Contestație decizie de concediere. Decizia 1358/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1358/
Ședința publică din 02 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Luminita Cristea judecător
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
JUDECĂTOR 3: Viorica Mihai
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de către pârâta ADMINISTRAȚIA FLUVIALĂ A DUNARII DE, împotriva sentinței civile nr. 1130 din 1.07.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, în acțiunea având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18.11.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași care face parte integrantă din prezenta când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 25.11.2009 când, pentru aceleași considerente a amânat pronunțarea cauzei la data de 2.12.2009 când,
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1130 din 01.07.2009 Tribunalul Galația respins excepția tardivității emiterii deciziei de sancționare.
A admis excepția nulității absolute a deciziei nr. 95/17.04.2009 emisă de intimată în dosarul nr- având ca obiect litigiu de muncă promovată de către reclamanta domiciliată în G- în contradictoriu cu pârâta RA G cu sediul în G-.
A constat nulitatea absolută a deciziei de sancționare nr. 95/17.04.2009 și dispune repunerea contestatoarei în funcția deținută anterior emiterii deciziei.
A obligat intimata să plătească contestatoarei diferențele salariale rezultate ca urmare a anulării deciziei contestate.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin contestația formulată, contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu intimata anularea deciziei nr.95/17.04.2009 emisă de intimată, obligarea intimatei la plata diferențelor salariale rezultate ca urmare a anulării deciziei contestate precum și plata cheltuielilor de judecată.
Motivându-și în fapt contestația, a arătat că din data de 22.01.2009 a fost schimbată din funcția de titular controlor financiar în înlocuitor, decizie prin care i-au fost afectate și drepturile salariale, respectiv sporul de complexitate de 25%.
A mai arătat că intimata reține în sarcina sa faptul că a pus pe propriile acte viza de control, arătând însă că era singura persoană din unitate care exercita viza de control preventiv.
A mai invocat și excepția tardivității emiterii deciziei de sancționare motivat de faptul că nu au fost respectate termenele de 30 de zile și cel de 6 luni prevăzute de art.268 alin.1 din Codul muncii.
În susținerea contestației s-a folosit de proba cu înscrisuri.(filele: 4-6)
Intimata, în termen legal a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată motivat de faptul că s-a reținut în sarcina contestatoarei acordarea de avansuri în numerar și decontarea lor fără respectarea dispozițiilor legale în materie.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
În ce privește excepția tardivității emiterii deciziei prin nerespectarea termenelor de 30 de zile și respectiv cel de 6 luni, instanța a respins-o ca nefondată motivat de faptul că raportul de cercetare disciplinară s-a înregistrat la data de 20.03.2009, dată de la care curge termenul de 30 de zile, iar decizia a fost emisă la data de 17.04.2009, deci în interiorul termenului de 30 de zile, iar în ce privește termenul de 6 luni de la data săvârșirii faptei, instanța a analizat din cuprinsul deciziei contestate doar posibilele abateri disciplinare săvârșite după data de 17.10.2008.
Prin decizia nr. 95/17.04.2009 emisă de intimată s-a dispus schimbarea din persoană desemnată cu exercitarea activității de control financiar preventiv, conform cap.3, pct.9 din Anexa nr.8 la Normele metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, aprobate prin Ordinul nr.522/2003.
Instanța a reținut că intimata a procedat la aplicarea unei sancțiuni disciplinare pe perioadă nedeterminată, conform unui act normativ care nu este un statut profesional aprobat prin lege specială conform disp. art.264 alin.2 din Codul muncii, motiv pentru care a constatat că nu au fost respectate prevederile disp.art.268 alin.2 lit. d, respectiv nu a fost arătat temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică, sancțiunea fiind nulitatea absolută a deciziei de sancționare.
Printre situațiile prev. de disp. Cap.3 pct. 9 din Anexa nr.8 din Ordinul nr. 522/2003 pentru care persoana desemnată cu exercitarea controlului financiar preventiv propriu poate fi schimbată sunt și faptul că a săvârșit o abatere disciplinară (a încălcat normele legale, regulamentul intern etc.) față de care această schimbare reprezintă sancțiune disciplinară pentru persoana respectivă sau în urma rapoartelor de control sau audit s-au constatat operațiuni vizate pentru control financiar preventiv propriu care s-au dovedit nelegale și/sau neregulate.
