Contestație decizie de concediere. Decizia 559/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.559/2009
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria
- - - judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de pârâta Poșta Curier Rapid Sibiu împotriva sentinței civile nr. 1103/25 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă consilier juridic pentru pârâta recurentă Poșta Curier Rapid Sibiu și avocat pentru reclamanta intimată, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanta recurentei pârâte înaintează la dosar înscrisuri privind cercetarea penală, respectiv plângerea înregistrată de Poșta Curier Rapid Sibiu la Poliția Județului Sibiu, Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu din 28.11.2008 în dosar 2380/P/2008, Plângerea formulată de împotriva Ordonanței din 28.11.2008 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de și ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu din 04.02.2009 Nr. 5/II/2/2009 - 22.2891/12.02.2009 prin care se admite plângerea formulată de petenta Poșta Curier Rapid Sibiu și se dispune începerea urmăririi penale față de.
Reprezentanta reclamantei intimate arată că deține aceste înscrisuri. Depune la dosar împuternicire avocațială și o chitanță în sumă de 1200 lei reprezentând onorar avocațial.
Reprezentantele părților declară că nu au chestiuni prealabile de discutat ori cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, pentru motivele dezvoltate în scris.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea soluției pronunțate de Tribunalul Sibiu ca temeinică și legală. Învederează în esență că intimata nu a avut cunoștință de săvârșirea infracțiunilor reținute în decizia de concediere, nu se face vinovată de încălcarea regulilor interne ale societății, martora audiată a arătat care au fost atribuțiile de serviciu ale reclamantei, precum și modul amplasării biroului unde funcționa reclamanta din care nu se putea urmări spațiul coletăriei, încăpere supravegheată video. Solicită a se avea în vedere soluția pronunțată în urma cercetării penale, de neîncepere a urmăririi penale.
Cu cheltuieli de judecată.
Instanța, având în vedere lucrările dosarului și concluziile expuse în dezbateri, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Sub dosar nr- s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu acțiunea de dreptul muncii formulată și precizată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Poșta Curier Rapid SRL Sibiu având ca obiect:
-anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr.- din data de 09.06.2008;
-reintegrarea în funcția deținută anterior desfacerii contractului de muncă,
-plata drepturilor salariale de la data emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă și până la data reintegrării în funcția avută;
-obligarea intimatei la efectuarea rectificărilor ce se impun în carnetul de muncă;
-obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea contestației, contestatoarea arată, în esență, că a deținut la societatea intimată calitatea de agent coletar plicuri. La data de 02.06.2008 i s-a
comunicat contestatoarei convocarea în vederea efectuării unei cercetării disciplinare pentru data de 09.06.2008 precizându-se că se face vinovată de nerespectarea Regulamentului societății. În urma cercetării disciplinare s-a emis decizia nr.- din data de 09.06.2008 prin care i s-a aplicat sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă pentru comportare necuviincioasă față de conducătorii ierarhici, complicitate și tăinuirea furtului în colete aflate în Depozitul Poșta Sibiu și nerespectarea obligației de fidelitate. Contestatoarea consideră că învinuirile aduse de societate nu au legătură cu atribuțiile de serviciu și consideră decizia de concediere ca fiind nelegală, drept pentru care solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată.
Societatea intimată prin întâmpinarea formulată solicită respingerea contestației ca fiind netemeinică și nelegală. În apărare, intimata arată că desfacerea disciplinară a contractului de muncă al intimatei s-a datorat săvârșirii de către aceasta a unor fapte grave, precum comportare necuviincioasă față de conducătorii ierarhici concretizată prin complicitate și tăinuire a furtului din coletele aflate în cadrul Depozitului Poșta Curier Rapid Sibiu și nerespectării obligației de fidelitate față de interesele societății. Intimata arată că la societate s-au primit numeroase sesizări și reclamații cu privire la dispariția de bunuri și valori din trimiterile poștale primite la Biroul Juridic-control și relații cu publicul. În dimineața zilei de 31.05.2008 a fost efectuat un control în cadrul Depozitului Poșta Sibiu de către directorul adjunct împreună cu directorul de vânzări și s-a constatat că în noaptea de 30/31-05-2008 la acest depozit erau de serviciu și din cadrul biroului iar din cadrul Depozitului de.În momentul efectuării controlului, se afla în incinta Biroului împreună cu contestatoarea după care s-au deplasat spre autoturismul proprietatea sa parcat în fața Depozitului având ascunse sub bluză bunuri pe care le-a sustras din coletele aflate în cadrul depozitului Poșta Sibiu împreună cu în a cărui autoturism au fost de asemenea găsite bunuri sustrase din colete precum și role de bandă personalizată care folosea la resigilarea acestora în urma sustragerii de bunuri. Intimata subliniază că contestatoarea se afla în relații de prietenie cu și părăsea serviciul cu autoturismul acestuia. Intimata susține că, contestatoarea potrivit sarcinilor de serviciu avea obligația de a aduce la cunoștința societății în mod operativ orice neregulă constatată în sfera atribuțiilor sale de serviciu și după caz să ia măsuri de prevenire a pagubelor sau de eliminare a problemelor negative în limita competențelor ce i-au fost stabilite.
