Contestație decizie de concediere. Decizia 136/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 136/R-CM
Ședința publică din 28 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător - -
Grefier
S-a luat în examinare pentru pronunțare cererea de revizuire formulată de revizuientul, împotriva deciziei civile nr.1061/R-CM din 2 iunie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
Cererea de revizuire este scutită de plata taxelor de timbru.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 26 ianuarie 2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 284/11.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Vâlceaa admis contestația formulată de contestatorul A împotriva deciziei nr. 4/21.07.2008 emise de intimata Ca urmare, a anulat decizia și a dispus reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior emiterii, plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat și a cheltuielilor de judecată de 300 lei.
Considerentele hotărârii au fost următoarele:
În prezenta cauză se contestă decizia nr. 4/21.07.2008, care a fost comunicată contestatorului la data de 06.08.2008, prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc, iar contestația a fost introdusă la Tribunalul Vâlcea la data de 22.08.2008, fiind formulată în termen legal.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin decizia nr. 4/21.07.2008 emisă de V, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului A în temeiul art. 65 coroborat cu art. 67 și 73 din Codul muncii, începând cu data de 04.07.2008. S-a stabilit ca perioadă de preaviz intervalul 13.06.2008 - 03.07.2008, menționându-se că în perioada 01.06.2008 - 12.06.2008, în care contestatorul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, termenul de preaviz a fost suspendat.
În partea de preambul a deciziei nr. 2/21.07.2008 s-a arătat că prin decizia nr. 3/04.06.2008 a Președintelui Uniunii Județene a Vs -a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului A, prin concediere, în temeiul art. 65 și 67 din Codul muncii, iar intervalul 09.06.2008 - 30.06.2008 constituie perioadă de preaviz. S-a mai precizat că ținând seama de faptul că în perioada 01.06.2008 - 12.06.2008 contestatorul a fost în incapacitate temporară de plată, în situația în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător.
Decizia contestată nr. 4/21.07.2008 nu cuprinde motivele pentru care s-a dispus concedierea, angajatorul nerespectând dispozițiile legale.
Cu privire la decizia anterioară, nr. 3/04.06.2008, instanța de fond a reținut că aceasta nu a fost contestată, însă prin înscrisurile depuse la dosar de către intimată nu s-a făcut dovada comunicării conform dispozițiilor legale. În condițiile în care decizia de concediere nu a fost comunicată salariatului, aceasta nu produce efecte și este considerată inexistentă.
Reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior emiterii actului de concediere, ca urmare a anulării acestuia s-a întemeiat pe dispozițiile art. 78 alin. 2 din Codul muncii.
De asemenea, în conformitate cu prevederile alin. 1 al aceluiași articol, intimata a fost obligată la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul.
În fine, în cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
Intimata Uniunea Județeană a Caselor de Ajutor Reciproc Vaa tacat sentința cu recurs, criticile de nelegalitate și netemeinicie fiind în sensul interpretării greșite a actului juridic dedus judecății, al pronunțării acesteia cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
S-au argumentat criticile prin aceea că s-a reținut greșit din probele administrate că prin decizia contestată s-a luat măsura concedierii salariatului. Această decizie a fost emisă pentru a fi prorogată data încetării contractului individual de muncă al contestatorului, drept consecință a suspendării termenului de preaviz prin intervenirea incapacității temporare de muncă a celui concediat.
Concedierea a fost dispusă prin decizia nr. 3/04.06.2008 a Vi ar termenul de preaviz a fost prevăzut tot în această decizie.
Instanța de fond a reținut că decizia nr. 3/04.06.2008 nu a fost contestată, dar a considerat greșit că nu produce efecte pe motiv că nu s-a făcut dovada comunicării acesteia conform dispozițiilor legale.
Prin decizia civilă nr. 1061/R-CM/02.06.2009, Curtea de APEL PITEȘTIa admis recursul și a modificat sentința în sensul respingerii contestației.
A obligat intimatul-contestator la plata către recurenta-intimată a cheltuielilor de judecată de 1011,50 lei.
