Contestație decizie de concediere. Decizia 1319/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
decizia civilă nr.1319/M Dosar nr-
Ședința publică din data de 30 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Daniel
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.1168 din data de 15 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 26 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi, 30 octombrie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr.1168/M/15.07.2009, Tribunalul Brașova admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC invocată de acesta prin întâmpinare.
A respins contestația introdusă de reclamantul împotriva deciziei nr. 123/02.03.2009 emisă de intimata, cu sediul în B, str. - nr. 12, județul B, prin lichidator judiciar .
A respins contestația formulată în contradictoriu cu pârâta SC ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
A luat act că reclamanta a renunțat la judecarea petitului privind înscrierea în tabelul creditorilor a creanței rezultând din drepturile salariale neîncasate.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a lichidatorului este întemeiată întrucât acesta are doar atribuțiile prevăzute de art. 25 din Legea 85/2006, pe care le exercită, în numele debitorului, pentru recuperarea creanțelor și realizarea operațiunilor de lichidare a bunurilor din patrimoniul acestuia. Prin urmare, lichidatorul nu participă la raporturile juridice generate de lichidare în nume propriu ci în numele debitorului deci, nu poate avea calitatea procesuală în prezenta cauză. Între lichidatorul judiciar și contestatoare nu a existat niciodată vreo relație contractuală de muncă.
Calitate procesuală pasivă are doar societatea angajatoare - respectiv care va fi reprezentată în cauză de lichidator.
Față de cele precizate, în temeiul art. 137 din Codul d e procedură civilă excepția invocată a fost admisă cu consecința respingerii acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâta SC ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Referitor la fondul cauzei se reține faptul că reclamantul a fost angajat al societății pârâte în funcția de director, începând cu data de 25.11.2004, astfel cum rezultă din copia contractului individual de muncă depus la dosar - 28.
Prin sentința civilă nr. 628/sind/26.06.2008, în baza art. 107 lit. a) din Legea 85/2006 s-a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei, fiind numit lichidator provizoriu - 33
În exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 25 din Legea nr. 85/2006 lichidatorul a emis decizia înregistrată sub nr. 1231/02.03.2009 prin care a dispus desfacerea contractului individual de muncă încheiat între reclamant și SC SRL în temeiul art. 65 din Codul Muncii datorită deschiderii procedurii de faliment a societății angajatoare.
Împotriva deciziei reclamantul a formulat prezenta contestație prin care a invocat următoarele motive de nulitate: emiterea în mod retroactiv a deciziei, necomunicarea acesteia către reclamant, încălcarea prevederilor art. 73 alin. 1 și 74 din Codul Muncii care reglementează un termen de preaviz de cel puțin 15 zile și conținutul deciziei.
Motivele invocate sunt neîntemeiate și nu pot avea ca efect anularea deciziei de concediere.
Falimentul angajatorului are ca efect, printre altele, pierderea capacității acestuia de a desfășura raporturi de muncă.
Întrucât acesta nu mai desfășoară activitate comercială, soluția care se impune este desființarea posturilor și concedierea salariaților.
În acest sens, potrivit dispozițiilor Legii 85/2006 - art. 86 alin. 6,prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, în procedura simplificată, precum și în cazul intrării în faliment în procedura generală, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoareise va face de urgență de către lichidator, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare".
Rezultă, din cele menționate, că legiuitorul a prevăzut o procedură derogatorie de la dreptul comun, acest fapt fiind justificat de situația specială a angajatorului care nu mai realizează venituri, fiind în imposibilitate de plata a angajaților.
Prin urmare, începând cu data de 26.06.2008 - data deschiderii procedurii de faliment se impune în mod obiectiv concedierea salariaților de către lichidator, astfel cum s-a procedat.
Faptul că decizia de concediere a fost emisă în data de 02.03.2009 deși raportul de muncă a încetat anterior - în data de 26.06.2008 nu conduce la nulitatea deciziei. În cazul în care reclamantul a suferit un prejudiciu ca urmare a emiterii cu întârziere a decizie de concediere, are la îndemână o acțiune în despăgubiri întemeiată pe dispozițiile art. 998- 999 din Codul civil împotriva lichidatorului. Existența unui eventual prejudiciu nu poate avea ca efect anularea deciziei de concediere întrucât s-ar ajunge la situația reîncadrării reclamantei în cadrul unei societăți nefuncționale care nu-și poate permite plata salariilor.
