Contestație decizie de sancționare. Decizia 1315/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.1315/R-CM
Ședința publică din 05 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 3: Ion
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de contestatoarea, domiciliată în Râmnicu V,-,.2,.1,.1, județul V, împotriva sentinței civile nr.466 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.179/02.10.2009, emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România- Baroul Vâlcea -Cabinet individual, pentru recurenta-contestatoare și consilier juridic, în baza împuternicirii de reprezentare juridică, depusă la dosar, pentru intimatul Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei a fost depusă, prin compartimentul registratură, o cerere pentru lipsă de apărare din partea recurentei-contestatoare.
Curtea, constată că această cerere este exemplarul doi al cererii de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare aflate la fila 13, motiv pentru care nu se va mai pronunța asupra ei.
Părțile, având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au cereri prealabile sau excepții de invocat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-contestatoare, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond admiterea contestației, fără cheltuieli de judecată.
Precizează că, atâta vreme cât interdicția de a executa lucrări de expertiză topocadastrale este legată de atribuția de a aviza expertize topocadastrale, conform disp.art.3 din HG1210/2004, avizare ce nu a intrat nici până în prezent în vigoare, dat fiind faptul că nu a fost încă elaborat Regulamentul între și, urmează a se constata că aplicarea sancțiunii apare ca prematură. Totodată precizează că, în atribuțiile de serviciu ale recurentei nu intră sarcina de a aviza tehnic lucrările de expertiză topocadastrale, situație ce duce la concluzia că nu este incompatibilă cu activitatea de expert topocadastral.
Consilier juridic, pentru intimatul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară V, solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe, conform motivelor expuse în întâmpinarea depusă la dosar.
Precizează că au fost încălcate prevederile art.18 din Contractul Colectiv de Muncă din data de 09.04.2008, care prevede că personalului din cadrul și al unităților subordonate îi este interzis să execute în calitate de persoane fizice autorizate sau experți judiciari, lucrări de specialitate, de natura celor prevăzute de art.3 din nr.HG1210/2004. Dovada acestei încălcări a fost făcută printr-o adresă a Tribunalului Vâlcea, din care rezultă că acesta a efectuat în cursul anului 2008, un număr de 39 de expertize tehnice judiciare și nu expertize de natura celor ce urmează a fi intabulate la Cartea Funciară.
Totodată, arată că recurenta-contestatoare este inspector de specialitate și are atribuții de avizare a lucrărilor de cadastru depuse în vederea intabulării în Cartea Funciară.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Constată că, rin p. acțiunea înregistrată la data de 3 iulie 2008 pe rolul Tribunalului Vâlcea, contestatoarea a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară să se dispună anularea deciziei nr. 48/19.06.2008 emisă de intimat, obligarea acestuia la plata unor despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate majorate și reactualizate de care a fost lipsită ca urmare a aplicării sancțiunii avertisment scris, obligarea la plata prejudiciului moral suferit ca urmare a afectării imaginii publice și a reputației sale, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, a arătat că este angajată a V, în baza contractului individual de muncă nr.12/16.09.2004 și a actului adițional nr.7/21.04.2008, prin care a fost numită în funcția de inspector de cadastru senior, din funcția de consilier gradul
Prin decizia contestată i s-a aplicat măsura disciplinară "avertisment scris", susținându-se că s-a făcut vinovată de încălcarea dispozițiilor art.4 lit.b), n) și art.102 alin.1 lit.r) din nr.1020/25.11.2005. Faptele comise ar fi constat în aceea că a încălcat prevederile art.18 din nr.2151/2008, art.4 lit.b) și n) din prin executarea unui număr de 39 expertize judiciare pe anul 2008, așa cum rezultă din adresa nr.783/2008 a Tribunalului Vâlcea.
Cu ocazia anchetei disciplinare a susținut că nu există incompatibilitate între cele două calități deoarece prin efectuarea expertizelor judiciare nu a utilizat date, informații sau aparatura deținută de instituția
A mai precizat că inserarea în Contractul Colectiv de Muncă a dispozițiilor art.18 trebuie interpretat în sensul că nu ar putea face expertize doar în cazul în care la momentul efectuării celor 19 expertize ar fi avut atribuții de avizare a expertizelor topo-cadastrale, atribuții care până în prezent nu pot fi exercitate.
