data de 14.04.2009.
Aceast decizie a fost revocat de pârât în data de 16.04.2009, astfel cum rezult din cuprinsul adresei nr.136/16.04.2009- 35.
La data de 27.05.2009 pârâta a emis o nou decizie nr.200 prin care se dispunea concedierea reclamantului în temeiul art.65 din Codul Muncii începând cu data de 1.05.2009.( 23)Ulterior pârâta a rectificat aceast decizie în privința datei de la care înceteaz contractul de munc al reclamantului, în sensul c aceasta este 2.05.2009.( 46).
Reclamantul contest aceste decizii artând c este mulțumit de ultima decizie, respectiv cea care prevede încetarea contractului de munc începând cu data de 2.05.2009.( 46)
Referitor la cererea de anulare a deciziei nr.200/27.05.2009, reclamantul nu a precizat nici un motiv de nulitate, singura nemulțumire fiind legat de data încetrii raportului de munc, respectiv 2.05.2009 și nu 1.05.2009.
Întrucât pârâta a remediat acest aspect, îndreptând eroarea material din decizie, instanța va respinge și acest petit.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata salariului pe luna aprilie în cuantum de 870 lei.
Întrucât pârâta nu a dovedit c a achitat reclamantului aceast sum, statul de plat depus la dosar nefiind semnat de ctre reclamant, instanța în temeiul art.154, art.156, art.161 și art.162 din Codul Munciia admis în parte acest petit și a obligat pârâta s achite reclamantului suma de suma de 641 lei( sum net), reprezentând drepturi salariale aferente lunii aprilie 2009.
În conformitate cu dispozițiile art.78 din contractul colectiv de munc la nivel național pe anii 2007-2010, la încetarea contractului individual de munc din motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensație de cel puțin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi"
Faț de aceast situație, instanța, a admis si acest petit și pe cale de consecinț a obligat pârâta s plteasc reclamantului o compensație echivalent cu un salariu lunar avut la data concedierii conform art. 78 din contractul colectiv de munc unic la nivel național pe anii 2007-2010.
Deoarece prin neplata drepturilor salariale s-a creat reclamantului un prejudiciu constând în lipsa de folosinț a banilor, instanța a obligat pârâta la plata dobânzii legale aferent sumei restante, începând cu data când acestea drepturi trebuiau acordate și pân la plata efectiv.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în teren, motivat, pârâta SRL.
În motivele de recurs este criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se susține c în data de 26.03.2009 contestatorul a formulat cerere de efectuare a preavizului, ceea ce practic echivaleaz cu o decizie, în condițiile în care prima decizie de concediere a fost emis în 13.04.2009.
Societatea recurent învedereaz c nu mai datoreaz nicio sum de bani contestatorului, având în vedere c acesta a primit sume de bani mai mari chiar decât salarul su net.
Nu i se cuvin nici plțile compensatorii având în vedere faptul c acesta nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, prejudiciind societatea pretinzând la angajare c deține brevet de turism.
Analizând recursul formulat, instanța constat c nu este fondat.
Susținerea c cererea acordrii preavizului echivaleaz cu o decizie nu este fondat.
Recurenta dorește s schimbe termenul de drept al desfacerii contractului individual de munc, invocând demisia, dup ce și-a revocat prima decizie de concediere din 13.04.2009, emițând o nou decizie în 27.05.2009 în baza art. 65 Codul Muncii.
În ceea ce privește drepturile salariale, se reține c soluția instanței de fond este corect. I se cuvin contestatorului drepturi salariale pe luna aprilie, fiind perioada cuprins între cele dou decizii de concediere prima care a fost invocat și ultima pus în aplicare, nefiind anulat de instanța de fond.
Recurenta nu justific susținerile din recurs, respectiv faptul c i-a acordat drepturi salariale chiar mai mari decât cele ce i se cuveneau.
Faptul c intimatul contestator a indus în eroare recurenta la angajare pretinzând c are un brevet de turism nu este un argument pentru neplata salariului compensator dac acesta este negociat prin contractul colectiv de munc. Recurenta își invoc propria culp. Verificarea condițiilor de studii și specializri la angajare este atributul exclusiv al angajatorului.
Faț de toate aceste considerente, recursul va fi respins în baza art. 304/1 Cod procedur civil și 312 alin 1 Cod procedur civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta pârât SC SRL împotriva sentinței civile nr. 1462/2009 a Tribunalului Brașov pe care o menține.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public azi 10 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu - - | Judector, - - | Judector, - - |
Grefier, - - |
Red AP 15.02.2010
Tehnored AG 18.02.2010/4 ex
Jud fond M /N
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Mihail Lohănel
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 397/2008. Curtea de... | Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... → |
|---|
