Contestație decizie de concediere. Decizia 1477/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (7779/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR.1477/
Ședința publică de la10.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER:
*****************************
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurentele-pârâte COMUNA, PRIN PRIMAR și PRIMĂRIA, PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.4330 din data de 22.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.33.151/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentele-pârâte prin consilier juridic, care depune la dosar delegație de reprezentare și intimatul-reclamant, prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.62011/2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimatul-reclamant, prin avocat, depune la dosar întâmpinare.
Reprezentantul convențional al recurentelor-pârâte solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantului convențional al recurentelor-pârâte să ia cunoștință de cuprinsul întâmpinării.
La a doua strigare a cauzei au răspuns recurentele-pârâte, prin consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar și intimatul-reclamant, personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.62011/2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea acordă cuvântul pe probe.
Recurentele-pârâte, prin consilier juridic, solicită probarea temeiniciei
recursului cu înscrisuri noi, pentru a dovedi că părțile au căzut de comun acord în urma cererii depuse de către intimatul-reclamant care a fost reangajat pe un alt post, pentru aceasta emițându-se decizia nr.699/24.11.2008. Mai arată că intimatul-reclamant s-a prezentat pe data de 02.03.2009 și a fost repus în drepturi.
Intimatul-reclamant, prin avocat, arată că este de acord cu proba solicitată. De asemenea arată că hotărârea nu a fost pusă în executare.
Curtea admite proba cu înscrisuri solicitată de recurentele-pârâte, apreciindu-le utile cauzei.
Intimatul-reclamant, personal, arată că în prezent nu lucrează la Primărie. Arată că nu a redactat nicio cerere. I s-a cerut să semneze o cerere în alb.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentele-pârâte, prin avocat, solicită ca instanța să constate capătul de cerere privind reangajarea, ca fiind lipsit de interes. Solicită admiterea recursurilor, desființarea hotărârii atacate, respingerea contestației și menținerea dispoziției atacate, ca legală. Arată în susținerea motivelor de recurs că dispoziția are la bază o hotărâre a Consiliului Local, este legală, fiind emisă de un organ competent. Referitor la afirmația intimatului-reclamant că ulterior s-ar fi făcut angajări, arată că, în urma controlului Curții de Conturi li s-a sugerat să intre în legalitate în ceea ce privește structura organigramei și s-a întocmit un raport al Comisiei de control în a cărei componentă intră contabilul și juristul. Un număr de trei posturi s-au desființat, în urma reorganizării. De asemenea, arată că instanța de fond încearcă prin sentință să modifice o hotărârea a Consiliului Local care nu a fost atacată și care se bucură în continuare de prezumția de legalitate.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică. În ceea ce privește solicitarea de a se constata primul capăt de cerere ca lipsit de interes, arată că deși a solicitat reintegrarea pe postul anterior, recurentele nu s-au conformat. Având în vedere că intimatul-reclamant ocupa un post în departamentul financiar-contabil trebuia încheia un act adițional și procedura ce se impune încheierii unui asemenea act. Arată în combaterea motivelor de recurs că instanța de fond în mod corect instanța a dispus nulitatea deciziei de concediere, fiind conformă cu prevederile legale. Arată că au făcut angajări ulterior, pe acel post. Postul deținut de intimatul-reclamant nu a fost desființat și că acum pe acel post figurează o altă persoană. Solicită obligarea recurentelor-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.4330 din data de 22.05.2008, pronunțată în dosarul nr.33151/3/LM/2007, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimatele Comuna, prin Primar și Primăria, prin Primar.
A constatat nulitatea dispoziției nr. 386/04.09.2007 emisă de intimată.
A dispus reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior concedierii.
A obligat intimații la plata către contestator a despăgubirilor egale cu salariile indexate majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la reintegrarea efectivă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele, în fapt și în drept:
Din analiza materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că reclamantul a avut calitatea de salariat al intimatei Primăria, în calitate de casier, în baza contractului individual de muncă înregistrat cu nr.15 (filele 53 - 56), iar raporturile de muncă au încetat la data de 26.09.2007, în baza dispoziției nr.386/4.09.2007 emisă de intimată, în temeiul art.65 din codul muncii, măsura fiind justificată de desființarea locului de muncă, determinată de reorganizarea aparatului propriu al Consiliului Local.
Tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 65, art. 74 al.1 lit. a, b și d, din codul muncii și, verificând conținutul deciziei de concediere, a constatat că aceasta cuprinde mențiunile obligatorii reglementate de art.74 alin.1 lit. a, b și d din codul muncii, respectiv durata preavizului, motivele care au determinat concedierea, lipsa mențiunii referitoare la lista locurilor de muncă disponibile fiind datorată faptului că angajatorul nu a dispus de locuri de muncă vacante corespunzătoare pregătirii profesionale a fostului salariat.
