Contestație decizie de concediere. Decizia 1357/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1357/
Ședința publică din 02 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Luminita Cristea judecător
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
JUDECĂTOR 3: Viorica Mihai
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de contestatorul G, împotriva sentinței civile nr. 1207 din 12.08.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SRL, în acțiunea având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi care face parte integrantă din prezenta când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 25 noiembrie 2009 când, pentru aceleași considerente a amânat pronunțarea cauzei la data de 2 decembrie 2009 când,
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Contestatorul Gac hemat în judecată civilă pe intimata SC SRL, solicitând ca în baza probelor administrate să se dispună anularea deciziei nr.119/2009.
A arătat în motivarea cererii că, prin decizia nr.119 din data de 22.04.2009 s-a dispus de SC SRL, încetarea contractului de muncă, în temeiul art.61 lit. 1 din Codul Muncii, începând cu data de 22.04.2009.
S-a motivat în luarea acestei decizii că cercetarea prealabilă a fost realizată prin adresa nr.1220/17.11.2008, nr.115/13.04.2009 și procesul verbal 118/22.04.2009.
A precizat că, în cauză s-a procedat cu încălcarea dispozițiilor legale în ceea ce privește modalitatea în care s-a dispus încetarea contractului de muncă.
Astfel, în luna octombrie 2008, fost dat afară de domnul administrator, fără a i se aduce la cunoștință vreo abatere sau sancțiune scrisă.
Nu a mai fost primit în societate și nu înțelege atitudinea conducerii vis-a-vis de el.
la această unitate din 11.01.1977 și în toată această perioadă nu a fost niciodată sancționat disciplinar.
Nu i s-a respectat termenul de preaviz și, de aceea consideră că această decizie este o gravă încălcare a drepturilor omului.
Pentru aceste motive solicitat admiterea contestației, anularea deciziei nr.119 și reintegrarea în muncă, cu obligarea societății la plata salariilor restante.
În drept invocă dispozițiile codului Muncii.
A depus la dosar decizia nr.119/22.04.2009 și copia carnetului de muncă.
Intimata SC SRL a solicitat respingerea contestației ca nefondată. A arătat prin reprezentantul său că contestatorul a săvârșit abateri disciplinare fapt constatat cu ocazia cercetării prealabile disciplinare, motiv pentru care s-a luat măsura concedierii. A fost respectată procedura efectuării cercetării disciplinare.
A depus la dosarul cauzei actele ce au stat la baza emiterii deciziei nr.119/2009.
Prin sentința civilă nr. 1207/2009 a Tribunalul Galațis -a respins contestația ca nefondată, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Gaf ost salariatul intimatei SC SRL în funcția de mecanic agricol, activitatea desfășurându-se la secția. Raporturile de muncă s-au derulat până la data de 9 10.2008, dată de la care contestatorul nu s-a mai prezentat la locul de muncă.
A fost convocat la data de 25.11.2008 la sediul societății în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabilă. Cu această ocazie a refuzat să dea relații în legătură cu fapta ce i se reținea în sarcina acestuia.
Aceeași atitudine a avut-o și-n ceea ce privește cea de a doua convocare, făcută la data de 22.04.2009.
În aceste condiții, după definitivarea cercetării prealabile s-a luat măsura desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, emițându-se decizia nr.119/22.04.2009.
Ca o consecință a raportului de subordonare între părțile contractului individual de muncă,precum și a obligației salariaților de a respecta disciplina muncii, este reglementată prerogativa angajatorului de a aplica sancțiuni celor ce săvârșesc abateri disciplinare. Din definiția acestei abateri rezultă trăsăturile acesteia: să fie o faptă în legătură cu munca, să constea într-o acțiune sau inacțiune, să presupună vinovăția salariatului și prin aceasta să se încalce normele legale, regulamentul intern, contractul colectiv de muncă etc.
Disciplina muncă este unul din principiile generale ale reglementării relațiilor de muncă, respectarea sa fiind o obligație de bază a fiecărui salariat, însumând totalitatea obligațiilor prevăzute în contractul individual de muncă.
Deși reclamantul avea obligația de a presta munca prevăzută în contract, cu respectarea disciplinei și a legislației, acesta nu și-a mai îndeplinit-o începând cu data de 9.10.2008.
