Contestație decizie de concediere. Decizia 397/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 397/R-CM
Ședința publică din 07 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu
JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
JUDECĂTOR 3: Georgiana
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamantul G, împotriva sentinței civile nr.109/CM din 06 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-reclamant G, lipsind intimata-pârâtă SC Italia
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Recurentul-reclamant G, arată că nu mai sunt cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Recurentul-reclamant G, având cuvântul, susține oral recursul întemeiat pe disp.art.304 pct.9 cod procedură civilă, solicitând admiterea acestuia, modificare deciziei tribunalului, în sensul obligării intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Examinând recursul civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 26 februarie 2007, contestatorul a chemat în judecată pe intimata ITALIA, solicitând anularea deciziilor nr.142/09.02.2007, nr.143/09.02.2007 și nr.169/19.02.2007, reintegrarea sa în funcția avută anterior, obligarea intimatei la plata salariilor indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, calculate de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a susținut de către contestator că a fost salariatul intimatei, fiind angajat în funcția de inginer la departamentul mecanizare, până la data de 19.02.2006 când i s-a desfăcut contractul de muncă. A mai arătat contestatorul că la data de 09.02.2007 a fost sancționat cu doua avertismente scrise ce au fost înregistrate de către intimata sub nr.142/09.02.2007 și respectiv nr.143/09.02.2007, fără a se efectua o cercetare prealabilă, iar în aceeași zi, după aplicarea celor doua sancțiuni disciplinare a primit o convocare (înregistrată de intimată sub nr.146/09.02.2007 ) prin care i se punea în vedere să se prezinte în ziua de 12.02.2007, orele 08,00, în sala de consiliu a punctului de lucru P, în vederea cercetării disciplinare, însă i-a fost comunicată ulterior sancționării sale.
Cele două decizii de sancționare (nr.142 si nr.143) nu cuprind cerințele prevăzute de art.268 alin.1 sub sancțiunea nulității absolute, neregăsindu-se descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul disciplinar, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă încălcate, temeiul de drept în baza căruia a fost aplicată sancțiunea, instanța competentă la care se poate contesta sancțiunea ori motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea disciplinară.
Contestatorul a arătat că nu a săvârșit nici o abatere disciplinară, dar cu toate acestea, la data de 19.02.2007 a primit decizia de concediere nr.169, însă nici aceasta nu cuprinde cerințele expres prevăzute de lege (art.268 alin.1 lit.a, b, c, f din Codul muncii ) sub sancțiunea nulității absolute.
La data de 15.05.2007 contestatorul și-a precizat contestația, arătând că înțelege să solicite numai anularea deciziilor nr.142 și 143, ambele din data de 09.02.2007, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.109/CM din 6 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admisă contestația precizată, onstatându-se nulitatea absolută a deciziilor nr.142 din 9 februarie 2007 și nr.143 din 9 februarie 2007 emise de intimată.
A fost respinsă cererea contestatorului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
S-a reținut astfel că, la data de 1 septembrie 2006, contestatorul a devenit salariatul intimatei în funcția de inginer mecanic, contractul de muncă fiind înregistrat sub nr.6378/18.09.2006 la ITM
La data de 09.02.2007 s-au emis de către intimată Deciziile nr.142 și nr.143 prin care contestatorul a fost sancționat cu avertisment scris, pentru neglijență în serviciu, avându-se la bază Referatul din data de 19.01.2007 și Referatul din data de 31.01.2007.
Pentru analizarea excepției nulității absolute a acestor decizii de sancționare, instanța a verificat îndeplinirea condițiilor prevăzute de către art.268 alin. 2 Codul muncii.
Astfel, textul legal indică faptul că, sub ancțiunea nulității absolute, în decizia de aplicare a unei sancțiuni disciplinare, fără a face deosebirea între sancțiunile disciplinare menționate de art.264 alin.1 lit.a- Codul muncii, se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Este adevărat că, potrivit art.267 alin.1 din Codul munci, nu este necesară cercetarea disciplinară prealabilă în cazul aplicării sancțiunii avertismentului scris, dar din lecturarea deciziilor contestate, se constată că nu apar descrierile faptelor care constituie abatere disciplinară, intimata mulțumindu-se să invoce numai cele două Referate din 19.01.2007, respectiv din 31.01.2007.
Instanța a apreciat că era necesar a fi menționate în concret nu numai faptele care constituie abateri disciplinare, dar și prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, precum și temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică.
Având în vedere că nu sunt îndeplinite cerințele art.268 alin.2 lit.a, b, d și f din Codul muncii, tribunalul a constatat că deciziile nr.142 și 143 din 9 februarie 2007 sunt lovite de nulitate absolută.
Întrucât contestatorul nu a făcut dovada cheltuielilor ocazionate cu acest proces, instanța a respins cererea acestuia privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs contestatorul G, criticând-o pentru nelegalitate, motiv prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, sub aspectul că în mod greșit nu au fost acordate cheltuieli de judecată, deși s-a făcut dovada plății onorariului de avocat.
Analizând recursul în raport de critica adusă sentinței, se constată că este fondat.
Instanța de fond în motivarea hotărârii reține că, întrucât contestatorul nu a făcut dovada cheltuielilor ocazionate cu acest proces urmează a se respinge cererea privind acordarea acestora, deși la fila 191 din dosar se află chitanța nr.45 din 16 ianuarie 2008, conform căreia s-a achitat onorariul de avocat în sumă de 500 lei.
Constatându-se deci că, recurentul-contestator a făcut dovada plății cheltuielilor de judecată, în conformitate cu dispozițiile art.312 (2) Cod procedură civilă, urmează a se admite recursul declarat împotriva sentinței civile nr.109/CM din 6 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, pe care o modifică în sensul că obligă pe intimată să plătească recurentului-contestator suma de 500 lei cheltuieli de judecată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de G, domiciliat în P, B-dul -, - 30,.B,.7, județul A, împotriva sentinței civile nr.109/CM din 6 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, pe care o modifică în sensul că obligă pe intimata ITALIA să plătească recurentului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/25.06.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță, Georgiana
| ← Contestație decizie de sancționare. | Contestație decizie de concediere. Decizia 128/2010. Curtea de... → |
|---|
