Contestație decizie de sancționare. Decizia 298/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.298/2009
Ședința publică de la 16 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - președintele Curții de Apel
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1446/LM/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Se constată că s-a depus la dosar din partea reclamantei recurente concluzii scrise.
dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 9 martie 2009 care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea de dreptul muncii înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta " H " solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie obligată pârâta să rectifice pontajul și înregistrările din carnetul de muncă al reclamantei, pentru data de 23.06.2008, când a fost pontată nemotivat;
- să fie obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale care i se cuvin pentru data de 23.06.2008;
- să fie obligată pârâta la plata de daune morale în sumă de 100.000 lei precum și la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că este salariata pârâtei și că face parte din Sindicatul SOLIDARITATEA, care este reprezentativ în cadrul societății pârâte, deținând funcția de responsabil cu Comitetul de securitate și sănătate în muncă.
A mai arătat că deși beneficiază de reducerea programului lunar de lucru cu 5 zile, în vederea desfășurării activității sindicale, atunci când a solicitat o zi liberă plătită pentru data de 23.06.2008, acest drept i-a fost refuzat în mod abuziv, fiind pontată nemotivat.
Cum pontarea ei pe acea zi a fost una abuzivă, de natură a-i crea prejudicii, reclamanta a apreciat că este îndreptățită a primi daune morale.
În drept, a invocat art.67 lit. a din Legea nr.168/1999, art.116 din 2004-2008 al, art.88 din unic la nivel național pe anii 2007-2010, art.35 din Legea nr.54/2003 a sindicatelor și art.218-223 Codul muncii.
Prin întâmpinarea depusă, în condițiile art.115-118 Cod proc.civ. pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, susținând că motivul pentru care a fost pontată nemotivat, în data de 23.06.2008, l-a constituit neprezentarea sa, la locul de muncă, în data de 23.06.2008 și neprezentarea către șeful său ierarhic superior a vreunui document care să justifice absența ei de la serviciu.
A mai arătat că reclamanta nu a înregistrat la unitate nici o cerere prin acre să solicite o zi liberă plătită pentru activitate sindicală, așa cum susține. În plus, pârâta a arătat că prin Notificarea din 20.05.2008, comunicată conducerii Sindicatului SOLIDARITATEA s-a adus la cunoștință că, față de decizia civilă nr.907/2007 a Curții de Apel Alba Iulia, această organizație sindicală nu mai beneficiază de prevederile art.97 alin.1 din unic la nivelul ramurii metalurgie pe anii 204-2008 care prevede reducerea programului lunar de lucru cu 5 zile, pentru persoanele din organele de conducere ale sindicatelor.
Prin sentința civilă nr.1446/LM/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei " H " și pe cale de consecință:
- pârâta a fost obligată să plătească reclamantei drepturile salariale și sporurile care i se cuvin pentru data de 23.06.2008;
- pârâta a fost obligată să rectifice pontajul pentru data de 23.06.2008 precum și înregistrările efectuate în carnetul de muncă cu privire la absența nemotivată de la acea dată și să evidențieze ziua de 23.06.2008, ca fiind una plătită, pentru activități sindicale, fără diminuarea drepturilor salariale;
- s-a respins capătul de cerere vizând acordarea daunelor morale.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut că reclamanta este salariata societății pârâte lucrând în cadrul Secției și că în același timp este membru în cadrul Sindicatului SOLIDARITATEA, fiind aleasă în organele de conducere desemnate statutar, respectiv, în Biroul Executiv și în Consiliul de Conducere, în calitate de secretar -responsabil
A mai reținut că prin procesul verbal nr.-/111/29.01.2007 încheiat între acest sindicat și patronat, în urma concilierii, părțile de comun acord au stabilit acordarea unor drepturi printre care și cel referitor la reducerea programului lunar de lucru, fără diminuarea drepturilor salariale, în favoarea tuturor membrilor Consiliului de conducere, cu condiția anunțării din timp a conducătorilor locurilor de muncă ai respectivilor membrii de sindicat.
Apărările pârâtei, întemeiate pe decizia civilă nr.907/28.06.2007 a Curții de Apel Alba Iulia, au fost înlăturate ca nefondate, întrucât prin această hotărâre judecătorească irevocabilă s-a dispus doar cu privire la scoaterea din producție a liderului de sindicat nu și cu privire la celelalte probleme deoarece acestea au fost soluționate pe acel amiabilă.
În consecință, față de dispozițiile art.35 din Legea nr.54/2003 a sindicatelor și art.88 din unic la nivel național pe anii 2007-2010, și față de răspunsul nr.1000/23.01.2007 dat de sindicat și de susținerile pârâtei, instanța de fond a reținut că reclamanta a beneficiat de acest program de lucru redus, cu până la 5 zile lunar, pe perioada martie 2008-mai 2008, în funcție de cererile depuse în acest interval, și că acest drept i-a fost retras în ce privește absența din data de 23.06.2008.
