Contestație decizie de sancționare. Decizia 225/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 225/2010
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Mirela Pop
- - - JUDECĂTOR 3: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR CĂLĂTORI B, împotriva sentinței civile nr.975/3.11.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul intimat, lipsind reprezentanta pârâtei recurente.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că pârâta recurentă prin motivele de recurs a solicitat soluționarea cauzei în lipsă.
Din partea reclamantului intimat s-a depus prin registratură întâmpinare și explicații pentru întâmpinare.
Reclamantul intimat arată că prin întâmpinarea și explicația la întâmpinare depuse la dosar pentru acest termen aduce aspecte noi în sensul că și în prezent se continuă aceleași abuzuri asupra sa, deși a depus adeverință medicală prin care i s-a recomandat de medic reducerea activității. Arată de asemenea că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare acordând cuvântul în dezbateri.
Reclamantul intimat solicită respingerea ca nefondat a recursului pentru toate motivele din întâmpinare și explicația la întâmpinare. Arată că recurenta în motivele de recurs face confuzie când i se reține fapta imputată, arătând că se afla în timpul serviciului, când de fapt era în afara programului de serviciu, iar sala de așteptare la care face referire recurenta nu face parte din CFR călători, este o sală prăsită cu geamuri care au deschiderea în spatele. El a funcționat în cadrul biroului CFR Stație cu deschiderea geamului către peron. Solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
În deliberare se constată că prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, sub dosar nr-, contestatorul a chemat în judecată pe intimata Regionala de Transport Feroviar de Călători B solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să se dispună anularea deciziei nr.38/22.03.2004 emisă de intimată;
- să fie obligată intimata să respecte programul de lucru al contestatorului ca fiind de 8 ore și nu 16 ore cum este în realitate, deoarece este plătit pentru 8 ore.
În motivarea contestației sale a susținut că sancțiunea disciplinară dispusă împotriva sa este una neîntemeiată deoarece cu ocazia controlului efectuat la Stația CFR, unde contestatorul își desfășoară activitatea, nu au fost depistate persoane străine în biroul acestuia iar la ora la care i-a adăpostit de frig pe călători, afară fiind - 20 grade C, instructajul practic fusese efectuat.
În plus, a mai susținut că nu este plătit pentru întreaga activitate desfășurată deoarece deși potrivit contractului individual de muncă, programul său de lucru este cel normal, de 8 ore, în realitate lucrează 16 ore și este plătit doar pentru 8 ore.
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea contestației și menținerea sancțiunii disciplinare aplicată acestuia deoarece s-a făcut vinovat de încălcarea Regulamentului intern de organizare și funcționare precum și atribuțiile care i-au fost stabilite în fișa postului.
Prin sentința civilă nr.975/3.11.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosar nr-, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata - Regionala de Transport Feroviar de Călători B și pe cale de consecință:
- s-a anulat decizia nr.38/22.03.2009 emisă de intimată;
- s-a respins în rest contestația.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut, după examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că prin decizia nr.38/22.03.2009, intimata i-a diminuat contestatorului, salariul cu 5 % pe o lună, conform art.264 lit. din Codul muncii.
În sarcina salariatului intimatei s-a reținut că acesta se face vinovat de încălcarea prevederilor art.57 și 58 din Regulamentul intern și a art.5 din fișa postului, în sensul că a permis, deși nu avea voie, accesul unor persoane străine în incinta casei de bilete din stația CFR unde lucrează contestatorul, fiind depistat la controlul efectuat de reprezentanții societății intimate.
Sub aspectul condițiilor de formă a deciziei de concediere, prevăzute de art.268 Codul muncii, sub condiția nulității, instanța de fond a reținut că nu există temeiuri pentru constatarea nulității deciziei de sancționare deoarece în cuprinsul acesteia este descrisă fapta reținută în sarcina contestatorului ca abatere disciplinară și este menționată data efectuării controlului.
Pe fondul cauzei, însă, instanța de fond a apreciat că fapta reținută în sarcina contestatorului nu poate fi considerată, din punct de vedere al vinovăției, ca fiind o abatere disciplinară date fiind condițiile atmosferice vitrege din acea zi, precum și condițiile în acre acesta a permis accesul călătorilor în incinta casei de bilete.
Față de aceste aspecte de fapt, instanța sa apreciat că se impune admiterea în parte a contestației, în ce privește anularea deciziei de sancționare disciplinară nr.38/22.03.2009.
Cealaltă cerere a contestatorului privitoare la schimbarea programului de lucru fost respinsă cu motivarea că înscrisul depus la dosar demonstrează întocmirea programului de lucru al contestatorului cu respectarea art.48 alin.4, cap. V, din încheiat la nivel de ramură (75).