Curtea a apreciat recursul fondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Așa cum a reținut și tribunalul, în preambulul deciziei contestate s-a arătat că prin decizia nr. 3/04.06.2008 a Președintelui s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului începând cu 1.07.2008 în temeiul art. 65 și 67 din Codul muncii și s-a stabilit că termenul de preaviz este cuprins între 9.06.2008 și 30.06.2008.
Referirea expresă în preambulul deciziei contestate nr. 4/21.07.2008 la decizia de concediere anterioară nr. 3/04.06.2008 are drept semnificație motivarea măsurii dispuse la 21.07.2008, ceea ce rezultă cu claritate și din termenii utilizați: "având în vedere că prin decizia nr. 3/04.06.2008 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă", "luând în considerare faptul că intervalul 9.06.2008 - 30.06.2008 constituie perioada de preaviz ".
Din exprimarea "perioada 9.06.2008 - 30.06.2008 constituie perioadă de preaviz", care folosește verbul la timpul prezent și din completarea acestor motive cu un altul arătat la punctul 3 rezultă cu claritate, contrar celor reținute la judecata în primă instanță, că prin decizia nr. 4/21.07.2008 s-a dispus prorogarea termenului de preaviz, ca urmare a prelungirii perioadei de incapacitate temporară de muncă.
Ca dovadă, încetarea raporturilor de muncă stabilite inițial pentru 1.07.2008 este amânată la 4.07.2008.
În această situație, instanța de fond a fost investită a examina legalitatea și temeinicia unei decizii de prorogare a termenului de preaviz, și nu a deciziei de concediere.
Decizia de concediere nr. 3/04.06.2008 nu a fost contestată, așa cum s-a reținut și la judecata în primă instanță.
Dat fiind refuzul contestatorului de a primi această decizie, consemnat în procesul-verbal de la filele 38-39 din dosar, unitatea a procedat la comunicarea acesteia atât cu recomandată, cât și prin curier rapid, potrivit actelor de la filele 34-37 din dosar.
a fost returnată după expirarea termenului de păstrare, conform ștampilei oficiului poștal deoarece după înștiințare destinatarul nu s-a prezentat să ridice actul.
Atât comunicarea prin recomandată, cât și cea prin curier rapid s-au făcut pe numele și la domiciliul contestatorului, menționat în actul de identitate de la fila 109 din dosar.
A rezultat din înscrisurile menționate mai sus că decizia de concediere a fost comunicată contestatorului cu respectarea procedurii prevăzute de dispozițiile art. 74 Codul muncii, text legal incident în concedierile pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
Aceasta înseamnă că actul de concediere, necontestat de altfel, a produs efecte de la data expirării termenului de păstrare a recomandatei.
Nu a rezultat din probele administrate împrejurarea mai presus de voința salariatului care l-a împiedicat ca în perioada 10.06.2008 - 17.06.2008 să se prezinte la oficiul poștal spre a ridica actul.
Aspectul analizat mai sus are relevanță în ceea ce privește conținutul și limitele controlului de legalitate și temeinicie al deciziei contestate.
Din cele reținute anterior rezultă că decizia contestată nu trebuie să cuprindă mențiunile prevăzute de art. 74 din Codul muncii pentru decizia propriu-zisă de concediere.
Pe de altă parte, împotriva măsurii de concediere din inițiativa angajatorului dispuse prin decizia nr. 3/04.06.2008 contestatorul nu poate invoca motive de nelegalitate sau netemeinicie întrucât nu a învestit instanța cu o astfel de contestație.
Iar apărările formulate în recurs în această privință constituie în realitate cereri noi, inadmisibile potrivit art. 294 alin. (1) coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă.
S-a reținut, prin urmare, că nu se regăsesc cu privire la hotărârea atacată motivele de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, în care au fost încadrate criticile formulate.
Împotriva deciziei a formulat cerere de revizuire intimatul-contestator A, motivul cererii fiind cel reglementat de dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă.
Revizuientul a arătat că a învestit instanța de judecată cu o contestație împotriva deciziei nr. 4/21.07.2008 prin care s-a dispus că în temeiul art. 65/1 coroborat cu art. 67 și art. 73 din Codul muncii, începând cu data de 04.07.2008 încetează contractul individual de muncă a domnului A.
