Contestație decizie de concediere. Decizia 1347/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1347/2009
Ședința publică din 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Fiț judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile comunitare de Utilități Publice B împotriva sentinței civile nr. 899/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimatul contestator, lipsă fiind recurentul pârât.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a înregistrat la dosar cererea de renunțare formulată de recurentul pârât.
Reprezentantul intimatului contestator solicită a se lua act de cererea renunțarea la judecată formulată de pârâtul recurent.
Instanța față de cererea de renunțare la judecata recursului formulată de pârâta lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată la ribunalul Hunedoara sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE PENTRU SERVICIILE COMUNITARE DE UTILITĂȚI PUBLICE, solicitând anularea deciziei nr.22/20.02.2008, emisă de conducerea pârâtei și în subsidiar să se constate nulitatea acestuia, să se dispună repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei atacate și să fie reintegrat în postul deținut anterior, acela de director expert gradul IA, la AGENȚIA TERITORIALĂ D și să fie obligată pârâta să-i plătească o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizare și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de 01.04.2008 și până la reintegrarea efectivă.
S-au cerut și cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că decizia contestată a fost emisă în mod tardiv, fiind depășit termenul de 30 de zile prevăzut de art.61 lit.d din Codul Muncii.
De asemenea mai arată că decizia nu are o cauză concretă, nu rezultă din conținutul acestuia nici o împrejurare care să stabilească cel puțin o situație în care a avut un rezultat slab și că nu conține nici o încălcare concretă și nici un indiciu de necorespundere profesională.
S-a mai invocat și excepția nulității absolute a deciziei atacate, raportat la art.76, 74 lit.d și art.64 din Codul Muncii, pentru lipsa din cuprinsul acesteia a listei tuturor bunurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariatul urmează să opteze pentru accepta un loc de muncă vacant, precum și pentru faptul că i-a fost desfăcut contractul de muncă în perioada cât se afla în concediu medical, 01.04.2008, cu încălcarea prev.art.60 lit.a din Codul Muncii (197-198 dos.) și că decizia atacată nu este motivată deloc, conform art.62 al.2 din Codul Muncii.
În drept au fost invocat prev.art.53/2003 și ale pe anii 2007 - 2010.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii și a excepțiilor invocate.
Cu privire la excepția tardivității invocată de reclamant arată că data la care s-a constatat necorespunderea profesională a acestuia, este 29.01.2008, iar decizia de concediere a fost emisă la data de 22.02.2008, deci în termenul de 30 de zile prevăzut de art.62 al.1 din Codul Muncii.
Excepția nulității absolute, arată că nu-și găsește aplicabilitatea în speța de față deoarece a fost respectată procedura pentru necorespundere profesională, iar afirmația potrivit căreia decizia atacată nu are o cauză concretă a desfacerii contractului individual de muncă al reclamantului, trebuie înlăturată, întrucât conform pct.II din procesul verbal încheiat la data de 10.12.2007, completat cu procesul verbal din data de 12.12.2007, după ce reclamantul a refuzat examinarea teoretică, comisia trece la examinarea modului în care au fost îndeplinite activitățile prevăzute în fișa postului, după cum este menționat în adresa nr.1133/19.10.2007, cu privire la monitorizarea și controlul în teritoriu al operatorilor de servicii publice privind modul de respectare a condițiilor de menținere a licenței, referitor la starea serviciului de salubrizare de pe raza municipiului D, la monitorizarea în teritoriu a programelor de modernizare și controlul în teritoriu a modului de respectare a obligațiilor și responsabilităților asumate în cazul contractelor încheiate între operatori și utilizatori, monitorizarea modului de conformare la măsurile stabilite în urma verificărilor sau controalelor efectuate la operatorii de servicii publice, actualizarea bazei de date cu operatorii de servicii publice pentru fiecare localitate, încheierea contractelor de consultanță și popularizarea reglementărilor din domeniul serviciilor publice în rândul operatorilor administrației publice și locale și utilizatorilor, constatându-se că, nu își poate desfășura în mod eficient activitatea datorită carențelor profesionale ale reclamantului, în calitate de director, respectiv necorespunderea profesională pentru locul de muncă pe care este încadrat.