Critica reclamantului referitoare la necomunicarea actelor enumerate în cuprinsul deciziei de concediere, respectiv a Hotărârii Consiliului Local nr.74/29.08.2006 nu rezistă analizei și nu poate atrage nulitatea măsurii concedierii întrucât nu există o reglementare legală care să stabilească în sarcina angajatorului o astfel de obligație.
Intimata a justificat măsura desființării locului de muncă ocupat de contestator cu reorganizarea activității dispusă prin Hotărârea Consiliului Local nr.74/29.08.2006 (fila 26), prin care s-a aprobat modificarea organigramei, a statului de funcții și numărul de personal al aparatului propriu al Consiliului Local. Din anexele nr.1 și nr.2 la această hotărâre, depuse la dosar (filele 27 și 28), nu rezultă numărul de posturi din Compartimentul Aparat.
Deși, potrivit dispozițiilor art.287 din codul muncii, intimata, în calitate de angajator, are sarcina probei, aceasta nu a depus la dosar înscrisuri prin care să dovedească faptul că măsura concedierii este legală, respectiv că desființarea postului este efectivă, reală și serioasă, deși pe parcursul dezbaterilor instanța a stabilit în sarcina sa obligația de a depune la dosar organigrame din perioadele anterioare și ulterioare concedierii reclamantului, acte din care să rezulte numărul de posturi și denumirea posturilor din departamentul în care a lucrat contestatorul înainte și după concediere.
Din statele de funcții depuse de intimată la dosar (filele 27, 50 și 51) nu rezulta ca postul deținut de contestator a fost desființat efectiv, el neregăsindu-se în nici unul dintre statele defuncții depuse.
Totodată, intimata a justificat prin întâmpinare desființarea postului deținut de reclamant cu faptul că statele de plată nu corespundeau cu organigrama și statul de funcții aprobate la data de 29 08 2006 și că, pe cale de consecință, s-au identificat posturile respective, printre care se află și cel al reclamantului, și s-au emis decizii de desființare, însă această apărare nu poate fi reținută. Într-adevăr, din Raportul Comisiei de Control numită prin Dispoziția nr. 350/30.08.2007, înregistrată la intimată cu nr. 10844/31.08.2007 (filele 34 - 35) rezultă ca la data controlului exista o inadvertență între statul de funcții și numărul de personal aprobate prin Hotărârea Consiliului Local nr.74/29.08.2006,
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta Comuna prin Primar și Primăria prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentele pârâte Comuna prin Primar susțin că numitul a avut funcția de casier in cadru Compartimentului Aparat propriu.
Referitor la afirmația instanței (pag 3) cu privire la faptul ca s-au făcut noi angajări, iar intimata nu a probat faptul că reclamantul a fost angajat pe un post care mai exista și nici nu a oferit o explicație pentru modalitatea în care s-a creat această situație, arătând că instanța nu a coroborat afirmațiile din dosar, făcând abstracție de cele menționate în Raportul Comisiei de control în ceea ce privește intrarea în legalitate și consecințele generate de acesta, în ceea ce privește neconcordanta dintre organigrama si plățile efectuate.
Astfel, în urma HCL nr.74/29.08.2006, cu avizul ANFP, se adopta o organigramă în concordanță cu bugetul unei primarii de comune cu aproximativ 5000 locuitori.
În urma controlului Curții de Conturi, recurenta susține că s-a sugerat sa intre în legalitate în ceea ce privește structura organigramei și plățile efectuate în statele de plata. De aceea, la data de 31.08.2007, s-a întocmit un raport al Comisiei de control în a cărei componență intra în mod obligatoriu contabilul și juristul Primăriei, ale cărui concluzii nu fost ca un nr. de posturi sunt plătite deși nu mai figurau în organigramă.
Recurentele precizează că, ținând cont de faptul ca alte posturi libere nu existau la acea dată, depunând în acest sens la fondul cauzei organigrama de dinainte și de după desființarea locului de muncă s-au emis pentru mai multe persoane decizii de desfacere ale contractului de munca.
Precizează ecurentele că adoptarea unei noi organigrame care să prevadă reducerea posturilor ținea de rentabilizarea activității în unele compartimente legata de eficientizarea activității desfășurate avându-se în vedere și obligațiile funcționarului public ținându-se cont de faptul ca acesta este si principiul care a stat la baza întocmirii unei noi organigrame. Reorganizarea activității privește structura internă și compartimentele Primăriei dispuse tocmai pentru îmbunătățirea activității.