Această decizie de suprimare a dreptului reclamantei a fost calificată de către instanța de judecată ca fiind una nefondată cu atât mai mult cu cât pârâta știa care sunt persoanele care fac parte din conducerea sindicatului, împrejurarea că acesta este reprezentativ la nivel de unitate iar decizia civilă nr.907/2007 era înregistrată la unitate de mai bine de un an. În plus, acest drept a fost din nou recunoscut începând cu data de 1.09.2008.
Legat de lipsa unei cereri din partea reclamantei, s-a reținut că nici această apărare nu este pertinentă întrucât din actele depuse la dosar rezultă că a existat o astfel de cerere și că a fost înregistrată sub nr.1000/37/18.06.2008, cu respectarea condiției impuse prin procesul verbal de conciliere.
Prin urmare, s-a apreciat că acțiunea este fondată în parte, capătul de cerere vizând acordarea daunelor morale, fiind respins cu motivarea că reclamanta nu fost împiedicată să desfășoare activitatea sindicală, în ziua de 23.06.2008, și nu a dovedit că ar fi suferit un prejudiciu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în parte, în sensul admiterii și a capătului de cerere vizând plata daunelor morale.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, a susținut că soluția instanței de fond, de respingere a cererii având ca obiect plata daunelor morale, este nelegală raportat la dispozițiile art.269 alin.1 Codul muncii.
A mai susținut că tracasarea la care a fost supusă, de către conducerea unității pârâte, a fost una constantă, începând cu concedierea ei abuzivă în perioada 30.06.2003-10.10.2005 și continuând cu încadrarea ei ca șef de formație, cu un salariu mai mic, deși are studii superioare, cu grevarea ei cu sarcini suplimentare care aparțineau șefilor ierarhici, mutarea ei într-un birou impropriu desfășurării activității și încheind cu pontarea ei nemotivată, în data de 23.06.2008.
Tot acest comportament abuziv al pârâtei, a fost de natură să-i afecteze prestigiul și respectul de care s-a bucurat în unitate timp de 22 de ani, și să ducă la îmbolnăvirea ei, din cauza stresului la care a fost supusă.
În drept, a invocat art.304/1 Cod proc.civ. art.40 alin.2 din Codul muncii și art.269 alin.1 Codul muncii.
Intimata pârâtă " H " a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă, arătând că, sub un prim aspect, recursul reclamantei este nul, prin prisma dispozițiilor art.302/1 alin.1 lit. c Cod proc.civ. iar, sub un al doilea aspect, că este nefondat, întrucât reclamanta recurentă nu a dovedit care sunt daunele morale suferite.
A mai arătat că -Secțiile Unite a pronunțat în data de 7.05.2007, Decizia nr.XXXX/2007 prin care a admis recursul în interesul legii, promovat de Procurorul general, și a decis că în interpretarea dispozițiilor art.269 alin.1 Codul muncii, daunele morale pot fi acordate salariaților numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprinde clauze exprese în acest sens.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, sub toate aspectele precum și din oficiu, conform art.304/1 și art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că prezentul recurs este nefondat, din următoarele motive:
Potrivit art. 269 alin.1 din Codul muncii, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.237/25.07.2007, în vigoare la data de 23.06.2008, când susține că a fost prejudiciată moral, " Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul."
Decizia nr.40/2007 pronunțată de, invocată în apărare de către intimata pârâtă nu poate fi reținută deoarece este anterioară acestei modificări legislative, la acel moment art.269 alin.1 Codul muncii nefăcând referire la daunele morale.
În ce privește criticile reclamantei, referitoare la greșita respingere a cererii de acordare a daunelor morale, se constată că sunt nefondate, deoarece reclamanta nu a fost împiedicată în nici un fel de către unitate să-și desfășoare la acea dată activitatea cu caracter sindical, iar prin repunerea ei în situația anterioară, reținându-se caracterului abuziv al pontării sale, ca absentă nemotivat, cu toate consecințele care decurg din aceasta, practic reclamantei a s-a dat o satisfacție de ordin moral, unitatea fiind obligată să se conformeze celor reținute de către instanța de judecată.
În plus, așa cum corect a apreciat și prima instanță, nu au fost administrate dovezi care să ateste în ce constă prejudiciul moral suferit de către reclamantă. Celelalte împrejurări invocate în recurs, vizând alte situații conflictuale existente între părți, nu pot forma obiect de preocupare pentru instanța de control judiciar, deoarece nu formează obiectul prezentului dosar.
În raport de cele ce preced, se constată că soluția atacată este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. prezentul recurs urmează să fie respins ca nefondat.
Minuta deciziei civile nr.298/2009
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondat recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1446/LM/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 Martie 2009.
PREȘEDINTE: Ana Doriani | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica | JUDECĂTOR 3: Adriana Petrașcu |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /
Jud. fond.;
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Adriana Petrașcu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1153/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1347/2009. Curtea... → |
|---|