Intimata consideră că este vinovată contestatoarea pentru că nu a luat nici o măsură în vederea stopării furtului din coletele aflate în Depozitul societății, drept pentru care i s-a desfăcut contractul de muncă. Intimata arată în continuare că salariul contestatoarei pe luna mai 2008 este depus la casieria societății. Intimata solicită respingerea contestației.
Prin sentința civilă nr.1103/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul cu nr.de mai sus contestația a fost admisă, a fost anulată decizia atacată, a fost obligată intimata la plata drepturilor salariale de la data emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă până la data reintegrării efective, la efectuarea cuvenitelor rectificări în carnetul de muncă și la plata sumei de 1000 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În baza contractului individual de muncă nr.- din data de 07.12.2006 înregistrat la ITM Sibiu contestatoarea a fost angajată la societatea intimată în calitate de agent coletar plicuri conform, începând cu data de 05.12.2006.La filele 24-26 din dosarul cauzei s-au depus sarcinile de serviciu, din cuprinsul cărora instanța reține că salariatul trebuie să manifeste în orice împrejurare fidelitatea sa față de interesele societății și are obligația de a aduce la cunoștința patronului sau directorului general, în mod operativ, orice fel de neregulă constatată în sfera atribuțiilor sale de serviciu și după caz, să ia măsurile de prevenire a pagubelor sau altor probleme negative în limita competențelor ce i-au fost stabilite.
Prin Decizia nr.- din data de 09.06.2008 emisă de societatea intimată s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă al contestatoarei, sancțiune motivată de încălcarea sarcinilor de serviciu care prevedeau obligația acesteia de a aduce la cunoștința șefilor ierarhici orice furt din coletele aflate în depozit, contestatoarea făcându-se vinovată de complicitatea și tăinuirea furtului din colete(fila 6).
Din actele depuse la dosarul cauzei instanța a reținut că s-a îndeplinit procedura convocării la cercetarea prealabilă (fila 10) convocarea contestatoarei fiind pentru data de 09.06.2008.Din declarația contestatoarei cu ocazia efectuării cercetării disciplinare, instanța reține că aceasta în timpul nopții trebuie să sorteze și să împartă și să trimită corespondența pentru mașinile care urmează să sosească în Sibiu. Contestatoarea arată că șoferii se grăbesc și ea nu intră pe la colete.Contestatoarea arată că nu a anunțat conducerea deoarece nu a văzut pe nimeni să sustragă din pachete și precizează că în coletărie sunt camere de filmat de care se ocupă persoane de la control. Contestatoarea arată că a aflat de furt de la dl. dimineața. Contestatoarea recunoaște că a părăsit locul de muncă cu numitul dar nu are cunoștință de vreun furt al acestuia. Contestatoarea arată că asupra ei avea suma de 150 euro care provin din economii personale și 26 euro pe care îi are de la șofer, sume ce nu au fost declarați la sosirea la locul de muncă deoarece în societate nu se practică acest mod de declarare și sumă ce a fost reținută de poliție.
Din conținutul Răspunsului la interogatoriul luat intimatei de către contestatoare instanța de judecată a reținut că biroul unde își desfășoară activitate contestatoarea este închis cu sticlă transparentă, numiții și dețineau funcția de agent coletar și își desfășurau activitatea în depozitul în care își desfășura activitatea și contestatoarea. De asemenea, instanța reține că obligația contestatoarei nu era de supraveghere a celorlalți colegi ci de a anunța conducerea societății despre orice neregulă constatată. Intimata consideră că, contestatoarea se face vinovată de încălcarea prevederilor Regulamentului intern cap.VII, alin.3 și alin.19 și a obligației de fidelitate care constă în comportamentul contestatoarei de a nu încerca să împiedice săvârșirea de fapte ilicite, de a nu ascunde fapte care ar putea să aducă prejudicii de imagine societății iar contestatoarea nu a luat nici o măsură pentru a stopa furtul din coletele aflate în depozit sau de a aduce la cunoștința societății a existenței acestora obișnuind să părăsească locul de muncă împreună cu cu autoturismul acestuia cu care se transportau bunurile furate.
La fila 9 din dosarul cauzei s-a depus în copie cererea formulată de contestatoare societății intimate pentru acordarea drepturilor salariale pe luna mai 2008, acordarea drepturilor salariale și bonurilor valorice de masă. Prin această cerere contestatoarea arată că nu a beneficiat de concediu de odihnă și drept urmare solicită indemnizația pentru concediul de odihnă neefectuat precum și garanțiile reținute.
