Contestație decizie de sancționare. Decizia 142/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 142
Ședința publică de la 24 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Române I împotriva sentinței civile nr. 1485 din 8.10.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimată fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic pentru recurentul Române I și avocat pentru intimata, lipsă fiind aceasta din urmă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen.
Avocat pentru intimata depune la dosar o copie după chitanța nr. - din 3.11.2008 în valoare de 700 lei reprezentând onorariu avocat.
Consilierul juridic pentru recurentul Române I depune la dosar o copie după adresa nr. 755 din 2.04.2008 emisă de Complexul "- " un exemplar de pe aceasta și apărătorului intimatei.
Reprezentanții părților, luând pe rând cuvântul, arată că nu au de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilierul juridic pentru recurentul Române I solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii primei instanțe și menținerea deciziei de sancționare. Arată că contestatoarea a întocmit de la sine putere unele documente ce au însoțit bunurile respective, iar contractul nu a fost înregistrat și semnat de instituția pe care o reprezintă și nici de de la Bârlad. Aceasta a dezinformat conducerea unității spunând că nu sunt bunurile lor. Precizează că actele au fost încheiate într-un singur exemplar și că la de la Bârlad nu li s-a permis să viziteze expoziția,însă directorul de acolo a încercat o mediere a situației. Mai arată că bunurile au fost scoase din muzeu fără acordul unității, pe propria răspundere a contestatoarei. Dacă se vroia bunurile de alte muzee trebuia să se facă o cerere în scris în care trebuia trecute ce expoziție se face, pe ce durată. Prevederile legale nu au fost respectare și sancționarea este temeinică și legală.
Avocat pentru intimata solicită respingerea recursului. Arată că contestatoarea avea funcția de șef muzee, iar acțiunile ei erau în scopul atribuțiilor sale de promovare a muzeelor. A făcut referire la fișa postului iar instanța de fond a verificat aceste aspecte. Cu cheltuieli de judecată.
Consilierul juridic pentru recurentul Române I arată că îndeplinirea sarcinilor de serviciu se face cu respectarea prevederilor legale.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași nr. 4483/99/28.05.2008, a formulat contestație împotriva deciziei nr. 18/28.05.2008 emisă de Române, solicitând anularea acesteia.
În motivare, contestatoarea a susținut că, prin decizia nr. 18/28.05.2008, în baza disp. art. 263 și 264 alin. 1 lit. f din Codul munciia fost sancționată cu avertisment, susținându-se că, în calitate de șef serviciu muzee, a scos bunuri materiale din patrimoniul ui Române fără întocmirea actelor legale, a informat în mod eronat conducerea instituției despre înstrăinarea acestor bunuri și nu a respectat dispozițiile conducerii instituției privind condițiile de participare la manifestări expoziționale organizate de alte instituții.
Contestatoarea a invocat și nulitatea absolută a deciziei, susținând că aceasta nu conține referiri privitoare la descrierea faptei care constituie abatere disciplinară și nu precizează motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului.
Pe fondul cauzei, contestatoarea a susținut că pretinsele abateri disciplinare nu sunt în realitate decât acțiuni concrete corespunzătoare postului în care era angajată, aceasta având atribuții în ceea ce privește transferul bunurilor, colaborarea la realizarea unor expoziții temporare, organizarea și colaborarea la manifestări cu publicul, participarea la întruniri de specialitate organizate în muzeu sau în alte instituții similare din țară și străinătate.
S-a mai susținut că responsabilitatea implicată de postul de șef compartiment muzee, face trimitere la organizarea de manifestări științifice și culturale sau colaborarea la acestea, are drept scop promovarea imaginii muzeului și implicit realizarea uneia din funcțiile principale ale unui muzeu prev. de art. 4 lit. c din Legea 311/2003.
Contestatoarea a mai arătat că nu au fost transferate piese de fond sau tezaur, ci obiecte/bunuri muzeale cărora le-a fost conferită o altă apartenență decât cea reală, astfel că aceste transferuri nu se încadrează în seria celor prevăzute de un regulament special.
În dovedirea cererii, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu și martori, probe încuviințate de către instanță.
La termenul de judecată din data de 24.09.2008, contestatoarea, prin apărător ales, a precizat nu mai stăruie în administrarea probelor cu interogatoriu și martori.