Prin sentința civilă nr.888/LM/2008, s-a admis acțiunea formulată de reclamant și s-a anulat decizia nr.22/20.02.2008, emisă de conducerea pârâtei, totodată a fost obligată pârâta să-l reintegreze pe reclamant în postul deținut anterior emiterii deciziei atacate, acela de director expert gradul IA, la AGENȚIA TERITORIALĂ D și să-i plătească o despăgubire echivalentă cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de 01.04.2008 și până la reintegrarea efectivă ca urmare a admiterii excepției tardivității deciziei contestate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, iar prin decizia civilă nr.1108/2008, pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr-, s-a admis recursul, s-a casat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul la nr-.
Prin sentința civilă nr.899/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul cu numărul de mai sus acțiunea a fost admisă. A fost anulată decizia contestată, pârâta fiind obligată să-i plătească reclamantului suma de 1483,93 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Excepțiile nulității absolute invocate de reclamant, referitoare la faptul că decizia atacată nu are o cauză concretă, nefiind stabilită nici o situație concretă în care a avut un rezultat slab, și că nu a fost motivată deloc, au fost respinse ca neîntemeiate întrucât în decizie au fost enumerate faptele pentru care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului, respectiv neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu din fișa postului, fiind enumerate aceste atribuții, astfel că sunt îndeplinite cerințele prev.de art.62 al.2 din Codul Muncii, decizia fiind motivată în fapt și în drept.
Cu privire la excepția nulității absolute invocate de reclamant, ca urmare a faptului că la data de 01.04.2008, dată la care i s-a desfăcut contractul individual de muncă, era în concediu medical, așa cum rezultă din certificatul medical nr.-/01.04.2008, se constată că decizia contestată în prezentul dosar a fost emisă la data de 20.02.2008, urmând ca, începând cu data de 01.04.2008, să înceteze contractul individual de muncă al reclamantului, iar la data emiterii deciziei certificatul medical, eliberat chiar în data de 01.04.2008, nu era depus la instituția pârâtă și prin urmare aceasta nu a avut cunoștință de acesta decât ulterior emiterii deciziei, astfel că excepția va fi respinsă ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 09.04.2009, la interogatoriul luat de instanță din oficiu reclamantului, acesta și-a precizat acțiunea în sensul că solicită în principal anularea deciziei nr.22/20.02.2008, emisă de conducerea pârâtei și în subsidiar să se constate nulitatea acestuia și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces și că nu-și mai susține celelalte capete de cerere, întrucât a fost reintegrat în muncă și i s-au achitat drepturile salariale cuvenite de la data desfacerii contractului individual de muncă.
Prin decizia nr.22/20.02.2008, emisă de conducerea pârâtei, începând cu data de 01.04.2008, contractul individual de muncă al reclamantului a încetat, conform prev.art.61 lit.d din Codul Muncii.
În motivarea în fapt a acestei decizii se menționează că în perioada mai 2007 - octombrie 2007, reclamantul a avut rezultate slabe, mai precis, analizând fișa de post a acestuia reiese că nu a îndeplinit cea mai mare din atribuții și anume:
-coordonarea activității agenției teritoriale;
-monitorizarea pieței serviciilor comunicare de utilități publice;
-controlul și verificarea operatorilor;
-identificarea și evidența operatorilor;
-acordarea de consultanță;
-verificarea documentațiilor pentru acordarea licențelor preluate de agenție și elaborarea rapoartelor referitoare la aceste documentații;
-furnizarea de rapoarte cu privire la operatorii de servicii comunitare de utilități publice.
De asemenea se mai precizează că urmare faptului că a avut rezultate slabe în executarea contractului individual de muncă, nu corespunde profesional locului de muncă pe care este încadrat, iar conform art.61 lit.d fin legea nr.53/2003 - Codul Muncii, conducerea direcției generale monitorizare piață și consultanță în teritoriu, propune demararea procedurii de evaluare profesională, de către o comisie constituită în acest sens.
Se mai menționează în decizia de desfacere a contractului individual de muncă faptul că, întrucât examinarea teoretică nu a avut loc, deoarece reclamantul a refuzat această examinare, motivat de faptul că avea ca obiect activitățile prevăzute în fișa postului, se trece la etapa următoare, respectiv examinarea modului în care au fost rezolvate, îndeplinite activitățile prevăzute în fișa postului și sunt enumerate din atribuțiile din fișa postului.