Astfel, intimata fie ar fi trebuit să aplice mai întâi o sancțiune pentru săvârșirea unei abateri disciplinare și să dispună concomitent și schimbarea din funcție (caz în care schimbarea din funcție nu reprezintă o sancțiune propriu-zisă, ci o măsură complementară), fie să dispună schimbarea fără a mai menționa în decizia nr. 95/17.04.2009 că schimbarea este ea în sine o sancțiune disciplinară, așa cum se înțelege prin disp. art. 264 alin. 2. muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs - RA G susținând că în mod greșit s-a reținut că decizia a fost emisă cu nerespectarea condițiilor legale prevăzute de art. 268 alin. 2 lit. d din Codul muncii deoarece, atât în preambulul deciziei, cât și în decizia propriu zisă s-a menționat temeiul în care a fost luată decizia, respectiv, legea specială care stabilește modul de desfășurare a controlului financiar preventiv printre care și principalele situații în care poate fi schimbată persoana desemnată cu activitate de control financiar preventiv.
Mai mult, legea specială nu cere îndeplinirea vreunei condiții de fond sau de formă pentru deciziile prin care angajatorul dispune măsurile luate.
Având în vedere cadrul unitar de norme prevăzut de legea specială prin dispozițiile art. 3 pct. 9 din anexa 8 la Normele Metodologice generale, referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv din Ordinul nr. 522/2003 care stabilesc modalitățile prin care se poate realiza schimbarea persoanei care a fost desemnată cu exercitarea controlului financiar preventiv, ca urmare a săvârșirii unei abateri disciplinare, față de care această schimbare reprezintă o sancțiune disciplinară, pentru persoana respectivă, angajatorul în urma cercetării disciplinare efectuate prin care s-a stabilit faptul că salariata a săvârșit abateri disciplinare, a dispus schimbarea acesteia, din persoană desemnată cu exercitarea activității de control financiar preventiv.
A mai învederat recurenta că, nu se putea emite o decizie de sancționare cu respectarea prevederilor Codului muncii iar concomitent să se dispună și schimbarea din funcție - așa cum motivează prima instanță - pentru că atunci contestatoarea ar fi fost sancționată de 2 ori pentru aceeași abatere disciplinară.
Pe fond, recurenta a susținut că, în data de 22.01.2009, prin decizia nr. 16, contestatoarea nu a fost schimbată din persoana desemnată cu exercitarea vizei de control financiar preventiv ci doar s-a realizat reorganizarea internă a activității de control financiar preventiv la nivelul regiei și împotriva acestei decizii s-a soluționat contestația formulată în dosarul nr- al Tribunalului Galați.
Pe de altă parte, având în vedere că șeful ierarhic al contestatoarei, când a făcut inventarierea anuală a soldurilor tuturor conturilor a constatat o serie de nereguli aduse la cunoștința conducerii unității prin referatul nr. 4741/19.02.2009, conducerea unității a hotărât începerea cercetării prealabile față de contestatoare reținându-se în sarcina acesteia abaterile ce au impus schimbarea din funcția de titular controlor financiar preventiv.
Având în vedere cele invocate, recurenta a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii ca nefondată.
Recursul declarat este nefondat.
Verificând susținerile recurentei în primul rând sub aspectul constatării nulității absolute a deciziei Curtea constată:
În mod nejustificat susține recurenta că măsura dispusă prin decizia contestată nu a fost luată în baza dispozițiilor Codului muncii ci a legii speciale.
Or, chiar recurenta în considerentele deciziei nr. 95/17.04.2009, a menționat prevederile art. 263 și 264 alin. 2 Codul muncii.
În art. 264 alin. 1 sunt enumerate sancțiunile disciplinare iar potrivit art. 264 alin. 2 Codul muncii se prevede că în cazul în care, prin statute profesionale, aprobate prin lege specială, se stabilește un alt regim sancționator, se va aplica acesta.
În speță, tribunalul a reținut corect că unitatea nu a făcut dovada existenței unui astfel de statut profesional care să prevadă alt regim sancționator, situație față de care sunt incidente prevederile de drept comun în materie, care este Codul muncii.
Art. 268 pct. 2 din Codul muncii stabilește sub sancțiunea nulității absolute, obligația cuprinderii în decizie, printre altele, prevederile din statutul personal, regulamentul interne sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, precum și temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică.
Așadar, în mod corect s-a reținut nulitatea absolută a deciziei de imputare și față de aceasta nulitatea nu se mai impune analizarea motivelor de recurs ce vizează fondul cauzei.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge recursul de față, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de către pârâta ADMINISTRAȚIA FLUVIALĂ A DUNARII DE, împotriva sentinței civile nr. 1130 din 1.07.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 02 decembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./17.12.2009
Tehnored.
4 exp./18.12.2009
Com. 2 exp./21.12.2009
Fond: Tribunalul Galați - judecători -
Președinte:Luminita CristeaJudecători:Luminita Cristea, Anica Ioan, Viorica Mihai
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 881/2009. Curtea de... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 15/2008. Curtea de... → |
|---|
