Contestație decizie de concediere. Decizia 1459/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1459/
Ședința publică din 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif
JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 3: Mihail
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de contestatorul B împotriva sentinței civile nr. 1183 din 15 iulie 2009, pronunțate de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 10 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, a amânat pronunțarea în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 17 2009, apoi pentru imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată a amânat pronunțarea la 24 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 1183/15.07.2009 Tribunalul Brașova admis excepția tardivității invocată de pârâtă. A respins contestația formulată de contestatorul B în contradictoriu cu pârâta SC B SA, ca tardivă.
Prima instanță a reținut că prin decizia nr.855/11.10.2006 s-a dispus concedierea contestatorului, angajat al intimatei în postul de operator descărcare vagoane, în temeiul art.65 alin.1 din Codul Muncii.
Contestatorul a primit un exemplar din decizie în data de 13.10.2006, astfel cum rezultă din mențiunile de pe fila 2 din actul contestat.
Potrivit dispozițiilor art.283 din Codul Muncii măsurile unilaterale dispuse de angajator pot fi contestate de cel interesat în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării deciziei prin care s-a luat măsura respectivă.
În speță, instanța a reținut faptul că reclamantul a semnat de primire a decizie în data de 13.10.2006 iar contestația a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 25.06.2009, cu depășirea termenului legal de 30 de zile înăuntrul căruia se poate contesta actul respectiv.
Față de acestea, în temeiul dispozițiilor art.283 coroborate cu art.284 din Codul Muncii, instanța a admis excepția tardivității, invocată de pârâtă și pe cale de consecință va respins contestația ca tardivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că între postul desființat prin decizia atacată și postul efectiv ocupat de recurent, așa cum este înscris în carnetul de muncă, există o neconcordanță, ceea ce face ca decizia de concediere să fie lovită de nulitate absolută.
Cu privire la excepția tardivității arată că nu a semnat de primirea deciziei, nu s-a pus în discuție această excepție, nu s-a ținut cont de nulitatea absolută invocată și s-a încălcat dreptul la apărare al părții.
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Examinând cauza curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 283 lit. a din Codul Muncii în cazul măsurilor unilaterale dispuse de angajator, așa cum este cazul în speță, fostul salariat are la îndemână un termen de 30 de zile pentru a formula contestație, indiferent de motivele pentru care formulează contestație, deci inclusiv pentru motive de nulitate absolută a deciziei de concediere.
Din înscrisurile depuse la dosar reiese că prin decizia nr. 668/18.09.2006 emisă de intimată i s-a adus la cunoștință contestatorului că se află în perioada de preaviz până în data de 13.10.2006, această decizie purtând semnătura de luare la cunoștință din aceeași zi în care a fost emisă, iar prin decizia nr.855/11.10.2006 s-a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului cu începere de la data de 14.10.2006. Pe această din urmă decizie există semnătura de luare la cunoștință din data de 13.10.2006.
Așa fiind, cum corect a reținut și prima instanță contestația este tardiv formulată, indiferent de motivul de nulitate invocat de contestator nemaiputând face obiectul unei analize pe fond a cauzei.
Dreptul la apărare al părții nu a fost încălcat având în vedere că pentru termenul din data de 14 iulie 2009 acesta a fost legal citat, iar instanța rămânând în pronunțare asupra excepției tardivității a amânat pronunțarea tocmai pentru a da posibilitatea contestatorului, care nu a înțeles să se prezinte în instanță, să își expună concluziile asupra excepției, fapt care nu s-a petrecut însă.
Potrivit dispozițiilor legale cuprinse în art. 85 Cod procedură civilă instanța este datoare să se pronunțe asupra cauzei numai în măsura în care partea este prezentă sau procedura de citare este legal îndeplinită, legea dând astfel alternativa prezenței sau a legale citări. Nici o dispoziție legală nu impune amânarea cauzei motivat de faptul că partea legal citată nu s-a prezentat în instanță putându-se cel mult, așa cum a făcut și prima instanță, să se amâne pronunțarea, conform dispozițiilor art. 156 alin. 2 Cod procedură civilă, pentru a da părții posibilitatea de a depune concluzii scrise.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul B împotriva sentinței civile nr. 1183/M/15.07.2009 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24.11.2009
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier șef sectie, | ||
Red. -./15.12.2009 Dact. /16.12.2009 Jud. fond: - |
Judecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea, Mihail
| ← Conflict de muncă. Decizia 446/2009. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 1458/2009. Curtea... → |
|---|
