Contestație decizie de concediere. Decizia 15/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 15
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de - SA împotriva sentinței civile nr. 1520 din 7.10.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta - SA și avocat pentru intimatul, lipsă fiind acesta din urmă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Avocat pentru recurenta - SA arată că nu are de formulat alte cereri.
Avocat pentru intimatul solicită ca instanța să efectueze adresă către Inspectoratul Teritorial d e Muncă B pentru ca acesta să comunice dacă în perioada 15.04.2009 și până în prezent recurenta a făcut angajări pe funcția de controlor calitate, sens în care depune notă de probe la dosar. Arată că are de depus la dosar și alte înscrisuri.
Avocat pentru recurenta - SA arată că nu consideră utilă soluționării cauzei efectuarea unei asemenea adrese. Precizează că la punctul de lucru din I nu s-au mai făcut angajări, dar nu știe dacă s-au mai făcut angajări la celelalte puncte de lucru. Mai arată nu puteau oferi intimatului postul din altă localitate deoarece puteau da cheltuielile de deplasare și cazare.
Avocat pentru intimatul arată că în Codul muncii există și instituția detașării și că contestatorul s-ar fi deplasat să își desfășoare activitatea și la alt punct de lucru, nu numai în Oricum activitatea se desfășura în țară, în județele B și
Instanța, având în vedere că în prezenta cauză este vorba de o desființare a locului de muncă, că în decizia contestată s-a precizat că în societate nu există un post disponibil, precizările făcute la acest termen de apărătorul recurentei și că în contractul individual de muncă era prevăzut ca loc de muncă I, respinge cererea de efectuare a unei adrese către Inspectoratul Teritorial d e Muncă B pentru a comunica dacă în perioada 15.04.2009 și până în prezent recurenta a făcut angajări pe funcția de controlor calitate.
Avocat pentru intimatul arată că vrea să depună la dosar un înscris provenit de la societate și un răspuns de la Inspectoratul eritorial d e Muncă B, dar le are într-un singur exemplar.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate apărătorului intimatului să depună la dosar înscrisurile despre care face vorbire.
La a doua strigare a cauzei se prezintă avocat pentru recurenta - SA și avocat pentru intimatul, lipsă fiind acesta din urmă.
Avocat pentru intimatul depune la dosar un număr de două înscrisuri. un exemplar al setului de acte apărătorului recurentei.
Avocat pentru recurenta - SA arată că nu solicită termen pentru studiul înscrisurilor ce i-au comunicate la acest termen.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenta - solicită ca instanța să ia act la faptul că renunță la primul punct din cererea de recurs în care a invocat excepția tardivității contestației deoarece a studiat dosarul și a constat aceasta a fost formulată în termen. Cu privire la excepția nulității recursului invocată de intimat arată că recursul este formulat împotriva unei hotărâri care a fost dată fără drept de apel.
Instanța arată apărătorului recurentului că la termenul din 27.11.2009 a constatat recursul formulat în termen și motivat, în consecință a respins excepția nulității recursului.
Avocat pentru recurenta - arată că potrivit art. 305 Cod procedură civilă în recurs se poate administra proba cu înscrisuri noi și că acestea nu pot fi respinse pentru motivul că nu ar fi depuse la primul termen. Cu privire la nerespectarea de către ei a dispozițiilor care privesc obligativitatea de a trece în decizia de concediere a tuturor posturile de muncă vacante, consideră că acestea nu sunt aplicabile prezente spețe. Referitor la presupusa retroactivitate precizează că decizia de concediere nu a fost emisă în data de 1.07.2009 cum se susține. Aceasta a fost comunicată în data de 25.05.2009 contestatorului, iar în 25.06.2009 acesta a atacat-o în instanță. Mai arată că decizia a fost înregistrată la Inspectoratul eritorial d e Muncă B la data de 1.07.2009 din considerente interne a acestuia, care înregistrează deciziile de concediere numai după încheierea efectivă a contractului de muncă. Este scrisă pe decizie de către contestator a datei primirii acesteia. Mai precizează că decizia administratorului societății din aprilie 2009 nu trebuia comunicată contestatorului deoarece nu privea pe acesta și că nici recurenta nu a fost ocolită de condițiile economice grele, fiind nevoiți să închidă mai multe puncte din țară. Solicită admiterea recursului. Fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise la dosar, dar pe care le-a intitulat greși "răspuns la întâmpinare".
Avocat pentru intimatul solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond. Arată că decizia de concediere nu este legală și că nicăieri în aceasta nu apare o dată înainte de data de 1.07.2009. Doar data comunicării. Mai solicită să se aibă în vedere și starea conflictuală dintre clientul său și societate deoarece acesta a făcut o adresă la Inspectoratul eritorial d e Muncă prin care solicita să i se comunice dacă s-a încheiat contractul colectiv de muncă la nivel de societate. Mai arată că intimatul a fost convocat la o cercetare disciplinară pentru abateri disciplinare, iar când au văzut că nu au probe au emis prezenta decizie. Consideră că această concediere este nelegală și netemeinică. Mai arată că Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar o copie de pe chitanța nr.- din 4.01.2010 în valoare de 5000 lei reprezentând onorariu avocat.
