Contestație decizie de concediere. Decizia 1281/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (Număr în format vechi 6588/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1281/
Ședința publică din 02.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Mariana C -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta împotriva sentinței civile nr.3523 din data de 23.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SRL, având ca obiect "contestație decizie de concediere".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta personal și asistată de avocat cu împuternicire avocațială nr.124/06.02.2009, aflată la fila 12 dosar și intimata SC SRL prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.-/22.09.2008 aflată la fila 11 dosar.
Procedura legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Avocatul intimatei SC SRL invocă excepția tardivității formulării recursului, raportat la faptul că sentința civilă nr.3523/23.04.2008 s-a comunicat recurentei la data de 06.06.2008, iar potrivit dispozițiilor art.301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Cererea de recurs a fost depusă la data de 19.06.2008, cu depășirea termenului prevăzut de lege, hotărârea fiind irevocabilă din 17.06.2008.
Avocatul recurentei solicită respingerea excepției tardivității formulării recursului, arătând că recursul a fost depus prin poștă.
Curtea, deliberând, respinge excepția tardivității formulării recursului, având în vedere că recursul a fost depus prin poștă la 16.06.2008, cu respectarea termenului imperativ legal de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art.80 din Legea nr. 168/1999 si calculat pe zile libere, conform art. 101 proc.civ.
Curtea, având în vedere că prin cuprinsul întâmpinării s-a invocat excepția nulității recursului, acordă avocatului intimatei cuvântul în susținerea acesteia.
Intimata SC SRL prin avocat solicită admiterea excepției nulității recursului, în baza art.306 Cod procedură civilă, arătând că recurenta nu aduce nicio critică propriu-zisă hotărârii instanței de fond, reiterând aceleași sustineri din cererea de chemare în judecată.
Avocatul recurentei solicită respingerea excepției nulității recursului, arătând că în cuprinsul motivelor de recurs, la pagina 2, s-a indicat temeiul de drept al recursului, ca fiind art. 304 pct. 7 si 9 proc.civ.
Curtea, deliberând, respinge excepția nulității recursului, având în vedere că, potrivit art. 306 proc.civ. indicarea gresita a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, daca dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor intr-unul din motivele prevazute de art. 304 proc.civ.
Avocatul recurentei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Avocatul intimatei SC SRL nu se opune administrării probei.
Avocatul recurentei dorește să depună la dosar înscrisuri din care rezultă că transportul retur al excursioniștilor din Suedia, a fost plătit de mama recurentei.
Curtea, deliberând, respinge proba cu înscrisuri astfel cum a fost formulată de avocatul recurentei, apreciind că aceste înscrisuri nu au relevanță, față de conținutul motivelor de recurs, care vizează nelegalitatea deciziei de concediere.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă avocaților părților cuvântul pe susținerea/combaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, apreciind că sentința recurată este nelegală și netemeinică, potrivit dispozițiilor art.304 pct.7 Cod procedură civilă, întrucât decizia de concediere a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art.268 alin.1 Codul Muncii, sancțiunea a fost aplicată cu depășirea termenului de 30 de zile calendaristice de la luarea la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare. Mai arata ca decizia nu cuprinde dispozitiile din contractul colectiv de munca si din regulamentul de ordine interioara care au fost incalcate de salariata, cerinta prevazuta de art. 268 alin. 2 din Codul Muncii. Depune la dosar concluzii scrise. Se solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatei SC SRL solicită respingerea recursului ca nefondat, raportat la dispozițiile art.268 alin.1 Codul Muncii, arătând că pe data de 16.04.2007 a luat cunoștință de săvârșirea abaterii, în termenul de 30 de zile imperativ cerut de lege, însă cercetarea disciplinară a fost efectuată în data de 25.05.2009, întrucât avocatul recurentei nu s-a putut prezenta, acordându-i acesteia dreptul la apărare. Instanța de fond a constatat că decizia de concediere este legală și temeinică. Pe tot parcursul procesului recurenta a recunoscut că a luat o sumă de bani de la grupul de excursioniști. Solicită a fi înlăturate apărările recurentei, întrucât sunt irelevante. Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 9.07.2007 pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, contestatoarea a solicitat ca în contradictoriu cu intimata SC SRL, să se dispună anulara deciziei de concediere nr.1/29.05.2007.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că fapta reținută în sarcina sa prin decizia contestată, că a organizat fără acordul conducerii intimatei o deplasare în străinătate pentru un grup de persoane folosind numele firmei, nu poate fi dovedită cu documente bancare și martori. Activitatea se desfășura într-un procent de 90% în afara sediului firmei, astfel că absența de la serviciu nu poate fi reținută ca abatere disciplinară. În decizie nu s-a precizat perioada cât salariata a absentat nemotivat și nici faptul că aceasta s-a aflat în concediu medical.