Prin întâmpinare, Române a solicitat respingerea acțiunii reclamante ca neîntemeiată.
Intimatul a solicitat astfel respingerea excepției nulității absolute a deciziei, care întrunește toate condițiile prev. de art. 268 alin. 2 din Legea 53/2003.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că cererea contestatoarei este neîntemeiată, întrucât participarea alături de alte instituții de cultură la manifestările culturale trebuie să se facă pe baza unui program avizat de conducerea instituției, aspect semnalat prin ședința consiliului de administrație a instituției din data 20.11.2007.
Intimatul a depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.1485/08.10.2008, Tribunalul Iași a respins excepția nulității deciziei invocată de contestatoare, a admis contestația formulată de contestatoarea, a anulat decizia nr. 18/28.05.2008 și a obligat intimata să achite contestatoarei suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția nulității deciziei este neîntemeiată.
Astfel, potrivit disp. art. 268 alin. 2 lit. a și c din Codul muncii se prevede, sub sancțiunea nulității absolute, că în decizie se cuprind, în mod obligatoriu: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Prin decizia nr. 18 din 28.05.2008 contestatoarea a fost sancționată cu avertisment scris ca urmare a săvârșirii faptelor de scoatere a unor bunuri materiale din patrimoniul Române I fără întocmirea actelor legale, informarea eronată a conducerii instituției despre înstrăinarea acestor bunuri și nerespectarea dispozițiilor conducerii instituției privind condițiile de participare la manifestări expoziționale organizate de alte instituții, fapte ce constituie abateri disciplinare prin încălcarea prev. art. 8 alin. 9 și 12 din al ui Române
În preambulul deciziei s-a precizat că analiza situației s-a făcut în baza referatului înregistrat cu nr. 532 din 07.05.2008 iar faptele săvârșite de contestatoare au fost cercetate în ședința Consiliului de administrație al muzeului din data de 14.05.2008 și au fost consemnate în procesul-verbal întocmit la acea dată.
Prin urmare, din studierea conținutului deciziei se poate observa că faptele pentru care a fost sancționată contestatoarea au fost descrise într-o manieră concisă în decizie, făcându-se însă referire la referatul de 532 din 07.05.2008, unde aceste fapte sunt descrise pe larg raportat și la desfășurarea în timp a acestor fapte.
Pe de altă parte, art. 267 alin. 1 din Codul muncii prevede că, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură cu excepția celei prev. de art. 264 alin. 1 lit. a (avertismentul scris) nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. S-a reținut deci că pentru avertismentul scris nu este obligatorie efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile și prin urmare nici precizarea în conținutul deciziei a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat.
Pe fondul cauzei, prima instanță a apreciat că este întemeiată contestația.
Astfel, art. 287 din Codul muncii prevede că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Reclamanta avea calitatea de șef serviciu muzee. În această calitate, contestatoarea a susținut că pretinsele abateri disciplinare nu sunt în realitate decât acțiuni concrete corespunzătoare postului în care era angajată, având drept scop promovarea imaginii muzeului potrivit disp. art. 4 lit. c din legea 311/2003, respectiv atribuții privind transferul bunurilor, colaborarea la realizarea unor expoziții temporare cum a fost în speța de față, organizarea și colaborarea la manifestări cu publicul, participarea la întruniri de specialitate, organizate în muzee sau alte instituții din țară și străinătate.
Prin urmare, raportat la aceste susțineri, s-a reținut că intimatul Române I ar fi trebuit să depună la dosarul cauzei fișa postului contestatoarei pentru a putea face dovada atribuțiilor efective pe care aceasta le avea în calitate de șef serviciu muzee și a da posibilitatea instanței să verifice dacă le-a respectat în activitatea desfășurată.
Mai mult decât atât, în întâmpinarea depusă la dosar, pârâta face referire la o ședință a Consiliului de administrație din data de 20.11.2007, prin care s- hotărât ca participarea Române I, alături de alte instituții de cultură, să se facă în baza unui program avizat de conducerea unității, însă nu a depus la dosarul cauzei procesul verbal al acestei ședințe în care să se consemneze hotărârea luată.
Întrucât intimatul Române I nu a făcut dovada că activitatea desfășurată de contestatoare în calitate de șef serviciu muzee nu se circumscrie atribuțiilor acesteia prevăzute în fișa postului, instanța de fond a reținut ca fiind întemeiată contestația formulată de.
