Contestație decizie de concediere. Decizia 13/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 13/
Ședința publică din 07 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata SRL cu sediul în G,- bis, -arpați,. 13, împotriva sentinței civile nr. 1510/15.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - contestator, domiciliat în G,-, - 10,. 21, având ca obiect "contestație decizie de concediere".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: intimatul - contestator personal și pentru recurenta - intimată SRL consilier juridic - în baza împuternicirii pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că, este primul termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat;
Intimatul - contestator se legitimează cu CI seria - nr. -, CNP -, eliberată la data de 17.04.2000 de Poliția G, și întrebat fiind, arată că nu dorește să-și angajeze apărător.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul recurentei - intimate consideră că sentința instanței de fond este nelegală pentru motivele invocate pe larg în scris și depuse la dosarul cauzei. Instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale cu actele depuse la dosar au făcut dovada că procedura prealabilă prev. de art. 267 din Codul munciia fost îndeplinită. De asemenea au fost îndeplinite și disp. art. 268 din Codul muncii. Pentru aceste considerente se impunea respingerea excepției nulității absolute deciziei contestate. Solicită admiterea recursului, casarea sentinței, trimiterea cauzei la aceiași instanță pentru a se soluționa fondul.
Intimatul - contestator arată că cererea sa prin care solicita demisia nu a fost primită de către conducerea societății. Din acest motiv s-a adresat cu o plângere la ITM. Ulterior formulării acestei sesizări i s-a desfăcut contractul de muncă. Precizează că pe data de 8 august 2007 fost chemat la sediul societății unde s-a prezentat. Nu este reală susținerea recurentei, în sensul că, la data prezentării la sediul societății, 8.08.2007 se afla în stare de ebrietate. Solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 6162/121 din 28.09.2007 la ribunalul Galați contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei nr. 48 din 13.08.2007 emisă de intimata SC SRL G solicitând admiterea contestației și anularea deciziei emise.
Prin decizia nr. 48 din 13.08.2007 intimata SC SRL G a dispus ca începând cu data de 10.08.2007 să înceteze, în baza art.61 lit. a din Codul muncii,contractul de muncă al salariatului său.
În motivarea deciziei s-a arătat că măsura dispusă este determinată de absențele nemotivate începând cu data de 11.07.2007.
În motivarea contestației formulate contestatorul a susținut că la data de 12.07.2007 a încercat să-și depună demisia unitatea refuzându-i-
A mai arătat că în atare condiții greșit i s-a desfăcut contractul de muncă în baza art. 61 lit.a din Codul muncii.
Intimata prin întâmpinare a solicitat respingerea contestației ca nefondate.
A arătat că din cauza neglijenței contestatorului în data de 12.06.2007 având loc o întrerupere de curent electric și dispunându-i-se să deconecteze mașinile de sudură, a doua zi s-a constatat că mașina de sudură de la docul nr. 2 era arsă.
A arătat că după ce i s-au adus la cunoștință faptele întâmplate nu s-a mai prezentat la locul de muncă.
Prin sentința civilă nr. 1510 din 15.10.2007 s-a admis excepția nulității absolute a deciziei și s-a admis contestația formulată de contestator.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 48 din 11.07.2007 intimata a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă al contestatorului în baza art. 61 alin. 1 lit. a din Codul muncii, motivat de faptul că a absentat nemotivat începând cu data de 11.07.2007.
S-a mai reținut de către instanța de fond că decizia contestată nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 268 alin. 2 din Codul muncii, respectiv precizarea prevederilor legale încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de contestator sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute de art. 267 alin. 3 din Codul muncii, nu a fost efectuată cercetarea, mențiuni în lipsa cărora legiuitorul a prevăzut expres sancțiunea nulității absolute.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata SC SRL G considerând-o nelegală.
În motivarea recursului declarat intimata a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut că, în cauză, nu a fost efectuată cercetarea disciplinară prealabilă și că decizia nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 268 alin.2 din Codul muncii.