Concluzionând, contestatoarea a arătat că se impune obligarea intimatului și la plata daunelor morale, în temeiul art. 998-999 Cod civil, întrucât fapta i-a adus atingere demnității, onoarei și reputației sale.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de intimatul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară s-a solicitat respingerea contestației pe considerentul că respectarea dispozițiilor Contractului Colectiv de Muncă privind interdicția salariaților din cadrul I și unitățile subordonate de a deține calitatea de expert judiciar este obligatorie. A mai arătat faptul că deși nu a fost definitivat Regulamentul privind avizarea de către oficiile teritoriale a expertizelor judiciare, nu justifică încălcarea unei prevederi contractuale obligatorii.
S-a mai arătat că la data de 27.11.2007 contestatoarea a dat o declarație în sensul că nu execută expertize judiciare, declarație dată în urma trecerii de la serviciul de arhivă și informatică (fond funciar) la serviciul de cadastru.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.466 din 28 aprilie 2009, respins contestația formulată de contestatoarea.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că, prin decizia nr.48/19.06.2008 emisă de intimatul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară V s-a dispus sancționarea cu "avertisment scris" a contestatoarei pentru încălcarea dispozițiilor art.4 lit.b) și n) și art.102 alin.1 lit.r) din nr.1020/25.11.2005 și i s-a acordat un termen de 15 zile calendaristice pentru a aduce dovada că a renunțat la calitatea de expert tehnic judiciar.
În considerentele deciziei, s-a reținut că s-au încălcat prevederile art.18 din contractul colectiv de muncă nr.21541/2005 prin executarea unui număr de 39 expertize tehnice judiciare pe anul 2008, deși contestatoarea a dat o declarație conform căreia nu execută expertize judiciare întrucât, funcția de inspector de cadastru senior din cadrul este incompatibilă cu cea de expert judiciar.
Conform prevederilor art.263 din Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune comisă cu vinovăție de salariat prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
S-a reținut că, în speța dedusă judecății, contestatoarea avea obligația potrivit prevederilor art.18 din Contractul Colectiv de Muncă din data de 9.04.2008 de a nu executa, în calitate de persoană fizică autorizată sau expert judiciar, lucrări de specialitate de natura celor prevăzute de art.3 din nr.HG1210/2004 privind organizarea și funcționarea agenției.
Or, prin executarea unui număr de rapoarte de expertiză judiciară, contestatoarea a încălcat dispozițiile reglementate în contractul colectiv de muncă aplicabil, prevederi ce reprezintă legea părților, conform art.236 alin.4 din Codul muncii.
În consecință, instanța de fond a constatat că s-a comis abaterea disciplinară reținută de intimat în decizia de sancționare.
Tribunalul a constatat că susținerea contestatoarei, conform căreia Regulamentul de ordine interioară nu a fost aprobat, nu are relevanță în cauză, atâta timp cât salariata și angajatorul său au încheiat Contractul Colectiv de Muncă prin care s-au stabilit drepturile și obligațiile ce decurg din raporturile de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate, pentru motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 și art.3041Cod procedură civilă.
Se susține în dezvoltarea motivelor de recurs, că instanța de fond nu s-a pronunțat și nu a analizat apărarea formulată de contestatoare, în sensul că incompatibilitatea între funcția de inspector de cadastru senior și cea de expert judiciar apare doar după aprobarea Regulamentului ce trebuie elaborat în comun de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și Ministerul Justiției și Libertăților, Regulament ce nu a fost aprobat nici până în prezent.
Din această perspectivă, aplicarea sancțiunii este prematură, susținere consemnată și în preambulul sentinței, doar după aprobarea Regulamentului, de către ANCPI și intrând în vigoare incompatibilitatea prevăzută de art.3 alin.1 lit.h din nr.HG1210/2004.
În ceea ce privește efectele produse de sancțiunea aplicată, recurenta-contestatoare arată că în conformitate cu dispozițiile art.104 alin.(7) din contractul colectiv de muncă încheiat la data de 9.04.2008 și înregistrat sub nr.2151/10.04.2008, "salariații care au fost sancționați disciplinar nu beneficiază în luna în care au săvârșit fapta de stimulentul la salariu provenit din tariful de urgență", prin urmare, în luna iunie 2008 nu a primit stimulentul din tariful de urgență, așa cum rezultă din adresa nr.4863/3.07.2008 a
Concluzionând, recurenta susține că se impune obligarea intimatului și la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 lei, cerere întemeiată pe dispozițiile art.998-999 Cod civil.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.3041Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, constată că recursul este fondat, urmând a fi admis.
Astfel, este adevărat că potrivit art.263 din Codul muncii, pentru orice abatere disciplinară - acțiune sau inacțiune în legătură cu munca, comisă cu vinovăție de salariat prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici - angajatorul este în drept să aplice o sancțiune disciplinară.