În temeiul disp.art. 274 Cod. procedură civilă, intimata a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs Române I, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a apreciat că recurentul ar fi trebuit să depună la dosarul cauzei fișa postului contestatoarei pentru a face dovada atribuțiilor efective pe carele avea și a da posibilitatea instanței să verifice dacă acesta le-a respectat în activitatea desfășurată, întrucât contestatoarea nu a fost sancționată pentru neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu sau îndeplinirea deficitară a acestora, ci pentru depășirea prerogativelor funcției și încălcarea regulamentului de ordine interioară.
Astfel, art. 8 alin.9 și 12 din Regulamentul de ordine interioară, interzice salariaților să scoată din incinta instituției, prin orice mijloace, în mod personal ori prin complicitate, bunuri materiale, fără forme legale eliberate de cei autorizați, indiferent dacă scopul este în folosul său, al altora sau al instituției și să inducă în eroare conducerea instituției asupra activității ca și asupra modului de aducere la îndeplinire a obligațiilor de serviciu.
Se mai arată că înscrisurile reținute de către prima instanță în sprijinul soluției pronunțate, respectiv contractul de împrumut, lista anexă la contractul de împrumut și procesul-verbal de predare-primire a obiectelor de inventar din 15.01.2008, au fost întocmite doar de contestatoare, folosindu-se de antetul instituției, fără a aduce la cunoștința conducerii instituției acțiunile la care se referă aceste documente și fără a avea aprobarea conducerii pentru acestea.
Aceste înscrisuri nu sunt înregistrate la registratura instituției și nu sunt semnate de către persoanele îndreptățite să reprezinte și să angajeze în mod legal instituția.
Mai mult, contractul de împrumut nu este semnat de către beneficiar și nu poartă sigiliul acestuia, astfel încât nu ar fi putut angaja răspunderea beneficiarului instituției.
Se mai susține că, din fericire, bunurile instituției au fost recuperate în totalitate, evitându-se astfel producerea unui prejudiciu material, însă documentele ilegale în baza cărora au fost împrumutate bunurile ar fi putut lipsi instituția de temeiul în baza căruia să solicite restituirea acestora.
În consecință, se arată că dispoziția de scoatere a bunurilor din patrimoniul instituției, indiferent de scopul acestei acțiuni, este prerogativa exclusivă a conducerii instituției, cu întocmirea documentelor legale, aceasta fiind singura îndreptățită să reprezinte legal instituția și să o angajeze patrimonial.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat
În recurs, părțile au depus la dosar înscrisuri.
Analizând recursul formulat de Române I, prin reprezentant legal, prin prisma disp.art.3041Cod.proc.civilă, se reține că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 18 din 28.05.2008 contestatoarea - ce îndeplinește funcția de șef muzee- a fost sancționată cu avertisment scris ca urmare a săvârșirii faptelor de scoatere a unor bunuri materiale din patrimoniul ui Române I fără întocmirea actelor legale, de informare eronată a conducerii instituției despre înstrăinarea acestor bunuri și de nerespectare a dispozițiilor conducerii instituției privind condițiile de participare la manifestări expoziționale organizate de alte instituții, fapte ce constituie abateri disciplinare prin încălcarea prev. art. 8 alin. 9 și 12 din Regulamentul de ordine interioară al ui Române
Potrivit disp.art.263 alin.2 din Codul muncii, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Se reține că, în speță, intimata-contestatoare a fost sancționată disciplinar pentru fapte în legătură cu munca acesteia, prin care au fost încălcate dispozițiile Regulamentului de ordine interioară al ui Române I, fiind astfel fondat motivul de recurs invocat de către recurent privind reținerea eronată în considerentele primei instanțe a argumentației că, nedepunerea fișei postului contestatoarei, lipsește instanța de posibilitatea verificării respectării atribuțiilor ce revin acesteia în cadrul activității desfășurate.
Potrivit dispozițiilor art.8 alin.9 din Regulamentul de ordine interioară al ui Române I, se interzice salariaților să scoată din incinta instituției, prin orice mijloace, în mod personal ori prin complicitate, bunuri materiale, fără forme legale eliberate de cei autorizați, indiferent dacă scopul este în folosul său, al altora sau al instituției.
