Contestație decizie de concediere. Decizia 1381/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(7133/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1381/
Ședința publică din data de 05 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta intimată - -, împotriva sentinței civile nr.4542 din 30 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata contestatoare, având ca obiect - contestație decizie concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta intimată - -, prin avocat A, cu împuternicire avocațială atașată la fila 17 dosar, lipsind intimata contestatoare.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata contestatoare, a depus la dosar încă un exemplar de pe întâmpinare pentru a fi comunicat recurentei intimate - -.
Se comunică un exemplar al întâmpinării avocatului recurentei intimate - -.
Avocatul recurentei intimate - -, depune la dosar înscrisurile încuviințate la termenul anterior pentru a fi comunicate intimatei contestatoare.
Curtea dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
La a doua apelare a cauzei a răspuns recurenta intimată - -, prin avocat, lipsind intimata contestatoare.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul recurentei intimate - -, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul admiterii excepției tardivității și respingerii contestației ca tardiv formulată, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.4542 din 30.05.2008 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a dispus admiterea contestației formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata - -; a fost anulată decizia nr.267/01.11.2007 emisă de intimată; s-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior concedierii; a fost obligată intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizarea și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii 19.10.2007 până la data reintegrării efective.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că contestatoarea a avut calitatea de salariată a intimatei în funcția de șef serviciu conform contractului individual de muncă încheiat la 08.04.1998 fiind numită în funcția de Director Managementul Mediului.
Deși părțile au încheiat un contract denumit "de management" pentru o perioadă de un an, începând cu 01.12.1998 acesta a fost înscris în carnetul de muncă, ulterior fiind completate toate mențiunile referitoare la schimbarea funcției și salariu pentru perioada ce a urmat anului 1998, astfel că instanța reține continuarea raporturilor de muncă dintre părți.
Prin decizia nr.267 din 01.11.2007 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă pentru desființarea postului contestatoarei fiind indicat în drept art.65 alin.(1)
Decizia de concediere a fost precedată de Decizia nr.155 din 18.06.2007, prin care se dispune reorganizarea unor activități ale societății și desființarea postului de Director Departament Calitatea Mediu, odată cu aceasta fiind emisă și înștiințarea de preaviz.
Intimata nu a dovedit efectuarea comunicării către salariată a deciziei 155/18.06.2007, iar susținerile pârâtei în sensul că emiterea deciziei nr.267/01.11.2007 constituie o eroare a departamentului de resurse umane nu poate fi reținută.
Potrivit art.75 decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului, prin urmare, la momentul luării la cunoștință se naște și dreptul de a contesta măsura.
De altfel, după emiterea deciziei nr.155, ce precizează doar desființarea postului, fără alte mențiuni specifice conținutului unei decizii de concediere, contractul de muncă al salariatei a fost suspendat de drept, pentru incapacitate temporară de muncă, dovedită cu certificatele medicale depuse la dosar, modificând astfel data concedierii, prevăzută în înștiințarea de preaviz.
Decizia contestată cu nr.267a fost emisă la data de 01.11.2007, dispunându-se încetarea raporturilor de muncă retroactiv, începând cu data de 19.10.2007, iar din punct de vedere formal lipsește mențiunea prevăzută de art.74 lit. a) CM. și anume, motivele care determină concedierea.
Mențiunea desființării postului nu este suficientă pentru satisfacerea cerințelor textului arătat, fiind necesară precizarea motivelor concrete, care au determinat desființarea pentru a se putea aprecia asupra caracterului real și serios al acesteia.
Angajatorul nu a justificat luarea măsurii de desființare a postului,care chiar dacă nu se mai regăsește în organigrama societății, nu poate fi considerată efectivă atâta vreme cât nu se arată cauza obiectivă a suprimării.
Cauza este reală când este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice și este serioasă când se impune din necesități evidente privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Or, controlul legalității concedierii pentru motivul prevăzut de art.65 alin.(1) din CM, nu poate fi efectuat, căci nu se precizează concret care este cauza care face imposibilă continuarea activității la un loc de muncă, fără pagube pentru angajator.
S-a reținut de asemenea, că nu rezultă din decizia nr.267 de concediere, care este actul ce stat la baza reorganizării activității, lipsind o decizie a consiliului de administrație în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta-intimată prin care a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În motivarea în fapt a recursului cu privire la sentința recurată în esență se invocă următoarele motive.
Astfel pronunțând această soluție instanța a ignorat efectele produce de decizia nr.155 din 18.06.2007, decizie necontestată de către contestatoare și prin efectul căreia s-a realizat în drept încetarea raportului de muncă al cu contestatoarea.
Ignorând apărările cu privire la momentul la care s-a produs efectiv încetarea raporturilor de muncă, instanța de fond a anulat decizia nr.267 din 01.11.2007 fără însă a observa că nu prin această decizie s-a produs încetarea raporturilor de muncă.