Avocat pentru recurenta - arată că postul intimatului era singurul post de control calitate din Mai arată că dacă decizia de concediere a fost comunicată pe data de 25.05.2009 este logic că aceasta a fost emisă înainte de această dată.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași sub nr. 4114/99/30.06.2009, contestatorul a chemat în judecată pe intimata " " solicitând anularea deciziei de concediere.
În motivarea acțiunii, contestatorul a susținut faptul că prin decizia contestată s-a desființat postul de controlor calitate, precum și faptul că decizia nu are număr de înregistrare și este nedatată.
Contestatorul a depus, în copie, decizia privind încetarea contractului individual de muncă.
Intimata nu a formulat întâmpinare și nu a depus dovezi în apărare.
Prin sentința civilă nr. 1520 din 7.10.2009, Tribunalul Iașia admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata " "
A anulat decizia nr. 4562/01.07.2009 emisă de intimată.
A obligat intimata să achite contestatorului o despăgubire egală cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data desfacerii contractului individual de muncă - 24.06.2009 - și până la data de 07.10.2009.
A obligat intimata să achite contestatorului suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatorul a fost salariatul intimatei " " pe postul de controlor calitate, conform contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul eritorial d e Muncă B (fila 11 dosar).
Prin decizia nr. 4562/01.07.2009 emisă de intimată s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, începând cu data de 24.06.2009, în temeiul disp. art. 65 alin. 1 Codul muncii, ca urmare a desființării postului de controlor calitate. S-a reținut prin această decizie că motivele pentru care s-a dispus concedierea sunt: dificultățile economice sociale la nivel național și de societate, pierderile înregistrate de societate, reorganizarea activității societății pe motive determinate de măsurile de reducere a cheltuielilor cu forța de muncă. Tot din cuprinsul deciziei rezultă că în societate nu există un alt post disponibil care ar putea fi oferit persoanei concediate, precum și faptul că termenul de preaviz este de 20 zile lucrătoare.
Potrivit dispozițiilor art. 65 alin. 1 Codul muncii, "concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia", iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, "desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă". Desființarea locului de muncă este efectivă atunci când el este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia sau în statul de funcții. De asemenea, desființarea locului de muncă are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice, și este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Potrivit dispozițiilor art. 287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Intimata, căreia îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada desființării efective a postului ocupat de contestator, respectiv nu a depus la dosarul cauzei organigrama sau statul de funcții din care să rezulte că acest post a fost efectiv suprimat din structura sa.
În consecință, având în vedere faptul că intimata nu a făcut dovada desființării efective a locului de muncă al contestatorului, s-a constatat că decizia nr. 4562/01.07.2009 este nelegală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, intimata
În motivarea recursului, se arată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă și că prima instanță a avut în vedere, la motivarea soluției de admitere a contestației, doar faptul că recurenta nu a făcut dovada că desființarea locului de muncă a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă. În aceste condiții, față de dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă, se vor prezenta dovezi concludente în sensul desființării efective a locului de muncă și al existenței unei cauze reale și serioase.
Recurenta a depus înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a invocat excepția nulității recursului, raportat la dispozițiile art. 3021, 304 și 306 Cod procedură civilă. Excepția este neîntemeiată, având în vedere decizia nr. 176/2005 a Curții Constituționale și prevederile art. 3041Cod procedură civilă, sentința pronunțată de Tribunalul Iași neputând fi atacată cu apel.
Intimatul a solicitat și respingerea recursului, considerând că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3041și art. 305 Cod procedură civilă, deoarece, în condițiile art. 287 și art. 288 Cod procedură civilă, recurenta a fost decăzută din sarcina probei.
Intimatul mai arată că decizia de concediere nu cuprinde elementele obligatorii conform art. 74 coroborat cu art. 64 Codul muncii și că este nulă absolut, fiind emisă ulterior concedierii efective.
Recurenta a formulat și "răspuns la întâmpinare", prin care a invocat, ca motiv de recurs de ordine publică, "tardivitatea contestației introductive" și a susținut netemeinicia apărărilor formulate de intimat prin întâmpinare.