Lipsa de la locul de muncă pe o perioadă atât de mare constituie abatere disciplinară gravă întrucât se răsfrânge negativ asupra relațiilor ce se stabilesc în raporturile de muncă și care trebuie să se desfășoare într-o anumită ordine și disciplină prin respectarea de toți participanții la acest proces a unor norme de conduită obligatorii.
Abaterea disciplinară având o natură gravă a determinat sancțiunea cea mai severă ce i-a fost aplicată.
Susținerile contestatorului referitoare la faptul că i s-a interzis prestarea muncă nu sunt confirmate de nici un mijloc de probă.
Termenul de preaviz a fost prevăzut de legiuitor în mod expres în cadrul concedierilor întemeiate pe dispozițiilor art. 61 lit. c și d, art. 65 și 66 din Codul Muncii. G fiind concediat în temeiul art.61 lit. a din Codul Muncii iar dispozițiile art. 73 și următoarele nu i se aplică.
Împotriva sentinței civile nr. 1207/2009 a Tribunalului Galația declarat recurs reclamantul invocând că i s-a obturat posibilitatea de a ajunge la locul de muncă ( în câmp) prin aceea că nu mai venea mașina de serviciu să-l ia.
Precizează că acest conflict între părți s-a născut ca urmare a refuzului său de a merge la serviciu într-o duminică, refuz determinat de faptul că tractorul pe care-l conducea nu corespundea legislației rutiere.
În ceea ce privește cercetarea prealabilă precizează că nu a considerat că ar fi avut ce notă explicativă să dea atâta vreme cât nu știa pentru ce a fost concediat.
Menționează că s-a emis decizia cu nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de Codul Muncii.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1377 Cod procedură civilă " instanța se va pronunța întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.".
În speță, în recurs s-a invocat excepția prescrierii răspunderii disciplinare ca urmare a nerespectării termenului prevăzut de art. 268 Codul Muncii.
Astfel, potrivit articolului mai sus menționat " angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă-n formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei ".
Observăm că legiuitorul a reglementat două termene diferite în interiorul cărora angajatorul va putea să sancționeze salariații vinovați de încălcarea disciplinei muncii:
- unul de 30 de zile calendaristic;
- altul de 6 luni.
Primul termen curge de la data care reprezentantul angajatorului abilitat să aplice sancțiuni disciplinare a luat cunoștință despre săvârșirea abaterii, iar al doilea de la data săvârșirii abaterii disciplinare. În interiorul celui de-al II - lea angajatorul trebuie să ia cunoștință de săvârșirea acestei abateri.
În speță, recurentului i-a fost desfăcut contractul de muncă prin decizia nr. 119/23.04.2009 în temeiul art. 61 lit. a Codul Muncii ca urmare lipsei nejustificate la locul de muncă din perioada 9.10.2008 - 22.04.2009.
intimata că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 268 Codul Muncii curge de la data cercetării prealabile efectuate-n 22.04.2009.
Însă din actele dosarului: referatul din 13.10.2008, foaia de prezență pe luna octombrie 2008, foaie semnată de administratorul societății, întrebările formulate de angajator în 25.11.2008 pentru efectuarea cercetării prealabile atestă faptul că s-a adus la cunoștință conducerii societății lipsa nejustificată a recurentului încă din 13.10.2008.
Cum decizia de desfacere a contractului pentru lipsă nejustificată a fost emisă de-abia-n 22.04.2009 se constată că nu s-a respectat termenul prevăzut de art. 268 Codul Muncii.
De menționat că această excepție a fost invocată pentru prima oară-n recurs, dar fiind de ordine publică a permis a fi supusă analizei de instanța de control judiciar.
Totodată găsindu-se întemeiată această excepție, analiza celorlalte apărări e de prisos.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorul G, împotriva sentinței civile nr. 1207 din 12.08.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Modifică sentința civilă nr. 1207/2009 a Tribunalului Galați astfel:
Admite contestația.
Constată prescrisă aplicarea sancțiunii și-n consecință:
Anulează Dispoziția nr. 119/22.04.2009 emisă de intimată.
Dispune reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă și plata drepturilor salariale până la reintegrarea efectivă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 02 decembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./29.12.2009
Tehnored.
4 exp./31.12.2009
Com. 2 exp./5.01.2010
Fond: Tribunalul Galați - judecători -
Președinte:Luminita CristeaJudecători:Luminita Cristea, Anica Ioan, Viorica Mihai
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 718/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1317/2009. Curtea... → |
|---|
