Contestație decizie de concediere. Decizia 1307/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1307
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu JUDECĂTOR
- - - - - JUDECĂTOR
- - - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine a venit spre pronunțare recursul civil promovat de recurentul-pârât AUTOMOBILE împotriva sentinței civile nr.711 din 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 26 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.737/2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, a fost admisă contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata SC AUTOMOBILE SRL
A fost anulată decizia 4 din 22.01.2009; s-a constatat încetate raporturile de muncă prin demisie conform art.79 Codul Muncii și s-a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cartea de muncă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că între părți au existat raporturi de muncă, conform contractului de muncă nr.7678/ 11/ C/ 30.07.2008, reclamantul ocupând funcția de funcționar administrație logistică și transporturi.
La data de 27.11.2008 Directorul Comercial al societății sesizat conducerea printr- un referat cu privire la existența unor nereguli în activitatea petentului, motiv pentru care prin decizia din 27.11.208 administratorul societății a dispus constituirea unei comisii de disciplină în vederea cercetării disciplinare și suspendarea începând cu data de 02.12.2008 a contractului individual de muncă în vederea cercetării.
Comisia de disciplină constituită în temeiul artl.267 Codul Munciia convocat angajatul în scris pentru data de 09.12.2008, iar la data convocării întrucât acesta nu s-a prezentat s-au aplicat dispozițiile art.267, alin.3 din Codul Muncii și s-a întocmit un proces verbal.
La data de 08.12.2008, administratorul societății emite o nouă decizie prin care declanșează cercetarea disciplinară și dispune constituirea unei comisii disciplinare în vederea cercetării și a altor fapte, contestatorul - reclamant fiind convocat pentru data de 12.01.2009 în vederea cercetării disciplinare. Întrucât acesta nu s-a prezentat s- întocmit procesul verbal din data de 12.01.2009.
La data de 03.01.2009 contestatorul a fost notificat prin intermediul executorului judecătoresc, cererea prin care a solicitat a i se aproba demisia începând cu data de 02.12.2008.
La data de 22.01.209 administratorul societății petente a emis Decizia nr.4/22.01.2009 prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.268 Codul Muncii angajatorul dispune aplicarea sancțiunilor disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă în termen de 30 zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterilor disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșiri faptei.
În speță, conducerea unității a fost sesizată cu privire la săvârșirea unor abateri disciplinare la data de27.11.2008prin referatul întocmit de Directorul Comercial al societății petente, respectiv la data de 08.12.2008 iar aplicarea sancțiunii disciplinare s-a făcut pe data de 22.01.2009 cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile articolului mai sus menționat. termenului de 30 zile conduce la prescrierea dreptului angajatorului de a aplica sancțiunea disciplinară iar aplicarea sancțiunii după acest termen este nelegală atrăgând nulitatea deciziei chiar dacă aceasta îndeplinește condițiile prevăzute de art.268 Codul Muncii.
Tribunalul a avut în vedere faptul că decizia a fost emisă la data de 22.01.2009, dar la data de 08.12.2008 contestatorul - reclamant a solicitat a se lua act de demisie. Demisia reprezintă un act unilateral de voință a angajatului care nu necesită vreo aprobare din partea angajatorului.
În ceea ce privește apărarea pârâtului că potrivit art.79 alin.6 Codul Muncii " în situația în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va suspendat corespunzător; tribunalul a înlăturat-o apreciind că deși legea nu prevede un termen cât poate această suspendare, ea nu poate depăși perioada în care angajatorul ar putea aplica sancțiunea disciplinară.
Pe de altă parte, instanța a avut în vedere faptul că angajatorul nu i- comunicat petentului intenția sa de a se folosi de termenul de preaviz.
Cum angajatorul a luat la cunoștință de faptă la data de 27.11.2008 sancțiunea și încetarea suspendării contractului de muncă ar fi putut interveni la data de 30.12.2008, dată de la care angajatorul ar fi putut să-și manifeste intenția de a se folosi de termenul de preaviz.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata SC Automobile SRL care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și pe fond respingerea contestației formulate de, ca fiind nefondat.
În susținerea recursului, recurenta a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că încetarea contractului individual de muncă a intervenit prin demisia trimisă prin executorul judecătoresc.