La filele 52-53 din dosarul cauzei s-a depus plângerea penală formulată de societatea intimată împotriva numiților, și contestatoarei și copie după procesul-verbal de cercetare la fața locului din conținutul căruia instanța de judecată reține că cercetați sunt și și nu contestatoarea.
Din declarația martorei depusă la fișele 68-69 instanța a reținut în esență, că sarcinile contestatoarei erau de a primi și preda plicurile și de a taxa colete. Martora a fost colegă cu contestatoarea iar biroul unde lucrau era amenajat într-un spațiu unde erau depozitate colete iar pentru a ajunge la biroul plicuri se trecea prin biroul coletărie, biroul plicuri era delimitat de spațiul coletărie printr-o ușă și geam. Martora susține că din biroul plicuri nu se poate vedea coletăria din anumite unghiuri deoarece în fața geamului este amplasat un raft pentru colete cu destinație externă și internă. Pentru a preda corespondența pentru extern erau nevoite să părăsească biroul și să iese prin spațul coletăriei. Martora a aflat dimineața că s-a furat și precizează că spațiul coletăriei era dotat cu camere de luat vederi și dispune de uși mobile utilizate la încărcarea și descărcarea coletelor. Martora precizează că pe timpul nopții rămâne deschisă ușa principală și prima ușă mobilă care este amplasată lângă ușa principală. Pe timpul nopții activitatea este mai intensă în intervalul 12-5. Martora știe că contestatoarea pleca de la serviciu cu autoturismul condus de colegul.
La filele 70-71 au fost depuse fotografii cu spațiul destinat biroului plicuri și în vederea stabilirii amplasării acestuia în spațiul coletăriei.
Din situația depusă la dosar privind tichetele de masă pe luna mai 2008 instanța a constatat că contestatoarea nu a beneficiat de tichete de masă dar i s-au acordat drepturile salariale aferente lunii mai 2008.
Referitor la capătul de cerere ce vizează anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr.- din data de 09.06.2008 instanța consideră că nu sunt întrunite în mod cumulativ condițiile de antrenare a răspunderii disciplinare și anume:existența unei fapte ilicite, vinovăția, prejudiciul și legătura de cauzalitate între faptă și rezultat.
Pentru existența unei abateri disciplinare este necesar ca fapta, comisivă sau omisivă, prin raportare la atribuțiunile proprii de serviciu sau alte prevederi incidente locului de muncă, să se răsfrângă negativ asupra relațiilor care se stabilesc între membrii colectivului unui angajator în procesul muncii ca urmare a nerespectării normelor de conduită obligatorie. Or, din probatoriul administrat în cauză rezultă că, contestatoarea nu a avut cunoștință de faptele de sustragere din colete astfel încât nu se poate aprecia că a încălcat prevederea cuprinsă în cap.VI, art.30, alin.3 din Regulamentul intern și anume obligația de a aduce la cunoștința societății în mod operativ orice neregulă constatată în sfera atribuțiilor sale de serviciu și după caz să ia măsuri de prevenire a pagubelor sau de eliminare a problemelor negative în limita competențelor ce i-au fost stabilite. Nu are relevanță juridică împrejurarea că contestatoarea părăsea locul de muncă cu autoturismul numitului deoarece pe de o parte lipsa provenea din colete care nu cădeau în aria atribuțiunilor contestatoarei iar pe de altă parte numitul dacă a săvârșit fapte ilicite în cadrul raportului de muncă nu s-a dovedit că acestea au fost săvârșite cu complicitatea contestatoarei.
De asemenea, din probatoriul administrat nu s-a putut dovedi elementul subiectiv și anume vinovăția care constă în atitudinea psihică negativă a subiectului respectiv a contestatoarei față de fapta sa ilicită care nu există. De asemenea, nici prejudiciul creat de contestatoare nu s-a putut dovedi și care trebuia să se reflectă în planul relațiilor de muncă.
Pentru considerentele de mai sus care sunt susținute și de rezultatele cercetării penale, instanța a considerat că nu sunt întrunite cerințele antrenării răspunderii disciplinare prevăzute de art.263 și drept urmare a admis contestația ca fiind temeinică.
Ca o primă consecință a admiterii contestației și anulării actului sancționator disciplinar instanța a constatat că sunt incidente prevederile art.78, alin.2 potrivit cărora la solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere întrucât prin soluția instanței se consideră că nicicând raportul de muncă nu a încetat de vreme ce decizia de sancționare a fost anulată ca fiind netemeinică.
