Contestație decizie de concediere. Decizia 12/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 12
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de - - B împotriva sentinței civile nr. 826 din 13.05.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat G pentru recurenta - - B, lipsă fiind intimatul
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al patrulea termen și s-a solicitat judecata în lipsă.
Avocat G pentru recurenta - - B depune la dosar dovezi suplimentare cu privire la existența dosarului celălalt pe rolul Tribunalului Brașov, respectiv un certificat și întâmpinarea depusă de intimat în acel dosar, și relațiile obținute de ei în urma demersurilor făcute de ei la Inspectoratul eritorial d e Muncă
Instanța pune în discuția părților cererea de suspendare a judecății cauzei în temeiul art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, cerere formulată de recurenta - - B prin apărător.
Avocat G pentru recurenta - - B solicită admiterea cererii de suspendare.
Instanța, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, întrucât constatarea nulității contractului individual de muncă are efect doar pentru viitor și nu ar afecta decizia de concediere din prezenta cauză, respinge cererea de suspendare formulată de către recurenta - - De asemenea respinge nota de probe depusă de recurentă, prin care se solicită emiterea de adrese de către instanță către Inspectoratul Teritorial d e Muncă B și B, deoarece nu sunt concludente în cauză.
Avocat G pentru recurenta - - B arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat G pentru recurenta - - B solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar solicită admiterea recursului și să se constate că contestația formulată de intimat este tardivă. Arată că în condițiile în care recursul ar fi respins s-ar pune problema efectelor hotărârii pronunțate de instanța de fond. Precizează că în această perioadă intimatul are două contracte de muncă pe durată de 8 ore, situație interzisă de lege. De asemenea mai există și decizia care suspendă contractul de muncă și pe care contestatorul recunoaște că a primit- Mai arată că contestatorul a predat către societate tot: telefon, laptop. Cu cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise la dosar.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată inițial la ribunalul Brașov, reînregistrată, ca urmare a declinării de competență, la ribunalul Iași cu nr- contestatorul - formulat contestație împotriva deciziei nr. 212/24.07.2008 emisă de ""
În motivarea acțiunii, contestatorul invocat nulitatea absolută Deciziei nr. 212/24.07.2008, prin care s- comunicat desfacerea contractului de muncă, pentru încălcarea dispozițiilor privind desfășurarea procedurii cercetării prealabile, nefiind motivată în fapt și în drept, conform prevederilor Codului Muncii.
A susținut contestatorul că intimata nu i- acordat posibilitatea de ajunge la sediul firmei deoarece, în convocator, se menționează data la care trebuie să se prezinte respectiv, 17.07.2008, însă, plicul care conținea convocatorul ajunge în I, conform scrisorii de transport - al firmei de curierat, la data de 18.07.2008.
S- mai invocat nerespectarea prevederilor art. 264 lit. b, art. 266 lit. a - e, art. 267 alin. 1, 2 și 4, 268 alin. 2 lit. și b(2) și art. 269(1) Codul Muncii.
Alăturat contestației au fost depuse copii de pe decizia nr. 212/24.07.2008, contractul individual de muncă, adresa nr. 5941 din 30.06.2008, convocatorul 6908 din 14.07.2008, 2 scrisori de transport, decizia nr. 209/17.07.2008.
Intimata formulat întâmpinare și invocat tardivitatea formulării contestației, arătând că decizia de concediere nr. 212/2008 fost comunicată contestatorului cu respectarea condițiilor impuse de art. 268 Codul Muncii, prin scrisoare recomandată (confirmarea de primire semnată de reclamant în data de 22 iulie 2008).
Decizia fost emisă la data de 18 iulie 2008 și comunicată în aceiași zi angajatului, mențiunea "Decizia 212 din 24 iulie 2008" fiind rezultatul unei erori materiale. În realitate decizia a fost emisă la 18 iulie 2008, data de 24 iulie cea de la care s- desfăcut contractul (art. 1), și nu data emiterii documentului.
S- mai arătat că decizia nr. 212/2008 cuprinde elementele impuse de legiuitor prin art. 268 lit. a și b, în preambulul acesteia fiind menționate faptele imputate și normele încălcate de angajat din. Nu se putea vorbi despre înlăturarea apărărilor formulate de angajat pentru simplul motiv că acesta nu s- prezentat să formuleze astfel de apărări, aspect menționat în cuprinsul dispoziției.
