Contestație decizie de concediere. Decizia 1447/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1447
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâta-recurentă Regia Autonomă - Registrul Auto Român împotriva sentinței civile nr. 1715 pronunțată la data de 9 iulie 2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se reclamantul-intimat personal și asistat de avocat, lipsă fiind pârâta-recurentă.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței, pârâta-recurentă a depus note scrise și o cerere de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare, întrucât recurenta are mai multe procese în aceeași zi, iar reclamantul-intimat a depus întâmpinare.
Reprezentanta reclamantului-intimat depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța 00040/21.10.2009 în cuantum de 4.000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Față de cererea de amânare a cauzei formulată de către pârâta-recurentă, reprezentanta reclamantului-intimat se opune admiterii ei, arătând că cererea de amânare nu este temeinic motivată.
Având în vedere că litigiile de muncă se judecă cu celeritate, instanța respinge cererea d amânare formulată în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentanta reclamantului-intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe pentru motivele expuse în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr. 1715 din 9 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul, împotriva deciziei nr. 114/26.03.2009, de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă, în contradictoriu cu intimata Regia Autonomă - Registrul Auto Român, a admis excepția nulității absolute a deciziei contestate.
A dispus anularea Deciziei 114/26.03.2009, de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului, emisă de intimată și repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei, în sensul că a obligat intimata la reîncadrarea contestatorului pe postul de inspector Supraveghere Parc Național Vehicule, în cadrul departamentului -, reprezentanța T, precum și la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, începând cu data de 26 martie 2009.
A respins în rest contestația privind obligarea intimatei de a plăti contestatorului daune morale și a obligat intimata la plata sumei de 3.000 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut legalitatea și temeinicia excepției, în considerarea obiectului raportului juridic litigios, raportat la probatoriul administrat și în considerarea dispozițiilor legale incidente.
Potrivit dispozițiilor art. 268 al. 2 Codul Muncii sub sancțiunea nulității absolute în decizie se cuprind în mod obligatoriu între alte cerințe și aceea a descrierii faptei care constituie abatere disciplinară.
Instanța a reținut că o astfel de cerință lipsește, astfel, intimata nu s-a conformat cerinței impuse de legiuitor sub sancțiunea nulității absolute, câtă vreme în decizie este necesar a fi descrisă în concret fapta pentru care a fost sancționat cel în cauză și anume: în ce constă aceasta, modalitatea în care s-a comis, data la care a fost săvârșită etc. intimata limitându-se la formulări generice fără concretizarea faptei.
Cum pentru a fi legală decizia trebuie să cuprindă în mod necesar și obligatoriu toate mențiunile din textul art. 268 al. 2 Codul Muncii, lipsa uneia dintre acestea ducând în mod inevitabil la nulitatea absolută a măsurii dispuse, situație în care, sancțiunea nulității absolute se impune de drept.
Cum raportul juridic litigios a primit o rezolvare pe calea excepției, instanța nu s-a mai preocupat de chestiunile de fond, în ambientul legislativ al dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă.
Privitor la daunele morale, instanța le-a respins, întrucât prin admiterea contestației, cu consecința reintegrării în muncă și a acordării tuturor drepturilor salariale cuvenite, contestatorul a primit o satisfacție morală în sensul dispozițiilor art. 269 Cod procedură civilă, și în plus acestea au rămas nedovedite de către acesta din urmă.
Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs, în termen legal, pârâta Regia Autonomă - Registrul Auto Român, solicitând admiterea lui casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, motivat de faptul că pricina a fost soluționată în absența unui reprezentant al unității.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.5 Cod procedură civilă cu referire la art.85, 86, 87, 88, 921, art.105 alin.2 și art.107 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului a arătat că pârâta nu a fost citată pentru termenul din 9 iulie 2009, când instanța a rămas în pronunțare și nici nu a avut termen în cunoștință, ori, în conformitate cu prevederile art.85 și art.86 Cod procedură civilă, instanța nu putea hotărî asupra unei cereri decât după sau înfățișarea părților, fiind astfel încălcat principiul contradictorialității care guvernează procesul civil, precum și dreptul la apărare și la un proces echitabil, drept consacrat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și ale art.21 alin.3 din Constituție.
