Contestație decizie de concediere. Decizia 294/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.294/M Dosar nr-
Ședința publică din data de 16 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de contestatorii, și deintimata SC " ȘI PODURI"împotriva sentinței civile nr.1685 din data de 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 02 martie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate recurenților contestatori să formuleze și să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru 09 martie 2009, apoi pentru astăzi 16 martie 2009.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1685/26.11.2008, Tribunalul Covasnaa admis în parte contestațiile formulate de contestatorii, și în contradictoriu cu intimata Drumuri și Poduri
A anulat dispozițiile nr 30/2008, nr. 32/2008, nr. 34/2008, nr. 36/2008, nr. 29/2008, emise de intimată, privind desfacerea contractelor individuale de muncă ale contestatorilor.
A dispus reintegrarea contestatorilor în funcțiile deținute anterior emiterii dispoziției, obligând pe intimată la plata către contestatori a despăgubirilor echivalente cu salariul (net) și la plata echivalentului bonurilor de masă, începând cu data luării măsurii până la data reintegrării în funcție.
A respins daunele morale solicitate de contestator.
A obligat intimata la plata către contestatori a sumei de câte 700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că cei cinci contestatori au fost sancționați de către intimată cu desfacerea contractelor individuale de muncă pentru neîndeplinirea obligațiilor de serviciu în zilele de 29 și 30 mai 2008 - când la nivelul societății a avut loc un protest al angajaților - nerespectarea normelor de conduită la locul de muncă, asocierea în vederea împiedicării activității societății având ca rezultat oprirea procesului de muncă.
În privința contestatorului s-a reținut faptul că, împreună cu alți angajați, l-a intimidat pe directirul general iar în dimineața zilei de 29.05.2008 l-a somat pe acesta să părăsească sediul societății.
În sarcina contestatorului, pe lângă faptul participării la protestul din 29 - 30.05.2008, s-a mai reținut distinctiv și faptul că nu și-a îndeplinit obligația de serviciu privind verificarea documentației de participare la licitația pentru reabilitarea DC 42 km 0+600 - 2+600 - în data de 04.06.2008.
În ceea ce îl privește pe contestatorul s-a reținut că a intimidat câțiva salariați pentru a-i determina să participe la protestul din 29 și 30.05.2008, iar în dimineața zilei de 29.05.2008 a pătruns împreună cu o masă de salariați în biroul directorului general unde l-a somat cu voce tare să-și dea demisia, după care directorul a fost nevoit să părăsească sediul societății.
Referitor la contestatorul, în sarcina sa s-a reținut că în dimineața zilei de 31.05.2008, când și-a efectuat serviciul la poarta societății intimate, a interzis accesul directorului general al societății, împiedicând activitatea acestuia în conducerea firmei.
În privința contestatorului s-a reținut că în zilele de 29 - 30.05.2008 nu a respectat normele de conduită la locul de muncă, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și s-a asociat cu alți salariați în vederea împiedicării activității societății, având drept rezultat oprirea procesului de muncă în societate.
Din valorificarea declarațiilor testimoniale, prima instanță a reținut că la nivel de societate au avut loc negocieri cu privire la CCM, fără a se ajunge la un acord în privința salarizării. a pornit spontan, determinat de faptul că mai erau două zile din luna mai iar angajații nu au primit niciun răspuns din partea conducerii. La această mișcare au participat toți salariații, activitatea s-a întrerupt, oamenii nemulțumiți au pătruns în biroul directorului general căruia i-au solicitat să se deplaseze la sediul Consiliului Județean pentru a rezolva problema.
S-a reținut că a interzis accesul directorului în incinta societății, însă acest lucru s-a întâmplat într-o zi de sâmbătă, în afara orelor de program, când nici chiar directorul nu are acces în unitate.
În privința contestatorului a arătat instanța că acesta a pătruns alături de alți angajați în biroul directorului general, a strigat și el pe fondul general de nemulțumire, după care a fost în concediu de odihnă, măsura desfacerii contractului de muncă fiind luată în timp ce contestatorul se afla în concediu de odihnă.
Instanța a înlăturat orice formă a răspunderii contestatorilor și la mișcarea de protest, reținând că aceștia nu i-au intimidat pe salariați, mișcarea a avut un caracter spontan, care a cuprins întreaga masă a angajaților. În privința răspunderii contestatorului pe linia sarcinilor profesionale de verificare a licitației pentru reabilitarea drumului comunal -, instanța a arătat că în documentația întocmită s-a strecurat o eroare de dactilografiere a garanției de execuție, eroare care revine unei dactilografe însărcinată cu întocmirea documentației.
Pe baza acestor considerente, prima instanță a statuat că în lipsa oricărui criteriu de selecție, măsura desfacerii contractului de muncă s-a dispus doar în privința contestatorilor, deși aceștia nu au avut nicio inițiativă în declanșarea mișcării de protest, fiind admise pretențiile contestatorilor în forma expusă în dispozitivul sentinței.
A fost respinsă acordarea daunelor morale, în cuantum de câte 10.000 lei pentru fiecare contestator, fiind invocate prevederile deciziei nr. XI/2007 dată în interesul legii, conform căreia în situația litigiilor de muncă, daunele morale pot fi acordate salariaților numai în cazul în care legea, CCM, ori cuprind clauze exprese în acest sens.
Împotriva hotărârii au declarat recurs contestatorii, și, precum și intimata Drumuri și Poduri
Recursul contestatorilor tinde la modificarea în parte a hotărârii primei instanțe, cu consecința obligării intimatei la cuprinderea în cuantumul despăgubirilor a salariilor indexate, majorate și reactualizate, precum și a celorlalte drepturi de care contestatorii ar fi beneficiat, precum și la acordarea daunelor morale în cuantum de câte 10.000 lei pentru fiecare contestator.
