Contestație decizie de concediere. Decizia 148/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 148
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin Președinte Secție
- - --Vicepreședinte Instanță
- - -- Judecător
Grefier -
Xxx
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta intimată - & - ( SOCIETATEA ), împotriva sentinței civile nr. 2306/05.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta intimată - & - ( SOCIETATEA ) prin reprezentant și intimatul contestator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părților pentru a pune concluzii.
reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pe fond respingerea contestației.
Intimatul contestator solicită respingerea recursului, conform motivelor formulate în întâmpinare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față
Prin contestația formulată la data de 20.05.2008, contestatorul a chemat in judecată intimata & A solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea deciziei nr. 7693 din 25.04 2008.
S-a motivat de către contestator că intimata i-a desfăcut contractul de muncă fără să respecte dispozițiile art. 267 al 2 din Codul Muncii.
Astfel, contestatorul a susținut că în data de 24.04.2008 a fost anunțat de directorul punctului de lucru & C să se prezinte la B fără a-i preciza motivele.
La sediul societății din B, contestatorul a fost întrebat de ce nu s-a deplasat într-o delegație la C, fiind obligat să-și prezinte punctul de vedere fără ca în prealabil să fi primit o convocare scrisă.
Contestatorul a susținut că decizia de desfacere a contractului de muncă este nelegală întrucât nu a fost convocat în scris, nu i-a fost precizat obiectul, data, ora și locul întrevederii.
La dosar intimata a depus întimpinare prin care a solicitat respingerea contestației.
In motivare, intimata a susținut că din eroare convocarea nu a fost realizată în scris, eroare care nu ar atrage însă decât nulitatea relativă a deciziei, nulitate care în speța de față este acoperită prin prezentarea contestatorului.
Mai mult, prin nota explicativă contestatorul a recunoscut că a refuzat să plece în delegație la C din motive medicale.
Intimata a considerat că în lipsa unor documente care să confirme că starea sa de sănătate nu-i permite deplasarea la C, contestatorul a refuzat în mod nejustificat.
La întâmpinare, intimata a depus încheierea din 26.01. 2007 Tribunalului Constanța ca practică judiciară.
Contestatorul a depus răspuns la întâmpinare prin care a menționat că solicită admiterea plângerii, o încheiere nedefinitivată, necontestată, practica judiciară.
Contestatorul a depus la dosar decizia nr.7653/25.04.2008, răspuns la întâmpinarea depusă de & A, referat, decizia nr. 6507/2008, regulamentul intern de funcționare al & A, nota explicativă.
Prin sentința nr. 5215/03.10.2007 Tribunalul Dolja admis contestația, a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 7653/25.04.2008 emisă de intimată.
A dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii și a obligat intimata la plata către contestator unei despăgubiri.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorul a fost angajatul societății intimate, până la data de 25.04 2008, când prin decizia nr. 7653/25 04 2008 contestatorului i-a fost desfăcut contractul de muncă.
Angajatorul potrivit art. 263 din Codul Muncii dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica sancțiuni propriilor angajați, drept care nu poate fi exercitat în afara limitelor legii.
Astfel, potrivit art. 267 al 2 Codul Muncii, angajatul va fi convocat în scris de comisia numită de angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data,ora și locul întrevederii.
In cauza de față angajatorul nu a respectat obligația prevăzută la art. 267 al 2 Codul Muncii.
Astfel, contestatorul a fost anunțat în data de 24.04.2008 că a doua zi urmează să se prezinte la sediul intimatei din B, fără a i se preciza motivul.
Prin urmare, nu a existat o convocare scrisă prin care să i se precizeze contestatorului data, ora, locul și obiectul cercetării prealabile.
De altfel, chiar intimata prin întâmpinare a recunoscut că nu l-a convocat în scris pe contestator.
Aprecierile acesteia referitoare la "acoperirea nulității deciziei" prin prezentarea contestatorului la B sunt nefondate întrucât norma prevăzută la art. 267 din Codul Muncii este o normă de drept substanțial și nu de drept procesual.
Pe de altă parte, este evident că deși s-a prezentat la sediul intimatei, contestatorul nu cunoștea motivul invitării sale.
O cercetare prealabilă, echitabilă pentru contestator implică respectările dreptului acestuia de a cunoaște faptele care i se impută și de a-și face apărarea în cunoștință de cauză, altfel, cercetarea prealabilă prevăzută de lege ar fi doar o procedură formală.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata & criticând-o pentru nelegalitate.
Prin motivele de recurs intimata a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut că este evident că deși s-a prezentat la sediul intimatei, contestatorul nu cunoștea motivul invitație pentru următoarele considerente:
Contestatorul a fost convocat verbal să se prezinte la sediul societății, unde s-a prezentat și în cursul cercetării disciplinare a prezentat adeverința medicală. Ori, faptul că a avut asupra sa și a prezentat adeverința medicală arată că a știut motivul pentru care este chemat. În mod evident în cazul în care contestatorul era străin de motivul convocării ar fi putut refuza formularea Notei explicative.