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, intimata " R - Călători" - Regionala Transport Feroviar Călători criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul respingerii în totalitate a contestației.
În expunerea motivelor sale de recurs a susținut că soluția primei instanțe este greșită deoarece contestatorul a săvârșit o faptă care constituie o abatere de la disciplina muncii, încălcând obligațiile de serviciu pe care le are în calitate de salariat al intimatei recurente.
Astfel, a arătat că potrivit Dispoziției nr.53/2003 dată de directorul general al societății recurente, este interzis accesul persoanelor străine în încăperea casieriei iar ușile casieriei pe timpul funcționării, trebuie să fie încuiate pe dinăuntru.
În consecință, prin încălcarea acestei dispoziții, contestatorul săvârșit a abatere disciplinară pentru care a fost corect sancționat disciplinar.
În plus, recurenta a arătat că însuși contestatorul a recunoscut atât în faza cercetării disciplinare prealabile cât și la instanța de foind că a permis voluntar accesul călătorilor în incinta casieriei cu motivarea că afară era ger, iar aceștia nu aveau unde se adăposti de frig. Această susținere a contestatorului a fost considerată de recurentă ca fiind fără relevanță, neducând sub aspectul vinovăției acestuia la înlăturarea răspunderii disciplinare.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma acestor critici și sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art.306 alin.2 Cod.civ. Curtea constată că recursul intimatei este nefundat pentru următoarele considerente:
Art.263 alin.1 din Codul muncii, prevede că angajatorul dispune de prerogativa disciplinară având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit a abatere disciplinară.
Potrivit acestei prerogative, angajatorul are competența de a individualiza sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare, cu luarea în considerare a împrejurării în care a fost săvârșită fapta, cu gradul de vinovăție a salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportamentul general al salariatului la serviciu și cu eventualele sancțiuni suferite anterior de către salariat.
Din analiza alin.2 al art.263 Codul muncii, rezultă căabaterea disciplinarăeste fapta salariatului care are legătură cu munca, constă într-o acțiune sau inacțiune, presupune vinovăția salariatului și prin acea faptă se încalcă normele legale, regulamentul intern, contractul colectiv de muncă, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
În cauză, prin decizia nr.38/22.03.2009 emisă de intimată s-a reținut în sarcina contestatorului împrejurarea că în data de 30.12.2008, contestatorul a permis, după încheierea ședinței de instruire practică, accesul călătorilor aflați în stație, in incinta casierei deși acesta știa că accesul persoanelor străine, la locul său de muncă, este interzis.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că în data de 30.12.2008, când se reține săvârșirea abaterii, afară era un ger de -20 grade C iar trenul nr.2101 era în întârziere, necunoscându-se exact cât au de așteptat călătorii. Urmare acestei stări de fapt, contestatorul, a permis, după încheierea ședinței de instruire practică, accesul călătorilor din stația care așteptau acest tren, să intre in incinta casierei pentru se încălzi.
Este adevărat că prin Dispoziția nr. nr.53/2003, a directorului general al societății recurente, a fost interzis accesul persoanelor străine în încăperea casieriei și s-a dispus ca ușile casieriei pe timpul funcționării să fie încuiate pe dinăuntru.
Date fiind împrejurările în care contestatorul a permis accesul călătorilor în casierie (întârzierea trenului 2101, vremea deosebit de geroasă) precum și faptul că nu au existat nici un fel de consecințe de natură a aduce vreun prejudiciu intimatei, instanța de fond a apreciat în mod corect că în cauză nu se impune antrenarea răspunderii disciplinare a contestatorului deoarece acesta nu acționat cu intenția vădită de a încălca dispoziția conducerii unității, regulamentul intern și atribuțiile din fișa postului, ci cu intenția de a ajuta călătorii să suporte mai ușor inconvenientele produse de întârzierea trenului, de care nu erau vinovați, de vremea geroasă și de condițiile necorespunzătoare de așteptare din stația CFR, condiții de care este vinovată intimata. În plus, contestatorul este un salariat cu vechime în cadrul societății intimate, cu o vastă experiență și care anterior nu mai fost sancționat disciplinar.
În raport de toate aceste considerente, se constată că soluția instanței de fond este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea va dispune respingerea ca nefundat a recursului declarat de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
(continuarea deciziei civile nr.225/2010)
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de - Călători SA - Regionala Transport Feroviar Călători B împotriva sentinței civile nr.975/3.11.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15.02.2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
tehnored./
4 ex./ Februarie 2010
Jud. fond./
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Mirela Pop, Manuela Stoica
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1024/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1319/2009. Curtea... → |
|---|