De asemenea, art.8 alin.12 din același regulament prevede că se interzice salariaților să inducă în eroare conducerea instituției asupra activității ca și asupra modului de aducere la îndeplinire a obligațiilor de serviciu.
Având în vedere faptul că aceste atribuții revin fiecărui salariat al ui Române I, deci și intimatei-contestatoare, se reține că în mod greșit prima instanță a apreciat că, în lipsa fișei postului, nu se pot stabili obligațiile ce reveneau acesteia, pentru a concluziona asupra legalității și temeiniciei măsurii de sancționare disciplinară a acesteia.
În recurs a fost depusă fișa postului contestatoarei, căreia, în calitate de muzeograf - șef compartiment muzee și case memoriale - îi revenea și sarcina de organizare sau colaborare la realizarea unor expoziții temporare sau itinerante (III.6), astfel cum aceasta a precizat prin contestația și întâmpinarea formulată.
Din aceeași fișă a postului( 4.6) se reține că acesteia îi reveneau însă și responsabilități privind luarea unor decizii în conformitate cu regulamentele și legile în vigoare și asigurarea securității, păstrării și conservării patrimoniului(5.1).
Astfel cum rezultă din procesul-verbal nr.531/07.05.2008( fila 11 dosar de fond), în urma verificării documentelor de însoțire a unor piese muzeale transferate din patrimoniul ui Române I, ca urmare a solicitării Complexului "- " B și aflate în cadrul unei expoziții temporare organizate la de Istorie " " Bârlad, s-a constatat că aceste documente, respectiv un contract de împrumut, nu purta număr de înregistrare la instituția recurentă, nu cuprindea semnăturile reprezentanților legali ai ui Române I și sigiliul acestei instituții, astfel cum rezultă de altfel din copia acestui contract depus la fila 13 dosar de fond.
Aceste aspecte rezultă și din procesul-verbal din 14.05.2008, depus la filele nr.23-24 dosar recurs.
Din procesul - verbal de predare-primire a obiectelor de inventar încheiat la data de 15.01.2008, se constată că pentru transferul bunurilor muzeale enumerate în lista anexată a semnat tot intimata-contestatoare.
Se reține că intimatei nu îi reveneau prin fișa postului și atribuții de aprobare a transferului unor bunuri aflate în patrimoniul ui Române I și conform disp.art. dispozițiilor art.8 alin.9 din Regulamentul de ordine interioară al ui Române I, se interzice salariaților să scoată din incinta instituției, prin orice mijloace, în mod personal ori prin complicitate, bunuri materiale, fără forme legale eliberate de cei autorizați, indiferent dacă scopul este în folosul său, al altora sau al instituției.
Chiar dacă una dintre funcțiile principale ale muzeului este, potrivit art.4 lit.c) din Legea nr.311/2003 și punerea în valoare a patrimoniului muzeal în scopul cunoașterii, educării și recreerii, patrimoniu din care fac parte și bunurile ce au făcut obiectul transferurilor la data de 15.01.2008 și 15.05.2008, potrivit art.8 din aceeași lege, se reține că această funcție nu se poate realiza decât în condițiile asigurării respectării dispozițiilor legale privind asigurarea securității și conservării acestor obiecte ce fac parte din patrimoniul muzeal.
În consecință, în mod corect angajatorul a dispus sancționarea contestatoarei pentru această abatere disciplinară, cu avertisment scris, astfel încât decizia nr. 18 din 28.05.2008 a fost în mod legal și temeinic emisă de Române
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 din Cod.proc.civilă, se va admite recursul formulat de Române I și se va modifica în parte sentința pronunțată de către prima instanță, în sensul de a se respinge contestația formulată de contestatoarea și a se menține decizia nr. 18/28.05.2008.
Având în vedere această soluție și disp.art.274 Cod.proc.civilă, se va respinge și cererea contestatoarei de obligare a intimatului Române I la plata cheltuielilor de judecată.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
dmite recursul formulat de Române I împotriva sentinței civile nr.1485/08.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu Române I, împotriva deciziei nr. 18/28.05.2008 emisă de intimată, decizie pe care o menține.
Respinge cererea contestatoarei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex.- 13.03.2009;
Jud.fond:- Tribunalul Iași:-;
-.
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Cristina Mănăstireanu, Georgeta Pavelescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 756/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 135/2009. Curtea de... → |
|---|