Mai susțin recurentele că instanța de fond a arătat în motivarea sentinței că, din statele de funcții depuse de intimata la dosar (filele 27, 50 si 51) nu a rezultat faptul că postul deținut de contestator a fost desființat efectiv, însă efectivitatea acestei decizii de concediere presupunea tocmai suprimarea locului de munca din structura angajatorului, generată de reorganizare și având la baza HCL nr. 74/29.08.2006, organigrama ce a obținut avizul ANFP, Raportul Comisiei de control nr. 10844/31.08.2007.
Astfel, urmare a reorganizării activității serviciilor si compartimentelor din cadrul Primăriei, ținând cont si de Hotărârea Consiliului Local nr. 74/29.08.2006, nedispunând în cadrul ultimei organigrame a Primăriei, aprobata de Consiliul Local la data de 29.08.2006, organigrama ce a fost avizata de ANFP la data de 28.02.2007, având in vedere faptul ca în cadrul acesteia singurul post liber este acela de auditor la Biroul financiar-contabilitate care putea fi ocupat numai de persoane cu studii superioare, specializate în funcția arătata mai sus, în temeiul disp. art. 65 din CM, s-a dispus încetarea contractului individual de munca cu respectarea dr. de preaviz de 15 zile lucrătoare, conform art.73 din Legea nr. 53/2003.
Totodată, având în vedere faptul că în codul muncii nu este interzisă desfacerea contractelor de munca ca urmare a inexistentei posturilor ocupate anterior, consideră ca nu au încălcat nici o legislație în vigoare și nu au comis abuz în serviciu.
Recurentele susțin că instanța de fond a încercat prin sentința pronunțată să modifice o hotărâre a Consiliului Local care nu a fost atacată și care se bucura în continuare de prezumția de legalitate.
În situația în care va trebui să îl reangajeze pe contestator, precizează recurentele că, în primul rând va trebui să inventeze un post în organigrama Primăriei, deoarece la data de 26.09.2007, potrivit organigramei din 2006, în vigoare la acea data, postul de casier nu exista.
Din nou instanța adaugă la lege și se subroga în drepturile instituțiilor statului care au puterea de a modifica legile în vigoare si obliga Primăria sa creeze un post care nu exista la data concedierii contestatoarei. Mai mult, nu instanța de judecată modifică organigrama unei primarii ci numai Consiliul Local în temeiul art. 36 alin 3) lit. b) din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală.
Susțin recurentele că postul și funcția deținută de contestator nu exista la data concedierii 26.09.2007 era în vigoare organigrama aprobata de consiliul local din 2006 care nu conținea postul contestatorului.
Tot din punct de vedere al Legea nr. 215/2001, în situația în care HCL nr. 74/2006 adoptată tocmai pentru a hotărî organigrama Primăriei comunei este legala, nefiind contestată de nimeni și putând fi modificată numai de către Consiliul Local, recurentele susțin că nu înțeleg în ce temei poate modifica această hotărâre prin crearea la stăruința instanței a unui nou loc de muncă.
Susțin recurentele că, mai mult decât atât,instanța de fond mai susține în motivare la pagina 3 din sentința atacată că din statele de funcții depuse la dosar nu rezultă că postul deținut de contestator a fost desființat efectiv, dar afirmația următoare contrazice cele menționate anterior, instanța recunoscând că postul respectiv nu se mai regăsește în aceste state.
În situația în care instanța de control judiciar va trece peste aceste considerente, recurentele solicită să se țină seama de faptul că repunerea părților în situația anterioara nu mai este posibilă, deoarece Organigrama și Statul de funcții adoptat și pentru care s-a obținut avizul ANFP pentru obținerea statutului de funcționar public nu cuprinde funcția de casier - postul care a fost desființat și astfel ne vom situa în afara legii având HCL - care se bucura de prezumția de legalitate, avize de legalitate obținute de la Agenția Funcționarilor Publici pentru a demara procedura legală care au la bază organigrama care nu cuprinde postul reclamantului.
Intimatul a depus întâmpinare (filele20 - 23 dosar recurs), prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefundat și menținerea, ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:
codul muncii adoptat prin Legea nr.53/2003 reprezintă legea-cadru ce reglementează inițierea, executarea și încetarea raporturilor juridice de muncă, precum și procedura de soluționare a conflictelor de muncă.
Astfel, în ceea ce privește concedierea salariatului, codul muncii reglementează strict și limitativ, prin norme imperative, cazurile și procedura concedierii, precum și cerințele obligatorii de formă și de fond ale deciziei de concediere - actul juridic prin care se materializează măsura luată de către angajator.
Orice încălcare a acestor dispoziții legale imperative este sancționată cu nulitatea actului (deciziei, dispoziției etc.) de sancționare, legiuitorul utilizând chiar sintagma"nulitatea absolută",pentru a înlătura orice dubiu asupra felului nulității ce intervine.