Alăturat întâmpinării au fost depuse copii de pe decizia nr. 212/24.07.2008, confirmare de primire, registru decizii, convocatorul nr. 6908/14.07.2008, factura nr. -/23.06.2008, adresa nr. 5941/30.06.2008, acte contabile, decizia nr. 209/17.07.2008, referatul directorului de vânzări, foaia colectivă de prezență pe luna iulie 2008, plângerea penală din 19.11.2008, procesul verbal de predare-primire din 8.12.2008, adresa nr. 346/12.01.2009.
Prin sentința civilă nr. 826 din 13 mai 2009, Tribunalul Iașia respins excepția tardivității formulării contestației, invocată de intimată.
A admis excepția nulității absolute a deciziei contestate, invocate de contestator și, pe cale de consecință:
A admis contestația formulată de contestatorul - în contradictoriu cu intimata ""
A constatat nulitatea deciziei nr. 212/24.07.2008 emisă de intimată.
A obligat intimata să reintegreze contestatorul în locul de muncă și funcția deținute anterior aplicării deciziei 212/24.07.2008.
A obligat intimata să plătească contestatorului o despăgubire egală cu drepturile salariale și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta, majorate și actualizate, calculată începând cu data aplicării Deciziei 212/2008 și până la data reintegrării efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 212/24.07.2008, "" dispus desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului conform art. 61 lit. Codul Muncii.
Se menționează în decizie că au fost avute în vedere adresa nr. 5941 din 30.06.2008, referatul nr. 6711 din 10.07.2008, contractul individual de muncă, lit. D, pct.1, Regulamentul Intern art. 47 lit. i, pontajul din luna iulie în care figurează cu mai mult de 3 absențe nemotivate, convocarea din data de 17.07.2008, dispoziția de suspendare pentru cercetarea disciplinară, neprezentarea contestatorului pentru cercetare disciplinară.
Potrivit dispozițiilor art. 285(1) lit. Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s- comunicat decizia de sancționare disciplinară.
Angajatorul, care în conformitate cu dispozițiile art. 287 Codul Muncii are sarcina probei, nu făcut dovada comunicării deciziei contestate. Astfel, din înscrisurile depuse în copie la filele 29 și 30 dosar nu rezultă că la data de 22.07.2008 i- fost comunicată contestatorului decizia nr. 212/24.07.2008.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge excepția tardivității formulării contestatoarei, invocată de intimată.
În decizia contestată se menționează că în pontajul din luna iulie contestatorul figurează cu mai mult de 3 absențe nemotivate. Prin urmare, rezultă că abaterea disciplinară ce se reține în sarcina salariatului este absența nemotivată.
Se face referire în decizie la faptul că salariatului nu s- prezentat pentru cercetare disciplinară, fiind respectate astfel dispozițiile art. 268(2) lit. Codul Muncii.
Se reține însă că decizia contestată este emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 268(2) lit. b Codul Muncii, care prevede că sub sancțiunea nulității absolute se cuprind în decizia de sancționare prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat.
În ceea ce privește cercetarea disciplinară, contestatorul invocat faptul că nu s- prezentat, deoarece primit convocarea pe data de 18.07.2008 și depus în acest sens copie de pe scrisoarea de transport.
Unitatea nu făcut dovada că s- comunicat salariatului în timp util că este convocat în vederea efectuării cercetării disciplinare și că acesta lipsit nemotivat de la aceasta.
Potrivit art. 267(3) Codul Muncii, doar neprezentarea salariatului la convocare fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Pentru aceste considerente, se va admite excepția nulității absolute deciziei contestate și în temeiul dispozițiilor art. 78 Codul Muncii se va dispune reintegrarea contestatorului în locul de muncă și funcția deținută anterior aplicării deciziei și obligarea intimatei la plata unei despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, intimata - -.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 3041Cod proc. civilă, se susține, în primul rând, că prima instanță trebuia să administreze probele solicitate de părți și pentru soluționarea excepției tardivității.
Astfel, decizia de concediere nr. 212/2008 a fost comunicată contestatorului, cu respectarea condițiilor impuse de art. 268 Codul Muncii, prin scrisoare recomandată. Decizia a fost emisă la data de 18 iulie 2008, data de 24 iulie fiind cea la care s-a desfăcut contractul de muncă. Prima instanță nu reține aceste explicații și nici nu-l întreabă pe contestator ce a primit prin corespondența din 22 iulie 2008.