Instanța de recurs a admis recursul analizând cu precădere decizia nr. 3/04.06.2008 și apreciind că acesta este actul prin care s-a dispus încetarea raporturilor de muncă, nu decizia din 4.07.2008, pe care greșit o califică decizie de prorogare a termenului de preaviz.
Arată revizuientul că numai decizia 4 poate fi considerată decizie de concediere întrucât îndeplinește condițiile art. 74 alin. 1 și ale art. 268 din Codul muncii, dispunând în art. 1 încetarea contractului individual de muncă, durata preavizului și data la care încetează acest contract.
O serie din mențiunile pe care trebuie să le conțină obligatoriu decizia de concediere pentru motive ce nu țin de persoana salariatului sunt expres prevăzute în art. 74 alin. 1din Codul muncii și sunt următoarele: motivele care determină concedierea, lipsa acestei mențiuni neputând fi suplinită prin elemente extrinseci deciziei de concediere; durata preavizului; criteriile de stabilire a ordinii de prioritate potrivit art. 70 alin. 2 lit. d) din Codul muncii; lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul pe care salariatul l-a avut în vederea opțiunii pentru ocuparea unui loc de muncă vacant, în baza art. 64 din Codul muncii.
În cazul în care decizia de concediere nu va cuprinde mențiunile obligatorii, sancțiunea aplicabilă va fi, în temeiul art. 76 Codul muncii interpretat sistematic, nulitatea absolută expresă sau virtuală a acesteia, după cum este vorba de lipsa mențiunilor obligatorii expres prevăzute de lege sau a mențiunilor obligatorii neprevăzute expres de lege.
Concluzionează revizuientul că decizia de concediere care îndeplinește condițiile expres prevăzute de lege este decizia 4 ce anulează decizia nr. 3 emisă cu încălcarea dispozițiilor legale.
Motivul de revizuire reglementat de dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, pentru cazul în care instanța s-a pronunțat prin hotărârea atacată asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut nu se regăsește în speța de față.
În aplicarea principiului disponibilității, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, instanța va hotărî numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Prin decizia atacată, curtea de apel a admis recursul și a modificat sentința tribunalului pe chestiuni de fapt, respingând contestația.
Obiectul judecății l-a constituit contestația formulată împotriva deciziei nr. 4/21.07.2008 emise de
Reiese din dispozitivul deciziei din recurs și din considerentele acesteia, potrivit cărora decizia contestată este cea cu nr. 4/21.07.2008, că deși a modificat sentința tribunalului pe chestiuni de fapt, instanța de control judiciar a soluționat cauza în limitele învestirii.
Examinarea motivelor de nelegalitate și netemeinicie invocate de către recurenta V prin raportare la o decizie emisă anterior de unitate, pe care aceasta din urmă o menționează în preambulul deciziei contestate, nu constituie caz de extra petita sau plus petita.
O astfel de analiză a avut drept scop lămurirea conținutului, respectiv a măsurilor luate de angajator prin decizia contestată nr. 4/21.07.2008.
Stabilirea unui alt conținut al deciziei contestate, implicit încadrarea juridică greșită a cererii de chemare în judecată la care se pretinde că s-a ajuns printr-o analiză ce excede cadrului procesual, constituie greșeală de judecată, ce se susține a se fi făcut în raport de lucrările existente la dosar.
În cadrul revizuirii nu se pune problema realizării unui control judiciar pentru îndreptarea greșelilor de judecată, ci a realizării unei noi judecăți, pe temeiul unor noi elemente ce nu au format obiectul judecății.
Cum aceste elemente noi nu se regăsesc în cauza de față, în sensul că instanța de recurs s-ar fi pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, cererea de revizuire va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul A, domiciliat în Râmnicu V,-, -.27,.A,.12, județul V, împotriva deciziei civile nr. 1061/R-CM din 2 iunie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, intimată fiind UNIUNEA JUDEȚEANĂ A CASELOR DE AJUTOR RECIPROC V, cu sediul în Râmnicu V,-, -.23,.B,.2, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./01.02.2010
Jud. recurs: -/ /
Jud. fond: /
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1315/2009. Curtea... | Completare carnet de muncă. Decizia 102/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