Totodată, prima instanță a soluționat cauza pe o excepție procesuală care nu a fost invocată în scris în cuprinsul contestației și nici ulterior printr-o precizare de acțiune care să fie comunicată unității, aceasta fiind pusă în discuție la un termen la care era lipsă de procedură cu pârâta, aceasta nefiind citată.
Un alt motiv de recurs îl vizează faptul că prima instanță a apreciat greșit că decizia nr.114 din 26.03.2009 emisă de pârâtă este lovită de nulitate și a dispus anularea acesteia, fără a avea în vedere că decizia a fost redactată cu respectarea prevederilor art.268 alin.2 Codul Muncii, în sensul că ea cuprinde toate mențiunile prevăzute în mod obligatoriu de către legiuitor, fiind motivată atât în fapt cât și în drept.
În fine, arată că prima instanță a soluționat cauza la al doilea termen de judecată, înainte de a încuviința și a se administra probe și fără a intra în cercetarea fondului.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile care a fost pronunțată în conformitate cu probele de la dosar și cu respectarea legii.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct. 5 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Motivul de recurs vizând încălcarea principiului contradictorialității, nu se regăsește observând că tribunalul a pronunțat o hotărâre cu respectarea dreptului la apărare, probele fiind discutate în contradictoriu, și chiar dacă reprezentantul intimatei a fost lipsă la dezbaterile în fond ale cauzei, unde s-a invocat din oficiu, de către instanță, excepția nulității absolute a deciziei contestate, se constată că la dosar s-au depus concluzii scrise de către unitate care au fost înregistrate la aceeași dată când s-a și soluționat cauza pe excepție, iar prin aceste "note scrise" unitatea recurentă a răspuns implicit și la excepția nulității deciziei contestate, motivând că aceasta a fost emisă în scris, motivată în fapt și în drept, și cuprinzând prevederile din Regulamentul de Ordine Interioară care au fost încălcate, temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară a fost aplicată, termenul și instanța la care decizia poate fi contestată.
Cât privește soluționarea cauzei cu necitarea unității la termenul de judecată din 9.07.2009, de asemenea, nu poate fi reținută, constatându-se că pentru termenul de judecată din data de 9.07.2009, recurenta a depus note scrise, concluzionându-se că avea cunoștință de desfășurarea procesului, neputând astfel invoca propria sa culpă procesuală de neprezentare la soluționarea cauzei, aceasta cu atât mai mult cu cât obiectul cauzei dedus judecății, necesita soluționarea cu celeritate.
Referitor la excepția nulității absolute a deciziei contestate, într-adevăr aceasta a fost emisă cu nerespectarea mențiunilor limitativ prevăzute la art.268 Codul Muncii, și, întrucât intimata nu s-a conformat cerinței impusă de legiuitor sub sancțiunea nulității absolute referitoare la descrierea în concret a faptei pentru care a fost sancționată, limitându-se la formulări generice fără concretizarea faptei, corect tribunalul a sancționat această decizie cu nulitatea absolută potrivit cu dispozițiile art.268 alin.2 din Codul Muncii.
Față de cele ce preced, cum sentința atacată este legală și temeinică sub aspectul motivelor de recurs invocate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul pârâtei Regia Autonomă - Registrul Auto Român, cu sediul în B, declarat împotriva sentinței civile nr. 1715/9.07.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Obligă pârâta-recurentă să plătească reclamantului suma de 4.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
Grefier,
Red. /29.10.2009
Tehnored.: L/ 2 ex./29.-
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1364/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 167/2009. Curtea de... → |
|---|