A arătat recurenta că, în cauză, așa după cum rezultă din actele depuse în dosar, au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 267 și art. 268 din Codul muncii.
A arătat că potrivit art. 267 alin.2 din Codul muncii salariatul a fost convocat în data de 08.08.2007 pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile comunicându-i-se data cercetării prealabile 10.08.2007 ora 9 și locul, sediul firmei.
Conform procesului verbal din data de 10.08.2007 contestatorul s-a prezentat la sediul firmei și deși i s-a adus la cunoștință scopul întrevederii și i s-a comunicat că-și poate face apărări cu privire la motivele absenței de la serviciu a refuzat, a mai susținut recurenta.
Ca urmare a cercetării disciplinare au fost întocmite două acte: dispoziția din 13.08.2007 și decizia nr.48 din 13.08.2007, ambele acte fiind comunicate contestatorului, dispoziția din 13.08.2007 cuprinzând toate prevederile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de disp. art.268 alin.2 din Codul muncii, deci decizia nr. 48/13.08.2007 se completează cu dispoziția din 13.08.2007 astfel că, consideră că au fost îndeplinite cerințele legale prevăzute de art. 268 alin.2 din Codul muncii, a susținut recurenta.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile în sensul respingerii contestației ca nefondate.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele dosarului, de dispozițiile legale incidente în cauză, de criticile formulate de recurent cât și de disp. art. 304 și art. 3041Cod procedură civilă curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală astfel că, recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Susținerile recurentei - intimate nu pot fi primite astfel că situația reținută de către instanța de fond este corectă.
Este adevărat că recurenta a emis o înștiințare către contestator ( 23 fond) dar aceasta se referă în principal la prejudiciul produs prin distrugerea aparatului de sudură și nu o invitație la cercetare disciplinară prealabilă pentru abaterea pentru care i s-a desfăcut contractul de muncă, pentru că în aceasta trebuia menționată abaterea care i se reține pentru a-i da posibilitatea să-și formuleze apărările.
Procesul verbal întocmit la data de 10.08.2007 ( 29 fond) este încheiat de administratorul societății, care nu a făcut cercetarea disciplinară pentru că în act se vorbește de conducerea societății, nemenționându-se comisia numită care a făcut această cercetare, comisie care nu semnează acest proces verbal.
Potrivit dispozițiilor art. 268 alin.2 din Codul muncii, decizia pentru aplicarea unei sancțiuni disciplinare trebuie să cuprindă în mod obligatoriu anumite elemente, deci este o dispoziție imperativă, iar lipsa din decizie a acestor elemente nu poate fi justificată și suplinită pe/și cu alte acte colaterale întrucât salariatul contestă acest act, și împotriva mențiunilor din acesta trebuie să-și formuleze apărările.
Așa după cum a reținut și instanța de fond decizia nu cuprinde prevederile legale din regulamentul intern, din statutul de personal încălcate de contestator, mențiune obligatorie prevăzută de art. 268 alin. 2 lit.b din Codul muncii; deci trebuie o motivare în drept a abaterii disciplinare reținute, prin aceasta asigurându-se premisele apărării reale a salariatului.
Decizia nu conține nici o motivare cu privire la motivul neefectuării cercetării disciplinare prealabile.
Menționarea în alte acte a acestor situații - respectiv dispoziția din 13.08.2007 nu scutește unitatea de a face aceste mențiuni în decizie, întrucât sancțiunea nulității privește decizia emisă în raport de care salariatul își face apărările în cadrul contestației.
Pentru toate aceste motive Curtea reține că, criticile formulate de intimată nu se încadrează în motivele de recurs prev. de art. 304 Cod procedură civilă și nefiind motive pentru aplicarea disp. art. 3041Cod procedură civilă în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata SRL cu sediul în G,- bis, -arpați,. 13, împotriva sentinței civile nr. 1510/15.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 07 Ianuarie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /4.02.2008
: DC/2 ex/5.02.2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /C-tin
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Ion Ioneci, Marioara Coinacel
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 686/2008. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 911/2009. Curtea... → |
|---|