Repunerea părților în situația anterioară concedierii disciplinare înseamnă și plata unei despăgubiri echivalente cu cuantumul drepturilor salariale de la data emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă și până la data reintegrării în funcția avută deoarece numai în această modalitate se asigură o reparare integrală a prejudiciului creat în patrimoniul salariatei ca urmare a unei sancțiuni netemeinice.
Potrivit prevederilor art.1 din.nr.92/1976 orice modificare a raportului de muncă trebuie să fie menționată în carnetul de muncă al titularului astfel încât ca o consecință a admiterii contestației se impune și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă care să ateste continuitatea raportului individual de muncă al contestatoarei.
Având în vedere că acest litigiu a fost provocat de aplicarea unei sancțiune netemeinice, instanța a stabilit culpa procesuală în sarcina intimatei, drept pentru care în baza art.274 pr.civ. a fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Poșta Curier Rapid SRL Sibiu solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației.
În expunerea de motive arată că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura deciziei de concedierii. Astfel, în noaptea de 30/31.05.2008, în momentul efectuării controlului contestatoarea împreună cu își desfășurau activitatea în Biroul. Acesta din urmă a părăsit biroul, deplasându-se la autoturismul proprietatea sa, având ascunse sub bluză bunuri pe care le-a sustras din colete.
Astfel, contestatoarea avea cunoștință de sustragerea de bunuri din colete, situație în care, potrivit sarcinilor de serviciu avea obligația de a aduce acest aspect la cunoștința conducerii societății. Contestatoarea își desfășura activitatea în cadrul aceluiași biroul cu, unde acesta depozita bunuri sustrase, biroul fiind închis cu sticlă transparentă, astfel că putea observa și activitatea desfășurată de numitul.
Este relevant, apreciază recurenta, și faptul că reclamanta părăsea locul de muncă cu autoturismul numitului, în care acesta transporta bunurile sustrase din colete, între cei doi existând o relație de prietenie, contestatoarea tăinuind sustragerea despre care avea cunoștință.
Deliberând asupra recursului de față prin prisma criticilor formulate și din oficiu, potrivit prevederilor art.304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Conform contractului individual de muncă, contestatoarea îndeplinește funcția de agent coletar de plicuri în cadrul societății intimate. Potrivit sarcinilor de serviciu, aceasta avea și obligația de a aduce la cunoștința patronului sau directorului general orice fel de neregulă constatată în sfera atribuțiilor sale de serviciu și să ia măsuri de prevenire a pagubelor sau altor probleme negative în limita competențelor ce i-au fost acordate.
Prin decizia nr.-/9.06.2008 intimata a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă a contestatoarei, reținându-se că aceasta și-a încălcat sarcinile de serviciu constând în obligația de a aduce la cunoștință șefilor ierarhici orice furt din coletele aflate în depozit, aceasta făcându-se vinovată de complicitate și tăinuirea furturilor din colete.
Contrar susținerilor recurentei, în mod corect instanța de fond a reținut că, deși contestatoarea își desfășura activitatea în același depozit cu numiții și, aceasta nu avea obligația de supraveghere a celorlalți colegi, ci de a anunța conducerea societății despre orice neregulă constatată.
Societatea intimată face doar afirmația, nesprijinite de dovezi certe în sensul că reclamanta ar fi avut cunoștință de faptele de sustragere din colete. Astfel, nu sunt dovedite afirmațiile în sensul că aceasta ar fi constatat faptele de sustragere din colete săvârșite de colegii de serviciu, că bunurile sustrase ar fi fost depozitate în birou de numitul, putând fi observat de către contestatoare, că acesta s-a deplasat la autoturismul proprietatea sa cu bunurile ascunse sub tricou, fiind tolerat de contestatoare, situație în care nu a fost dovedită complicitatea acesteia.
De asemenea, în mod cert a reținut instanța de fond că este lipsită de relevanță împrejurarea că reclamanta se deplasa de la locul de muncă împreună cu colegul în autoturismul acestuia în situația în care nu s-a făcut dovada că acesta transporta la vedere bunuri sustrase din colete și despre care contestatoarea avea cunoștință.
În aceste împrejurări, instanța de fond a apreciat corect faptul că în speță nu sunt întrunite în mod cumulativ condițiile de antamare a răspunderii disciplinare prevăzute de art.1636 Codul muncii, lipsind, în principal, dovada vinovăției contestatoarei, astfel încât în mod legal a dispus anularea deciziei atacate, precum și obligațiile ce revin intimatei în consecință.
Față de cele ce preced, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, fiind la adăpost de criticile formulate, în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge recursul de față și, în consecință, în conformitate cu prevederile art.274 Cod procedură civilă va obliga societatea intimată la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Poșta Curier Rapid Sibiu împotriva sen. civ. nr. 1103/25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.05.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. CV,
Dact. 2 ex. /4.06.2009
Jud.fond.- M,
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Monica Maria
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 558/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 15/2010. Curtea de... → |
|---|