Pentru a fi examinat și motivul de recurs invocat ulterior termenului prevăzut de art. 303 Cod procedură civilă, este necesar ca acesta să fie de ordine publică. Tardivitatea introducerii contestației este o excepție peremptorie prin care se urmărește împiedicarea soluționării fondului cauzei. Așadar, recurenta invocă, pentru prima oară în cursul judecății recursului, o excepție de procedură care vizează judecata în prima instanță, dar care nu reprezintă motiv de nelegalitate a hotărârii primei instanțe, în condițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs putând examina cauza și sub acest aspect, al tardivității introducerii contestației, în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, numai în condițiile în care ar fi fost invocat în termenul legal pentru motivarea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 287 Codul muncii, în conflictele de muncă, sarcina probei revine angajatorului, care este obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare. Această dispoziție specială, care reprezintă o derogare de la regula generală potrivit căreia sarcina probei revine reclamantului, privește judecata în primă instanță și nu înlătură aplicarea dispozițiilor art. 305 Cod procedură civilă, potrivit cărora, în instanța de recurs, nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.
Recurenta A, în calitatea sa de angajator al intimatului, având sarcina probei în prezentul conflict de muncă, a depus în recurs probe noi, neadministrate la prima instanță, însă acestea sunt înscrisuri, permise de dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă, care completează prevederile din Titlul XII din Codul muncii și prevederile Legii nr. 168/1999. În ceea ce privește dispozițiile art. 288 Codul muncii, de asemenea invocate de intimat, se constată că sancțiunea decăderii privește întârzierea nejustificată a administrării probelor care au fost admise, și nu admisibilitatea probei cu înscrisuri în recurs.
Din înscrisurile depuse în recurs, rezultă că, la data de 15.04.2009, conform deciziei nr. 1519, care nu se comunică salariatului, administratorul Aad ecis desființarea mai multor funcții, printre care și cea de controlor calitate - un singur post cu locația În statul de funcții al recurentei, pentru luna iunie 2009, figurează un număr de 19 angajați, unul fiind pe funcția de controlor calitate; pentru luna iulie 2009, un număr de 17 angajați - 0 controlor calitate; pentru luna august 2009, un număr de 15 angajați - 0 controlor calitate. Prin urmare, recurenta a făcut dovada desființării efective a locului de muncă ocupat de intimat - controlor calitate la, conform contractului individual de muncă.
De asemenea, din aceste state de funcții și balanțele lunare pentru perioada aprilie-august 2009, rezultă că desființarea locului de muncă ocupat de intimat a avut o cauză reală și serioasă. Astfel, balanțele lunare evidențiază dificultățile economice ale recurentei, care a înregistrat lunar pierderi, ce au impus în mod obiectiv reorganizarea activității și reducerea cheltuielilor cu forța de muncă, prin scăderea continuă a numărului de angajați.
Se constată, așadar, că recurenta a făcut dovada legalității deciziei nr. 4562/1.07.2009 prin care s-a dispus concedierea intimatului, în condițiile art. 65 Codul muncii.
Cu privire la elementele obligatorii ale deciziei de concediere, Curtea reține că elementele deciziei de concediere, ca act unilateral de voință prin care angajatorul dispune încetarea contractului individual de muncă, sunt reglementate în Codul muncii în texte diferite, situate în secțiuni și chiar capitole și titluri diferite. Aceste texte sunt complementare, corelându-se și completându-se reciproc, în funcție de cazul concret de încetare a contractului individual de muncă.
Art. 74 alin. 1 li. d Codul muncii face trimitere la art. 64 din cod, care are în vedere cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c și d, precum și în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 56 lit.
Așadar, doar în cazul concedierii pentru motive care țin de persoana salariatului, respectiv inaptitudine fizică și /sau psihică și necorespundere profesională, și în cazul încetării de drept a contractului individual de muncă ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcția ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate, neprecizarea în cuprinsul deciziei a listei locurilor de muncă vacante în unitate și a termenului în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant atrage nulitatea absolută a acesteia, potrivit art. 74 alin. 1 lit. d Codul muncii. Mai mult, în decizia contestată se menționează că nu există nici un post disponibil care ar putea fi oferit intimatului.
Recurenta a făcut și dovada preavizului de 20 zile lucrătoare, acordat intimatului în perioada 26.05-24.06.2009, luat la cunoștință de acesta, sub semnătură, la data de 26.05.2009. Menționarea, în decizia nr. 4562 înregistrată la ITM, a datei de "1.07.2009", nu atrage nulitatea absolută a deciziei și nici nu echivalează cu o "concediere retroactivă", cum susține intimatul. În condițiile în care data concedierii este data expirării termenului de preaviz, 26.05.2009, pentru stabilirea datei la care decizia de concediere a produs efecte prezintă relevanță data la care aceasta a fost comunicată intimatului, așa cum prevede art. 75 Codul muncii. Or, chiar în decizia depusă de recurentă la ITM, se menționează că a fost comunicată intimatului la data de 25.05.2009, existând și semnătura acestuia.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă, se va admite recursul și se va modifica în tot sentința, în sensul că se va respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 1520 din 7.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în tot.
Respinge contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei nr.4562/1.07.2009 emisă de intimata
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 08 ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. /
2 ex. - 19.01.2010
Tribunalul Iași -
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Carmen Bancu, Daniela Pruteanu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 559/2009. Curtea de... | Conflict de muncă. Decizia 183/2010. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
