Contestație decizie de concediere. Decizia 1461/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație în anulare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1461
Ședința publică de la 25 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Mitrancă
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 24 februarie 2010, consemnate în încheierea de ședință de la aceiași dată, privind soluționarea contestației în anulare formulată de către, împotriva deciziei civile nr.3874/11.06.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA.
La apelul au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin decizia nr.3874/11.06.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- s-a respins recursul formulat de contestatoarea, împotriva sentinței nr. 8005 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC - SA.
A fost obligată recurenta la 1.200 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 65 din Codul Muncii, concedierea individuală pentru motive care nu țin de persoana salariatului poate fi dispusă numai ca urmare desființării locului de muncă ocupat de salariat, determinată de dificultăți economice, transformări tehnologice sau reorganizarea activității.
Desființarea este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura societății, când nu se mai găsește în organigrama acesteia ori în statul de funcții, astfel încât pentru a se analiza condițiile legale privind concedierea și având la bază o cauză reală și serioasă, îi revine instanței de judecată sarcina de a analiza caracterul real și serios al concedierii în raport de motivele invocate de angajator, pentru a-și forma convingerea în baza probelor administrate. In acest sens, pentru a se justifica măsura concedierii, trebuie să se dovedească că a avut loc efectiv o reorganizare și o restrângere reală impusă de nevoile societății.
Astfel, prin procesul verbal al Consiliului de Administrație nr. 196 din 9 iunie 2008, s-a stabilit desființarea departamentelor: serviciul raporturi de muncă; serviciul aprovizionare; serviciul contabilitate și formația depozite, care s-au comasat într-unul singur, respectiv Departamentul economico-financiar, aprovizionare, depozite și personal, dispunându-se totodată concedierea unui număr de 7 salariați, printre care și contestatoarea angajată la serviciul raporturi de muncă, la baza reorganizării prin restructurare stând rezultatele economice aflate în scădere, balanțele contabile reflectând o scădere a profitului în ultima perioadă de timp.
La dosarul cauzei au fost depuse cele două organigrame ale societății, emise anterior cât și ulterior deciziei de concediere a contestatoarei, înscrisuri care sunt esențiale în soluționarea contestației, astfel încât sunt nefondate susținerile recurentei potrivit căreia Tribunalul Gorja analizat cu precădere organigramele și ștatele de funcțiuni anterior și ulterior concedierii sale.
In ceea ce privește celelalte motive de recurs formulate de către contestatoare, se constată, de asemenea, că sunt nefondate.
In consecință, față de cele arătate, s-a constatat că hotărârea Tribunalului Gorj nu este afectată de motivul de modificare prevăzut în dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă,astfel încât în baza art. 312 alin.1 raportat la art.296 cod procedură civilă, recursul declarat de contestatoare se privește ca fiind nefondat și s-a respins.
In baza art. 274 cod procedură civilă, a fost obligată recurenta către intimată, la plata sumei de 1.200 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea, criticând-o pentrunelegalitate.
În motivarea contestației s-au arătat următoarele:
1. Motivul de recurs numărul 1 a fost analizat numai parțial.
Se face precizarea că la stabilirea desființării postului nu au existat criterii pertinente și obiective în sensul că au fost menținuți în funcție un număr de 5 salariați care sunt rude cu membrii consiliului de administrație din cadrul SC SA Tg.
2. În analiza ansamblului probatoriu, instanța de fond, în mod eronat a concluzionat că la baza reorganizării prin restructurare au stat rezultatele economice aflate în scădere, fără să se recurgă, în acest sens, la efectuarea unei expertize economico-financiare.
S-a menționat că este esențial de precizat faptul că SC SRL TG. Cărbunești este administrată de aceleași persoane care alcătuiesc Consiliul de Administrație al SC SA Tg. J (situație de incompatibilitate ) și, de asemenea, că membrii Consiliul de Administrație al SC SA Tg. J au și calitatea de acționari în cadrul societății, deținând 53%din capitalul social precum și calitatea de acționari în cadrul SC SRL TG. Cărbunești, unde dețin 100% din capital.
3. Motivarea instanței potrivit căreia reorganizarea societății a fost efectivă și a avut la bază motive economice reale nu corespunde realității deoarece: societatea a avut rezultate pozitive în perioada 1 ian. 2008 - 30 iunie 2008; fluxul fondurilor și mijloacelor bănești nu prezintă stagnări sau încetiniri; la data de 30 iunie 2008 SC SA Tg. J nu avea nici un fel de obligații de plată către bugetul statului; soldul debitor din contul "" era aproape dublu față de soldul creditor din contul "Furnizori"
4. Concedierea contestatoarei a avut ca și motiv real refuzul acesteia de redacta procesul verbal al ședinței Consiliului de Administrație din data de 6 iunie 2008 cu un alt conținut decât problemele discutate în ședința respectivă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 318 teza I și II cod. pr. civ.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea urmează a respinge contestația în anulare formulată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 318 cod pr. civ. hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Referitor la teza Iaa rt. 318 cod. or. civ. trebuie precizat că eventualele erori de judecată, respectiv, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural, nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare, aceste dispoziții legale făcând vorbire doar despre greșelile de fapt, despre erorile materiale involuntare ce au legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.
Referitor la teza a II-a a aceluiași articol trebuie, de asemenea, menționat că aceasta are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare invocate în termen de către recurent iar nu argumentele de fapt și de drept indicate de parte care sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care îl sprijină.
Instanța de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare, pentru a răspunde printr-un considerent comun. Este suficient ca instanța de recurs să menționeze considerentele pentru care a găsit că motivul de casare este neîntremeiat, chiar dacă nu a răspuns tuturor argumentelor menționate de către recurent.
În speță, Curtea constată că petenta contestatoare critică modul de apreciere de către instanța de recurs a probatoriului administrat în cauză, menționând anumite aspecte și împrejurări de fapt ce ar fi trebuit interpretate de către instanță în sensul admiterii contestației.
De asemenea, Curtea mai reține că instanța de recurs a expus punctual motivele de recurs formulate de recurentul reclamant și apoi le- analizat pe fiecare, înlăturând motivat fiecare dintre motivele de recurs formulate.
A vând în vedere aceste considerente, în baza art. 318 - 320 cod procedură civilă contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.
Văzând dispozițiile art. 274 cod. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de către, împotriva deciziei civile nr. 3874/11.06.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA.
Obligă contestatoarea la 1.200 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
red. jud. /2 ex./1 aprilie 2010
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Carmen Tomescu, Mihaela Mitrancă
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 5365/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 319/2010. Curtea... → |
|---|