Examinând fișa postului reclamantului se constată că principalele atribuții și sarcini de serviciu ale acestuia sunt cele enumerate în decizia de desfacere a contractului individual de muncă al acestuia pentru necorespundere profesională.
Conform prev.art.61 lit. din Codul Muncii, angajatorul poate dispune desfacerea contractului individual de muncă, pentru motive care nu țin de persoana salariatului, în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat.
Prin urmare, concedierea în baza temeiului legal mai sus menționat, se dispune de angajator, pentru motive care nu țin de persoana salariatului, respectiv pentru motive care nu se datorează culpei acestuia.
Atât din decizia de desfacere a contractului de muncă, cât și din procesele verbale și referatele întocmite de pârâtă, rezultă că reclamantul nu și-a îndeplinit sarcinile concrete stabilite în fișa postului sau că le-ar fi îndeplinit cu întârziere, sau defectuos, și nu că nu ar fi fost capabil să îndeplinească aceste sarcini și că neîndeplinirea lor, nu se datorează culpei reclamantului.
Nu s-a făcut dovada de către pârâtă, conform prev.art.287 Codul Muncii, a existenței unor factori de ordin obiectivi sau subiectivi, care să fi acționat asupra capacității de muncă a reclamantului asupra nivelului cunoștințelor și aptitudinilor sale și că din aceste cauze nu mai face față sarcinilor de serviciu prevăzute în fișa postului, ci din contră a dovedit doar încălcarea repetată a atribuțiilor de serviciu.
De altfel, motivarea în fapt a deciziei de desfacere a contractului individual de muncă al reclamantului, este mai mult a unei desfaceri disciplinare și nu a uneia de necorespundere profesională, iar conform prev.art.61 lit.d din Codul Muncii, noțiunea de necorespundere profesională trebuie delimitată de abaterea disciplinară, prevăzută de art.263 al.2 din același cod.
Faptul că, în calitate de director de agenție reclamantul nu ar fi respectat întotdeauna și la timp, normele privind activitatea specifică acestei agenții, că nu au fost vizate unele documente, nu poate fi apreciat ca o necorespundere profesională, ci eventual, ca o neîndeplinire a sarcinilor de serviciu, determinată de o serie de factori și cu alte consecințe.
Așa fiind și văzând că în speță nu sunt îndeplinite cerințele prev.de art.61 lit.d din Codul Muncii, s-a admis ca întemeiată acțiunea în conflict de drepturi, astfel cum a fost formulată și precizată de reclamant și pe cale de consecință s-a anulat decizia nr.22/20.02.2008, emisă de conducerea pârâtei.
În baza art.274 Cod Procedură Civilă, pârâta fiind în culpă procesuală, a fost obligată să-i plătească reclamantului suma de 1.483,93 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorar de avocat
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea de motive arată că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv art.61 lit.d Codul Muncii. profesională a reclamantului rezultă din aprecierile unei comisii legal constituite,cu referire la sarcinile din fișa postului.
Îndeplinirea de către reclamant a obligațiilor de muncă într-un mod defectuos, prin comportament și prin manifestarea dezinteresului față de obligațiile de serviciu, se înscrie în mențiunea de necorespundere profesională apreciată în raport cu ansamblul conduitei de muncă a acestuia, lucru dovedit prin toate înscrisurile depuse la dosar.
La data de 16.11.2009 recurenta a depus la dosar un înscris prin care învederează instanței că renunță la judecata recursului, împrejurare față de care, în conformitate cu prevederile art.246 proc.civ. Curtea va lua act de renunțarea la judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de pârâtul Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice B împotriva sentinței civile 899/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 2009.
PREȘEDINTE: Carmen Fiț - - | JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa - - | JUDECĂTOR 3: Victor Crețoiu - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored.
4ex/20.01.2010
Jud.fond,
Președinte:Carmen FițJudecători:Carmen Fiț, Nicoleta Vesa, Victor Crețoiu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 298/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 12/2010. Curtea de... → |
|---|