Anularea deciziei nr.267/01.11.2007 nu produce efecte asupra valabilității și efectivității deciziei nr.155 din 18.06.2007, încetarea raportului de muncă cu contestatoarea fiind efectivă de la 19.08.2007, înregistrarea în cartea de muncă a mențiunii cu privire la această încetare fiind operată legal la data de 19.10.2007.
Recurenta consideră că instanța de fond nu a valorificat în mod obiectiv materialul probator de la dosar, indicând motivele care au determinat reorganizarea operațională și desființarea postului.
Noțiunea de "cauză reală și serioasă" din Codul muncii, singura în măsură să permită desființarea unui post trebuia apreciată de instanță din perspectiva efectivității măsurii concedierii și nicidecum din perspectiva oportunității dispunerii acesteia.
Considerentele reținute de instanța de fond în sensul că o "cauză este reală când este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice", infirmă tocmai ceea ce reiese din conținutul deciziei nr.155 din 18.06.2007, adică necesitatea depășirii unui impas în care se află cu privire la anumite activități conexe, nerentabile și costisitoare care au trebuit transferate către subsidiara din Bulgaria.
De asemenea susține recurenta că instanța de fond a reținut în mod greșit că "nu rezultă care este actul ce a stat la baza reorganizării activității, lipsind o decizie a consiliului de administrație în acest sens.", ignorând că la dosarul cauzei se găsește Decizia Consiliului de Administrație din data de 15 mai 2007ce vizează împuternicirea directorului general executiv al societății cu privire la reorganizarea în sensul restrângerii și regrupării activităților conexe și auxiliare activității de producție.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Având în vedere că recurenta nu invocat vreun temei de drept, Curtea urmează să încadreze recursul în dispozițiile art. 304 pct. 9) proc. civ. urmând să facă din oficiu și aplicarea dispozițiilor art. 3041. proc. civ. astfel că analizând recursul din perspectiva dispozițiilor legale și a probatoriului administrat în cauză, urmează să constate că acesta este nefondat.
Astfel, Curtea reține că în fapt prin decizia nr.267 din 01.11.2007 sa dispus încetarea contractului individual de muncă în temeiul art. 65 alin.(1) CM, pentru desființarea postului contestatoarei.
Anterior acestei măsuri s-a emis decizia nr.155 din 18.06.2007 prin care s-a dispus reorganizarea unor activități al societății și desființarea postului de Director Departament Calitate Mediu.
În fapt nu a dovedit efectuarea comunicării către salariată a decizie 155/18.06.2007, iar susținerile pârâtei că emiterea deciziei nr.267 din 01.11.2007 constituie o eroare a departamentului de resurse umane nu poate fi reținută.
Prin urmare în mod logic dacă o decizie nu a fost comunicată nu poate fi nici contestată.
În plus decizia nr.155 din 18.06.2007 nu conține elementele cu privire la modul de încetare a raporturilor de muncă ale intimatei fiind fără relevanță aspectele ce țin de reorganizare societății din această perspectivă.
În cazul intimatei singura decizie ce trebuie analizată cu privire la îndeplinirea condițiilor de fond și formă în ceea ce privește concedierea acesteia este decizia nr.267 din 01.11.2007 prin care s-a dispus concedierea pentru motivele prevăzute de art.65 alin.(1).
Tribunalul a analizat astfel această decizie din perspectiva îndeplinirii condițiilor cerute de lege.
Astfel, Curtea reține că art. 74 din Codul muncii, stabilește următoarele elemente obligatorii, astfel: potrivit alin. (1) "Decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să cuprindă în mod obligatoriu: a) motivele care determină concedierea; b)durata preavizului; c) criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art.70 alin.(2) lit. d), numai în cazul concedierilor colective; d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art.64."
De asemenea, potrivit art.75 din Codul muncii, "decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului."
Potrivit probatoriului administrat în cauză decizia de concediere nu cuprinde toate elementele menționate mai sus, astfel aceasta nu conține motivele pentru s-a dispus concedierea intimatei.
Cât privește susținerile recurentei că aceste motive se regăsesc în decizia de reorganizare nr.155 din 18.06.2007, Curtea ține să reamintească că această decizie nu este opozabilă intimatei atâta timp cât nu a fost comunicată acesteia, precum și faptul că aceasta nu se referă la concedierea intimatei.
în speța de față era ca decizia de concediere să cuprindă mențiunile prevăzute de art.74 din Codul muncii sub sancțiunea nulității absolute, iar instanța de fond a constatat în mod temeinic și legal lipsa motivelor care au determinat concedierea.
De asemenea, nici prin decizia nr.155 invocată pe tot parcursul susținerii recursului de către recurentă nu se precizează motivele concrete care au determinat desființarea postului respectiv pentru a se putea aprecia asupra caracterului real și serios al acesteia.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312. proc. civ. urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată - - împotriva sentinței civile nr. 4542/30.05.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-contestatoare.
.//.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
27.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
| ← Conflict de muncă. Decizia 101/2010. Curtea de Apel Alba Iulia | Contestație decizie de concediere. Decizia 1477/2009. Curtea... → |
|---|