Față de modul cum sunt descrise faptele, decizia este lovită de nulitate absolută în baza art.286 alin.2 lit.a din Codul Muncii.
Un alt motiv de nulitate îl constituie lipsa cercetării disciplinare prealabile prevăzută de art.267 alin.1 din Codul Muncii.
De asemenea nu s-a motivat în drept sancțiunea aplicată, motiv față de care potrivit art.268 alin.2 lit.b și c decizia este nulă absolut.
Prin sentința civilă nr.3523/23.04.2008 Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea formulată de contestatoarea l împotriva intimatei SC SRL, ca neîntemeiată; a obligat reclamanta la plata sumei de 3200 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Cu probele administrate în cauză, contestatoarea în baza art.1169 Cod civil, nu a făcut dovada susținerilor că oferta pentru prestarea serviciilor de cazare a fost făcută împreună cu administratorul societății. Prin răspunsul la întrebarea nr.16 din procesul verbal din 25.05.2007, contestatoarea a recunoscut că a încasat sume de bani în numele societății, că în calitate de organizator de grup a oferit gratuități, deși atribuțiile acesteia le-a specificat prin răspunsul la întrebarea nr.8, respectiv de a găsi clienți, de a face oferte care trebuiau acceptate și calculate de conducere, de a prezenta clienți societății în vederea perfectării contractelor sau a emiterii de vouchere.
În ceea ce privește concediul medical, la interogatoriu salariata a precizat că a informat telefonic angajatorul și nu cunoaște dacă s-a predat actul medical la societate.
Față de aceste precizări s-a înlăturat susținerea contestatoarei că în perioada când a absentat nemotivat de la serviciu s-a aflat în concediu medical. În concluzie s-a constatat că faptele descrise în decizia contestată, sunt abateri disciplinare în sensul prevederilor art.263 din Codul Muncii. La emiterea deciziei angajatorul a respectat prevederile art.267 și 268 din Codul Muncii, motiv față de care s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat recurenta-reclamantă -, întemeiat în drept pe disp. art.304 pct.7,9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Prin motivele de recurs, se critică sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Instanța de fond a declarat ca stabilite anumite fapte fără a avea dovezi suficiente, ba chiar împotriva dovezilor existente, care atestă o cu totul altă stare de fapt.
Instanța de fond nu a administrat toate probele ce se impuneau pentru aflarea adevărului, prevenirea oricăror erori în cunoașterea adevărului și adevăratei stări de fapt.
Hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în speță a disp. art.268 alin.1 din Codul Muncii, care impun angajatorului să aplice sancțiunea disciplinară în termen de 30 de zile calendaristice de la luarea la cunoștință despre abaterea disciplinară, dar nu mai târziu de 6 luni de la săvârșirea abaterii.
Din conținutul deciziei de concediere rezultă că "În data de 16.04.2007, subscrisa am aflat că există probleme mari cu grupul de persoane pentru care angajata noastră a făcut demersuri în nume propriu.", iar decizia a fost emisă în data de 29.05.2007.
Din cuprinsul acesteia rezulta că nu au fost enunțate prevederile din statutul disciplinar, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă, ce au fost încălcate de recurenta-reclamantă și nici nu au fost arătate motivele pentru care au fost înlăturate apărările acesteia, cum nici perioada de timp de la care aceasta a absentat nemotivat.
Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a invocat excepția nulității recursului conform art.306 Cod procedură civilă, care a fost respinsa de C, pentru considerentele consemnate in practicaua hotararii. Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, aratand ca de la data cand s-a aflat de fapta savarsita (16.04.2007) a mai trecut un timp pana cand grupul de persoane s-a intors in Romania, iar societatea a putut distinge care au fost problemele numai dupa revenirea acestora in tara. Recurenta a fost convocata la cercetarea disciplinara in termen de 30 de zile, respectiv la data de 14.05.2007. Recurenta nu s-a prezentat la acea data, aratand ca doreste sa vina cu avocat la o data ulterioara. Respectand dreptul la aparare, societatea a luat legatura telefonic cu aparatorul recurentei si au stabilit un termen la data de 25.05.2007.