Curtea constată că, în speță, prima instanță, verificând conținutul deciziei de concediere contestate (aflată la fila 5 dosar fond), a constatat că aceasta cuprinde mențiunile obligatorii reglementate de art.74 alin.1 lit. a, b și d din codul muncii și anume: durata preavizului; motivele care au determinat concedierea; lipsa mențiunii referitoare la lista locurilor de muncă disponibile justificându-se prin faptul că angajatorul nu a dispus de locuri de muncă vacante, corespunzătoare pregătirii profesionale a salariatului concediat.
Cât privește temeiul de drept al concedierii, menționat în cuprinsul deciziei de concediere, Curtea constată că acesta este cel prevăzut de dispozițiile art.65 din codul muncii. Potrivit acestui text de lege:
"(1) Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată dedesființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
(2)Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivăși să aibă o cauzărealășiserioasă.".
Față de dispozițiile legale suscitate, Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada, de către angajator că locul de muncă al salariatului a fost desființat efectiv, ca urmare a reorganizării activității
Astfel, din anexele nr.1 și nr.2 la Hotărârea Consiliului Local nr.74/29.08.2006 (filele 26, 27 și 28 dosar fond) nu rezultă numărul de posturi din Compartimentul Aparat al Consiliului Local.
Totodată, din statele de funcții (filele 27, 50 și 51 dosar fond) nu rezultă ca postul deținut de contestator a fost desființat efectiv, întrucât acesta nu se regăsește în nici unul dintre statele defuncții depuse, la dosarul cauzei, de către recurenți.
Cât privește susținerea recurenților, în sensul că statele de plată nu corespundeau cu organigrama și cu statul de funcții, aprobate la data de 29 08 2006 și că, pe cale de consecință, s-au identificat posturile respective, printre care se află și cel al reclamantului și s-au emis decizii de desființare a acestora, Curtea apreciază că această apărare nu poate fi reținută, întrucât recurenții își invocă, practic, propria culpă.
Ca urmare, Curtea reține că în mod corect prima instanță, la rândul ei, a înlăturat această apărare a angajatorului (ce a fost invocată și cu prilejul soluționării cauzei în fond), deoarece nu constituie o justificare temeinică, în ceea ce privește desființarea postului ocupat de către salariat, faptul că politica de personal a angajatorului ar fi necorespunzătoare sau că organizarea acestuia, în această privință, ar fi defectuoasă. Prin susținerile sale, angajatorul, de fapt, afirmă că a încadrat în muncă prea multe persoane față de cât permitea schema sa de personal. Ori, dimensionarea corectă a schemelor de personal, cu urmarea procedurilor prevăzute de lege, este apanajul angajatorului.
Este adevărat că din Raportul Comisiei de Control numită prin Dispoziția nr.350/30.08.2007, înregistrată la intimată cu nr.10844/31.08.2007 (filele 34 - 35 dosar fond) rezultă că, la data controlului, exista o inadvertență între statul de funcții și numărul de personal ce au fost aprobate prin Hotărârea Consiliului Local nr.74/29.08.2006, dar, răspunderea, în această privință, incumbă doar angajatorului, fără a putea fi luată măsura concedierii salariatului intimat, care apare, în acest caz, ca fiind nelegală.
Dat fiind faptul că angajatorul nu și-a îndeplinit sarcina probei, potrivit dispozițiilor art.287 din codul muncii, și nu dovedit, în prezenta cauză, că măsura concedierii intimatului-contestator este legală, respectiv că desființarea postului este efectivă, reală și nici că are o cauză serioasă, Curtea apreciază că hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel că o va menține ca atare.
În acest sens, Curtea mai reține și aspectul că nu au fost depuse la dosar, în cadrul administrării probei cu înscrisuri, organigramele anterioare concedierii și nici cele ulterioare și nici alte documente de personal din care să rezulte cu claritate numărul de posturi, precum și denumirea posturilor din departamentul în care a lucrat salariatul concediat.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod proc. civilă apreciază că ambele recursuri sunt nefondate, motiv pentru care le va respinge, ca atare, urmând a menține hotărârea fondului, ca legală și temeinică.
Totodată, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, cererea intimatului, privind acordarea cheltuielilor de judecată avansate în recurs. În acest sens, reține că, deși potrivit dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, recurentele au căzut în pretenții, câtă vreme nu se regăsește la dosar nicio chitanță fiscală sau un alt înscris, referitoare la onorariul de avocat sau la alte cheltuieli, intimatul nu a făcut dovada efectuării unor atari cheltuieli în prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursurile declarate de recurentele-pârâte COMUNA, PRIN PRIMAR și PRIMĂRIA, PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.4330 din data de 22.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.33.151/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea intimatului, de acordare a cheltuielilor de judecată, avansate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 30.04.2009
Jud.fond:;
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Petre Magdalena, Ilie
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1381/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 2117/2009. Curtea... → |
|---|