Faptul că decizia nu a fost comunicată reclamantului nu constituie un motiv de nulitate, acesta constituind un aspect ce justifică repunerea în termenul de contestare a acesteia.
Nu constituie motiv de nulitate absolută faptul că nu s-a prevăzut în decizie un termen de preaviz în favoarea reclamantului întrucât legea nu prevede această sancțiune iar durata preavizului este prevăzută în legea specială. Nulitatea relativă poate interveni doar în condițiile în care se dovedește producerea unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. În cauză reclamantul nu a invocat nicio vătămare concretă (de exemplu posibilitatea găsirii unui alt loc de muncă în această perioadă a preavizului) și nici nu a dovedit că i s-a produs o vătămare. Oricum, o eventuală remediere a situației prin reîncadrarea în muncă a reclamantului nu ar fi posibilă, după cum s-a argumentat mai sus.
Nici invocarea prevederilor art. 75 din Codul muncii, potrivit cărora decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului și nici invocarea neretroactivității efectelor deciziei de concediere nu pot conduce la desființarea acesteia, motivat de faptul că, în cauză sunt aplicabile prevederile speciale ale art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței iar nu prevederile Codului muncii care constituie dreptul comun în materie. Drept urmare, în mod obiectiv, raporturile de muncă nu se mai pot desfășura între părți iar contractul de muncă nu își mai poate produce efectele juridice specifice da la data deschiderii procedurii falimentului - 26.06.2008.
Împotriva soluției a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se invocă nulitatea absolută a deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr.1231/2.03.2009 pentru nerespectarea termenului de preaviz stabilit de art.73 Codul muncii, pentru neindicarea în cuprinsul său a duratei preavizului și pentru retroactivitatea acesteia.
Examinând sentința în raport cu actele, lucrările dosarului și cu motivele de recurs, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.1231/2.03.2009, intimata SC SRL a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului începând cu data de 26.06.2008, conform art.65 din Codul muncii, datorită deschiderii procedurii de faliment a debitoarei la data de 26.06.2008.
Art.86 alin.6 din Legea nr.85/2005 conține dispoziții derogatorii de la prevederile Legii nr.53/2003, stabilind că în procedura simplificată, precum și în cazul intrării în faliment în procedura generală, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgență de către lichidator, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Lichidatorul are obligatia de a acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare.
Aceste dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun trebuie interpretate și aplicate în mod restrictiv, fără a se deroga însă de la principiile generale de drept.
Decizia nr.123/2.03.2009 emisă de intimată este nelegala intrucat încalcă principiul neretroactivității și nu respectă termenul de preaviz prevăzut de art.86 alin.6 din Legea nr.85/2005, urmand a fi anulata.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea urmează a admite recursul declarat de recurentul reclamant, potrivit celor ce urmează.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității numitului de reprezentant al SC, invocată de recurentul reclamant.
Admite recursul declarat de recurentul reclamant împotriva sentinței civile nr.1168/M/15.07.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite contestația formulată de reclamantul împotriva deciziei nr.123/2.03.2009 emisă de intimata pârâtă Sc SRL prin lichidator judiciar și, în consecință;
Anulează decizia nr.1231/2.03.2009 emisă de intimata pârâtă SC SRL prin lichidator judiciar.
Repune părțile în situația anterioară emiterii deciziei nr.1231/2.03.2009.
Obligă intimata pârâtă Sc SRL prin lichidator judiciar la plata către recurentul reclamant a sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 octombrie 2009.
Președinte, - - - | pt.Judecător, - -, aflată în concediu de odihnă, semnează președinte instanță, | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./4.12.09
Tehnored. 15.12.09 - 6 ex.
Jud fond /
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Nicoleta Grigorescu, Daniel
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 225/2010. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1729/2009. Curtea... → |
|---|