Analizand recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca acesta este fondat, intrucat sentinta primei instante a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii, motiv de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 proc.civ. si care atrage modificarea hotararii, conform art. 312 alin. 3 proc.civ.
Dispozitiile legale aplicate in mod gresit de catre instanta de fond sunt cele cuprinse in art. 268 alin. 1 si art. 268 alin. 2 lit. a) si b) din Codul Muncii.
Potrivit art. 268 alin. 1 din Codul Muncii angajatorul are obligatia să aplice sancțiunea disciplinară în termen de 30 de zile calendaristice de la luarea la cunoștință despre abaterea disciplinară, dar nu mai târziu de 6 luni de la săvârșirea abaterii.
Din conținutul deciziei de concediere rezultă că societatea parata a luat la cunostinta despre savarsirea faptei la data de 16.04.2007 (fila 4 dosar fond), iar decizia a fost emisă în data de 29.05.2007, adica la mai mult de 30 de zile de la data cand angajatorul a aflat despre abaterea disciplinara, in acest fel fiind incalcate prevederile imperative ale art. 268 alin. 1 din Codul Muncii.
Termenul de 30 de zile a fost calificat in doctrina de specialitate si in practica judiciara ca fiind un termen de prescriptie, ceea ce inseamna ca este susceptibil de suspendare si de intrerupere. Motivele invocate de catre intimata parata, precum ca a fost nevoita sa astepte revenirea in tara a turistilor si ca a intarziat emiterea deciziei pentru a respecta dreptul la aparare al recurentei contestatoare nu constituie cauze de suspendare sau de intrerupere a termenului de prescriptie, care sunt expres si limitativ prevazute de art. 13-14 si 16 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva.
Se constata ca, desi in instantei de fond s-a invocat incalcarea art. 268 alin. 1 din Codul Muncii, aceasta a apreciat in mod gresit ca aceste prevederi legale au fost respectate, fara a expune si considerentele in sustinerea acestei opinii.
Din cuprinsul deciziei de concediere mai rezulta că aceasta nu cuprinde prevederile din statutul disciplinar, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de recurenta-reclamantă, si nici perioada de timp in care aceasta a absentat nemotivat, cerinte prevazute sub sactiunea nulitatii absolute de art. 268 alin. 2 lit. a si b din Codul Muncii.
In pagina a doua a deciziei, la pct. 4 (fila 5 dosar fond) se arata generic ca recurenta a incalcat dispozitiile din contractul individual de munca si din Codul Muncii, iar in pagina a treia sunt enuntate temeiuri de drept care nu au legatura cu cerinta de la art. 268 alin. 2 lit.
de aceste considerente, constatand ca decizia de concediere este nelegala, Curtea va admite recursul, va modifica in tot sentinta recurata, in sensul admiterii actiunii. Se va dispune anularea deciziei de concediere nr. 1/29.05.2007, iar in baza art. 78 din Codul Muncii intimata va fi obligata la plata catre contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea în perioada 30.05.2007-2.03.2009, adica perioada cuprinsa intre data desfacerii contractului individual de munca si data pronuntarii prezentei decizii.
Intrucat analiza motivelor de nelegalitate prevaleaza, Curtea apreciaza ca nu se mai impune analiza motivelor de netemeinicie a hotararii instantei de fond.
In ceea ce priveste cererea recurentei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata, aceasta va fi respinsa ca neintemeiata, intrucat nu s-a facut dovada efectuarii acestor cheltuieli, nici in dosarul de fond si nici in cel de recurs neregasindu-se vreo chitanta in acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-contestatoare împotriva sentinței civile nr.3523/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SRL.
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că admite acțiunea formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata SC SRL.
Anulează decizia de concediere nr.1/29.05.2007 emisă de SC SRL.
Obligă intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea în perioada 30.05.2007-2.03.2009.
Respinge ca neîntemeiată cererea recurentei privind plata cheltuielilor de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C
GREFIER
Red.: /18.03.2009
Dact.:
2 ex.
9.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana Ignat, Mariana
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1105/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 2068/2009. Curtea... → |
|---|