Demisia, arată recurenta, poate fi trimisă prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reședința angajatorului, neputând fi acceptată ideea potrivit căreia demisia poate fi realizată prin executorul judecătoresc.
Pe de altă parte, cererea de demisie a fost întocmită cu încălcarea dispozițiilor art.79 Codul Muncii, nefiind precizat termenul de preaviz de 15 zile pe care angajatul trebuie să-l respecte până la momentul încetării contractului de muncă.
De asemeni se critică faptul că instanța de fond nu a ținut cont că începând cu data de 2.12.2008, pe toată durata cercetării disciplinare, - a avut contractul de muncă suspendat, ceea ce a făcut incident în cauză alin.6 al art.79 din Codul Muncii care prevede că" în situația în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător".
Angajatorul nu a putut lua act de demisia comunicată prin executorul judecătoresc la 3.12.2008, întrucât contestatorul avea contractul de muncă suspendat.
Chiar dacă demisia ar fi fost depusă înaintea datei de 2.12.2008, susține recurenta, termenul de preaviz ar fi fost suspendat ca urmare a suspendării contractului individual de muncă, conform art.79 alin.6 Codul Muncii iar demisia nu și-ar fi produs efectele, context în care instanța a reținut în mod greșit încetarea raporturilor de muncă, prin demisie.
Greșit, arată recurenta, a apreciat instanța că trecerea termenului de 30 de zile conduce la prescrierea dreptului angajatorului de a aplica sancțiunea disciplinară, iar aplicarea sancțiunii după acest termen este nelegală atrăgând nulitatea deciziei.
Potrivit art.268 alin.1 din Codul Muncii, arată recurenta, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, însă instanța de fond nu a observat că angajatul a fost convocat pentru oad oua cercetare disciplinară deoarece s-au descoperit fapte noi în sarcina intimatului, iar față de această a doua cercetare disciplinară decizia de sancționare este emisă în termenul de 30 de zile.
Curtea examinând hotărârea recurată având în vedere motivele de recurs precum și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, constată recursul nefondat.
Privitor la cererea de demisie potrivit dispozițiilor art.79 ( 1 și 2) Codul Muncii aceasta se comunică angajatorului printr-o notificare scrisă, refuzul angajatorului de a înregistra demisia dând dreptul angajatului de a proba demisia și comunicarea acesteia prin orice mijloc de probă( prin scrisoare recomandată sau prin intermediul executorului judecătoresc).
operează în virtutea legii chiar dacă nu a fost menționat de salariat în cererea de demisie, iar în situația în care în perioada de preaviz contractul de muncă este suspendat, termenul de preaviz este la rândul său suspendat, însă, în condițiile art.264 alin.(1) lit.h din Codul Muncii.
Termenul de preaviz este prevăzut de lege în favoarea angajatorului, acesta putând să renunțe oricând la beneficiul lui.
În acest context, curtea constată că în mod corect instanța de judecată a reținut faptul că angajatorul nu a comunicat petentului intenția de a se folosi de termenul de preaviz, și că reprezintă un abuz conduita angajatorului de a nu renunța la termenul de preaviz în cazul în care în perioada respectivă nu are nevoie de serviciile salariatului.
Privitor la data de la care curge termenul de 30 de zile prevăzut de art.280 alin.1 din Codul Muncii, aceasta este data luării la cunoștință de către angajator despre săvârșirea abaterii disciplinare - în cauză această dată fiind 27.11.2008 - când Directorul Comercial al societății a sesizat conducerea printr-un referat cu privire la existența unor nereguli în activitatea intimatului.
Pentru considerentele expuse curtea constată ca fiind temeinică și legală hotărârea primei instanțe fapt pentru care în temeiul art.312 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art.274 Cod pr.civilă ca obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorarul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurentul-pârât AUTOMOBILE împotriva sentinței civile nr.711 din 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatului 800 lei reprezentând onorariul avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent.- /
red.dec.rec. -
tehnored. BC/ 4 ex/ 18.11.2009
com.tuturor părților
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Valerica Niculina Grosu, Doru
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 427/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1492/2009. Curtea... → |
|---|