Însă, instanța de fond era chemată a analiza legalitatea și temeinicia sancțiunii aplicate prin prisma motivelor invocate de contestatoare și împrejurările de fapt și de drept care au dus la sancționarea acesteia, interpretând norma juridică în sensul în care aceasta poate produce efecte juridice, iar nu altfel.
În esență, instanța de fond a apreciat în mod greșit că recurenta-contestatoare ar fi comis abaterea disciplinară reținută de intimată în decizia de sancționare și că nu ar avea relevanță susținerea acesteia în sensul că Regulamentul comun nu a fost aprobat, iar sancțiunea disciplinară ar fi prematur aplicată.
Prin decizia nr.48/19.06.2008 emisă de intimatul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară V s-a dispus sancționarea cu "avertisment scris" a contestatoarei, pentru încălcarea dispozițiilor art.4 lit.b) și n) și art.102 alin.1 lit.r) din nr.1020/25.11.2005 și i s-a acordat un termen de 15 zile calendaristice pentru a aduce dovada că a renunțat la calitatea de expert tehnic judiciar.
În concret, recurentei-contestatoare i-a fost imputată executarea, în calitate de persoană fizică autorizată sau expert judiciar, de lucrări de specialitate de natura celor prevăzute de art.3 din nr.HG1210/2004, republicată, privită prin prisma obligației sale de serviciu, de a aviza tehnic, în calitate de reprezentant al, expertize topocadastrale întocmite de experții judiciari în materie.
Obligația de serviciu a recurentei rezultă din prevederile art.13 din nr.HG1210/2004 și este incompatibilă cu calitatea acesteia de expert topograf, potrivit art.18 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la data de 9.04.2008 și aprobat prin Ordinul nr.1020/2005 însă, rebuie observat și aceea că, ea poate fi îndeplinită, în realitate, decât după elaborarea Regulamentului comun de către Agenția Națională și de către Ministerul Justiției, regulament care nici în prezent nu este adoptat, motiv pentru care expertizele topocadastrale nu sunt avizate tehnic prin Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară.
În consecință, recurentei-contestatoare i se reproșează încălcarea unei obligații prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă și în, prin trimitere la lucrările de specialitate prevăzute de art.3 din nr.HG1210/2004, privind organizarea și funcționarea agenției, republicată, fără ca acestui din urmă text legal să i se fi dat deplină eficiență, prin elaborarea Regulamentului.
Or, din moment ce, ficiile de Cadastru și Publicitate Imobiliară ar avea atribuțiile de a aviza tehnic, înainte de depunerea lor în instanța de judecată, expertizele topocadastrale întocmite de experții judiciari, în baza unui regulament elaborat în comun de Agenția Națională și de Ministerul Justiției, iar acest Regulament nu a fost încă elaborat, obligația nu este suficient de circumstanțiată, pentru a putea determina în acest moment, sancționarea disciplinară a recurentei, excepția de prematuritate invocată de aceasta fiind întemeiată.
Prin urmare, în temeiul art.312 Cod procedură civilă raportat la art.291 Codul muncii, Curtea va admite recursul declarat de recurentă, va modifica sentința de fond și va admite admite în parte contestația.
Va anula decizia nr.48 din 19.06.2008, și, în temeiul art.78 Codul muncii, îl va obliga pe intimat la plata despăguburilor egale cu drepturile salariale indexate și reactualizate de care a fost lipsită petenta ca urmare a aplicării sancțiunii.
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata daunelor morale, Curtea va reține că, probele administrate în cauză nu au condus la concluzia producerii unui prejudiciu moral care să atragă acordarea daunelor morale, admiterea contestației fiind in sine o reparație suficientă, astfel că, îl va respinge ca nefondat, potrivit art 998, 999 Cod civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatoarea, domiciliată în Râmnicu V,-,.2,.1,.1, județul V, împotriva sentinței civile nr.466 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ V, cu sediul în Râmnicu V, str. - - nr.8,.2 și 3, județul
Modifică sentința și pe fond admite în parte contestația și anulează decizia nr.48 din 19.06.2008, obligă pe intimat la plata despăguburilor egale cu drepturile salariale indexate și reactualizate de care a fost lipsită petenta ca urmare a aplicării sancțiunii.
Respinge cererea privind plata daunelor morale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red. /19.10.2009
/GM/4 ex.
Jud. fond:
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu, Ion
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 2119/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 136/2010. Curtea de... → |
|---|