Că instanța de fond nu a apreciat nici dovezile depuse la dosarul cauzei, respectiv Convocarea nr. 2790/2005 si Convocarea nr. 1887/2005, convocări emise cu ocazia altor doua cercetări disciplinare.
Prin urmare acesta putea refuza formularea notei explicative motivând lipsa convocării scrise, insa acesta s-a prezentat si a participat la desfășurarea cercetării, formulând nota explicativa.
Prin decizia nr. 1295/16.03.2009 Curtea de Apel Craiovaa admis recursul declarat de intimata & A, a casat sentința si a trimis cauza spre rejudecare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut ca eîndeplinirea obligației legale de convocare in scris la cercetarea prealabila produce efecte in sensul ca unitatea este in imposibilitate de a dovedi legalitatea cercetării disciplinare efectuate in lipsa salariatului.
Prezentarea salariatului la cercetarea disciplinara acoperă neregularitatea produsa ca urmare a neconvocării scrise a acestuia si conduce la declanșarea cercetării disciplinare.
Drepturile salariatului, prevăzute de art. 267 alin. 4 Codul muncii, sunt drepturi legale ce pot fi manifestate pe parcursul cercetării disciplinare, existența lor nefiind condiționată de faptul convocării scrise la cercetare. În consecință, neconvocarea scrisă nu afectează drepturile salariatului prevăzute in art. 267(4) Codul muncii, acesta având posibilitatea să le invoce pe tot parcursul cercetării disciplinare.
In cauză, contestatorul s-a prezentat la sediul unității unde a participat la cercetarea disciplinară, dând nota explicativă și prin aceasta acoperind neregularitatea rezultată din neconvocarea scrisă.
Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Tribunalului Dolj la data de 22.04.2009.
Prin sentința nr.2306 de la 5 iunie 2009 Tribunalul Dolja admis contestația formulată de, a anulat decizia nr. 7653/25 aprilie 2008 și a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere.
A fost obligată intimata către contestator la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data comunicării deciziei până la reintegrare.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că salariatul a refuzat să plece în delegație la călărași din motive de sănătate, situație dovedită cu adeverința medicală aflată la fila 16 din dosar.
Aceste circumstanțe absolvă contestatorul de un refuz nejustificat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și ca atare, sancțiune disciplinară aplicată este nelegală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata - & - B criticând soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că prima instanță a apreciat greșit probatoriul administrat în cauză, neținând cont de faptul că adeverința medicală a fost eliberată cu o zi înainte de plecarea în delegație și că actul respectiv nu are valoarea unui certificat medical.
În întâmpinare, contestatorul a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că diagnosticul reținut de medic în adeverință justifică imposibilitatea deplasării.
Recursul este nefondat.
Ca o consecință a raportului de subordonare între părțile contractului individual de muncă, precum și a obligației salariaților de a respecta disciplina muncii este reglementată prerogativa angajatorului de a aplica sancțiuni celor ce săvârșesc abateri disciplinare.
Fapta imputată salariatului ca abatere disciplinară trebuie să întrunească o serie de elemente legate de vinovăția angajatului în săvârșirea unei acțiuni sau inacțiuni prin care se încalcă disciplina muncii.
Odată constatate întrunite aceste elemente, sancțiunea disciplinară se aplică în concordanță cu caracterul mai grav sau mai puțin grav al abaterii disciplinare.
Individualizarea sancțiunii disciplinare nu poate avea loc în mod arbitrar, ci, exclusiv în funcție de responsabilitatea riguroasă și cumulativă a criteriilor care definesc abaterea.
Or, în speță se constată că fapta săvârșită de contestator, așa cum reiese din probatoriul administrat, nu întrunește elementele constitutive ale unei abateri disciplinare, iar în ceea ce privește sancțiunea disciplinară aceasta a fost aplicată în forma ei cea mai severă, fără o respectare a criteriilor de individualizare.
Măsura disciplinară este deci nelegală, salariatul justificând condițiile în care nu a putut îndeplini atribuțiile de serviciu.
Așa fiind, în conformitate cu art. 312 Cod pr.civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de intimata - & - (SOCIETATEA ), împotriva sentinței civile nr. 2306/05.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin - - | JUDECĂTOR 2: Mihaela Cotora Corneliu Maria - - | Judecător, - - |
Grefier, |
25.01.2010
Red.jud.-
2 ex/AS
Președinte:Dorina StoichinJudecători:Dorina Stoichin, Mihaela Cotora Corneliu Maria
| ← Conflict de muncă. Decizia 109/2008. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de pensionare. Decizia 677/2008. Curtea de... → |
|---|