Reluând în totalitate motivele din întâmpinarea depusă la prima instanță, recurenta formulează critici care privesc fondul cauzei, arătând că: nu a fost contestată decizia nr. 209/17.07.2008 de suspendare a contractului de muncă al contestatorului; în ceea ce privește acordarea de despăgubiri, nu s-a făcut dovada prejudiciului, eventual a faptului că acesta a fost împiedicat să muncească; decizia nr. 212/2008 cuprinde toate elementele impuse de legiuitor.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul contestator - a solicitat respingerea recursului, arătând că, în mod corect, prima instanță a reținut excepția nulității absolute a deciziei, având în vedere încălcarea dispozițiilor privind desfășurarea procedurii cercetării prealabile.
Recurenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurentă, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. a Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă. În același sens, sunt și dispozițiile art. 268 alin. 5 Codul Muncii referitoare la decizia de sancționare.
Decizia nr. 212 din 24.07.2008 emisă de recurentă este un act unilateral al angajatorului referitor la încetarea contractului individual de muncă al intimatului salariat, deci termenul în care acesta din urmă îl putea contesta este de 30 zile de la data comunicării.
Intimatul a depus acțiunea, înregistrată inițial la ribunalul Brașov, la Oficiul poștal din I, la data de 6.01.2009.
În ceea ce privește data comunicării deciziei contestate, Curtea constată că, în decizia nr. 212 din 24.07.2008 depusă în copie de intimat, se menționează de către acesta, sub semnătură, "Am luat la cunoștință azi 8.12.2008".
Din înscrisurile depuse de recurentă, căreia îi revine, într-adevăr, sarcina probei, așa cum a reținut prima instanță, rezultă că decizia nr. 212 din 24.07.2008 nu a fost emisă la data de 24.07.2008, ci la data de 18.07.2008, consemnată la ordine în registrul de decizii. Așadar, mențiunea "din 24.07.2008" nu are în vedere data emiterii deciziei de către recurentă, ci data la care se dispune încetarea contractului individual de muncă al intimatului.
Cu confirmarea de primire la scrisoarea recomandată prezentată la Oficiul poștal la data de "18/7", recurenta a făcut și dovada comunicării, către intimat, la data de 22.07.2008, a deciziei nr. 212 din 24.07.2008 emisă la data de 18.07.2008. Astfel, nici în fața primei instanțe și nici în întâmpinarea depusă la prezentul recurs, intimatul nu a contestat susținerile recurentei privind comunicarea deciziei nr. 212 din 24.07.2008, la domiciliul său din mun. I, prin scrisoare recomandată, cu semnătură de primire, la data de 22.07.2008.
Ceea ce a susținut intimatul, prin acțiunea introductivă, așa cum a consemnat și pe decizia depusă în copie, este faptul "luării la cunoștință", la data de 8.12.2008, care este data la care, ulterior formulării plângerii penale de către recurentă și după mai mult de 4 luni de la data concedierii, intimatul a predat echipamentele primite. Însă, pentru stabilirea termenului de 30 zile, relevanță are doar data comunicării deciziei de concediere, care este, în cazul intimatului, și o decizie de sancționare, fiind comunicată acestuia la data de 22.07.2008, necontestată, în termen de 5 zile de la data emiterii, așa cum prevede art. 268 alin. 3 Codul Muncii.
Față de data comunicării deciziei, se constată că intimatul contestator a formulat acțiunea ulterior împlinirii termenului de 30 zile calendaristice, așa încât primul motiv de recurs este fondat, nemaifiind necesar a fi examinate și celelalte aspecte invocate de recurentă, care vizează legalitatea și temeinicia deciziei de concediere.
În consecință, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă, se va admite recursul și se va modifica în tot sentința, în sensul că se va respinge, ca tardiv introdusă, contestația formulată de contestatorul - în contradictoriu cu intimata - -.
Recurenta nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate în cauză, urmând ca cererea formulată de aceasta, în condițiile art. 274 Cod procedură civilă, să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta "" împotriva sentinței civile 826/13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în tot.
Respinge ca tardivă contestația formulată de împotriva deciziei de concediere nr.212/24.07.2008 emisă de pârâta "", decizie pe care o menține.
Respinge cererea recurentei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 08 ianuarie 2010, în ședință publică.
.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. /
2 ex. - 19.12.2010
Tribunalul Iași -
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Carmen Bancu, Daniela Pruteanu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1347/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 2612/2009. Curtea... → |
|---|