În dezvoltarea criticilor căii de atac se învederează că instanța a omis a recunoaște contestatorilor plata tuturor despăgubirilor salariale, astfel cumacestea sunt prevăzute în art. 78 alin. 1 din Codul muncii, care dispoziție are caracter imperativ.
În privința daunelor morale solicitate, se arată că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a respins acordarea acestor daune la adăpostul deciziei nr. XL/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, întrucât Legea nr. 237/2007 recunoaște posibilitatea acordării prejudiciului moral.
Prin recursul exercitat de intimata Drumuri și Poduri se solicită modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii contestațiilor formulate de contestatori împotriva deciziilor de desfacere a contractelor de muncă.
În considerentele de recurs se învederează că prima instanță a evaluat greșit probatoriul administrat în cauză, pronunțând astfel o hotărâre netemeinică și nelegală. Aceasta întrucât prin atitudinea manifestată de contestatori, aceștia au alimentat și întreținut starea de dezordine existentă în rândul angajaților societății cu prilejul mișcării de protest din zilele de 29 și 30.05.2008. În concret, contestatorii și au pătruns în biroul directorului general al societății, împreună cu alți salariați, pe care l-au amenințat, somându-l să părăsească incinta societății, iar contestatorii și, prin funcțiile deținute, de șef serviciu, respectiv șef de șantier, au semnat tabelul de participare la protest și nu au avut nicio atitudine prin care să împiedice manifestarea angajaților, încurajând în felul acesta actele de indisciplină.
Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor de recurs, Curtea apreciază recursurile ca nefondate.
Relativ la recursul declarat de contestatori, este de observat că prin obiectul căii de atac contestatorii solicită cuprinderea în cuantumul despăgubirilor a salariilor indexate, majorate și reactualizate, distinct de obiectul cererii cu care a fost investită prima instanță și prin care au solicitat despăgubiri echivalente cu salariul ce li s-ar fi cuvenit. Prin sentința pronunțată de prima instanță, contestatorilor le-au fost recunoscute despăgubirile echivalente cu salariul net, în limita pretențiilor care au format obiectul judecății, astfel că în recurs, potrivit prevederilor art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, nu se pot face cereri noi.
Nefondată este și critica purtând asupra soluției adoptată de tribunal cu privire la dezlegarea dată pretențiilor contestatorilor în legătură cu plata daunelor morale. Din perspectiva acestei analize este întemeiată critica referitoare la respingerea ca nedovedită a acestor daune, reținută în considerentele hotărârii primei instanțe, existența naturii acestor despăgubiri nefiind supusă cerinței dovedirii, revenind judecătorului sarcina să aprecieze întrunirea cerințelor care să atragă angajarea și recunoașterea despăgubirilor recunoscute sub forma prețului suferinței. În schimb, este întemeiată soluția prin care tribunalul ajunge la concluzia că acordarea daunelor morale în raportul specific de dreptul muncii, este condiționată de cuprinderea acestor despăgubiri în lege, contractul colectiv sau individual de muncă, astfel cum s-a statuat cu caracter obligatoriu prin decizia dată în recursul în interesul legii.
Cât privește recursul intimatei, probele administrate în cauză, supuse evaluării în recurs, potrivit prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, atestă pronunțarea unei soluții legale și temeinice.
de protest din zilele de 29 - 30.05.2008 a cuprins întreg personalul de execuție al societății, fiind, astfel cum au relevat martorii audiați, un protest spontan, născut pe fondul nemulțumirilor generale determinat de lipsa negocierilor cu privire la creșterile salariale. Pe fondul acestor stări, angajații au manifestat în incinta societății, unii pătrunzând în sectorul administrativ, chiar în biroul directorului general, solicitând pe un ton ridicat rezolvarea situației în sensul în care conducătorul societății să facă demersuri pe lângă Consiliul Județean în scopul soluționării favorabile a revendicărilor salariale. În grupul acestor din urmă salariați s-au aflat și contestatorii și, fără ca atitudinea acestora să fie semnalată distinct de a celorlalți participanți la mișcarea de protest, astfel încât nu se justifică măsura desfacerii contractului de muncă doar pentru acești contestatori.
În privința contestatorului, astfel cum a reținut și prima instanță, refuzul acestuia de a permite accesul directorului general în incinta societății în ziua de 31.05.2008, a fost justificată de faptul că ziua respectivă era o zi nelucrătoare, reacția sa fiind determinată și de atmosfera tensionată creată în societate în zilele precedente, motiv pentru care nu se justifică nici în cazul acestui contestator măsura extremă dispusă prin dispoziția atacată.
Sancționarea contestatorilor și a fost argumentată de intimată pe natura funcțiilor de răspundere pe care cei doi le-au exercitat în societate, șef serviciu, respectiv șef de șantier, or, probatoriul administrat nu a evidențiat o atitudine de nerespectare de către aceștia a regulamentului de ordine interioară. Cei doi contestatori au semnat alături de toți salariații tabelul de participare la mișcarea de protest, fără a iniția nicio măsură în organizarea și conducerea acesteia.
În felul acesta, astfel cum a reținut și instanța de fond, intimata nu a respectat criteriile prevăzute de art. 226 Codul muncii cu privire la individualizarea sancțiunilor, trecând direct la aplicarea măsurii celei mai severe.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursurile și a menține hotărârea atacată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de contestatorii, și intimata Drumuri și Poduri C împotriva sentinței civile nr. 1685/26.11.2008 a Tribunalului Covasna, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red./23.03.09
Tehnored.AN/24.03.09 - 2 ex.
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Daniel Marius Cosma, Maria
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 682/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1407/2009. Curtea... → |
|---|
