Contestație decizie de concediere. Decizia 1502/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1502
Ședința publică din 23 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Lucian
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1205 din 21 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SRL A, având ca obiect contestație la decizia de concediere.
La apelul nominal se prezintă pentru reclamantul recurent lipsă, avocat, lipsă fiind pârâta intimată C SRL
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar împuternicirea avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii, anularea dispoziției de desfacere a contractului de muncă, reîncadrarea sa și obligarea pârâtei la achitarea drepturilor salariale. Arată că prima instanță în mod greșit a respins acțiunea, câtă vreme reclamantul nu a susținut niciodată lipsa procedurii prealabile ci doar că aceasta este irelevantă, deoarece era în imposibilitate să se prezinte la serviciu fiindu-i confiscate cardul de acces și restul efectivelor, iar ca răspuns la invitația unității de a se prezenta la serviciu pentru clarificarea situație a trimis copia acțiunii și sesizarea făcută către Inspectoratul Teritorial d e Muncă. Pe de altă parte, deși s-a încuviințat audierea a doi martori, instanța, în mod nejustificat a luat în considerare doar depoziția martorului, a ignorat toate înscrisurile depuse de reclamant și a încălcat dispozițiile prevăzute de art.261 Cod procedură civilă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, la data de 25 martie 2009, contestatorul a solicitat anularea Dispoziției de desfacere a contractului de muncă nr. 1018/25.02.2009 în temeiul art. 76 raportat la art. 78 Codul Muncii, obligarea intimatei la reîncadrarea contestatorului pe postul avut anterior desfacerii contractului de muncă, la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Contestatorul a arătat că intimata a dispus concedierea sa disciplinară, conform art. 61 lit. a din Legea nr. 53/2003, deoarece acesta a absentat nemotivat de la locul de muncă, dar susținerile intimatei sunt neadevărate, întrucât la data de 12.02.2009 i s-a solicitat în mod expres să predea cardul de acces și i s-a în interzis în mod nejustificat accesul în unitate.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea contestației ca netemeinică și nelegală, deoarece contestatorul, la data de 12.02.2009, în urma unor discuții avute cu unul din colegi, a părăsit locul de muncă cu o oră înainte de închiderea programului,fără a cere permisiunea superiorului direct -, iar începând cu data de 13.02.2009, nu s-a mai prezentat la locul de muncă, nu a anunțat și nu a justificat în vreun fel absențele de la locul de muncă. Ca atare s-a procedat la cercetarea disciplinară a acestuia, cercetare finalizată prin emiterea deciziei nr. 1018/25.02.2009 prin care a fost desfăcut contractul de muncă al contestatorului conform art. 61 lit. a din pentru absențe nemotivate.
Prin Sentința civilă nr.1205 din 21 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr-, a fost respinsă contestația reclamantului, formulată împotriva pârâtei SC SRL A, pentru anularea dispoziției nr. 1018/25.02.2009 de desfacere a contractului de muncă, reîncadrarea reclamantului pe postul deținut anterior și plata drepturilor salariale.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că potrivit contractului individual de muncă nr.-/29.01.2009 contestatorul a fost angajatul societății reclamante în funcția de operator prelucrare date, agent contractări și achiziții. Prin decizia nr.1018/25.02.2009 emisă de societatea intimată, contractul de muncă al contestatorului a încetat conform art.61 lit. a din C..
La data de 16.02.2009, a fost întocmit de către superiorul direct al contestatorului, responsabil al departamentului CEI referatul nr. 1872(fila 22) prin care se aduce la cunoștință conducerii societății intimate abaterea săvârșită de către salariat; tot la acea dată, prin decizia nr. 1873 (fila23), este împuternicită de către intimată d-ra pentru a efectua cercetarea prealabilă. Astfel, intimata la data de 17.02.2009 prin adresa nr. 994 (fila24) a convocat pe contestator ca în termen de 2 zile de la data primirii adresei să se prezinte la sediul unității în vederea clarificării situației sale profesionale, ca urmare a absentării de la locul de muncă începând cu data de 13.02.2009.Potrivit înscrisului de la fila 25 dosar contestatorul a primit adresa emisă de intimată privind convocarea la data de 19.02.2009 prin confirmare de primire.
La data de 25.02.2009 intimata a întocmit Procesul-verbal nr.1017 ca urmare a definitivării cercetării disciplinare prealabile și s-a procedat la desfacerea contractului de muncă potrivit art.61 lit.a din Codul Muncii.
În aceste condiții, decizia de sancționare prin care intimata a dispus concedierea pentru abateri de la disciplina muncii săvârșite de către contestator este legală. O atare calificare a abaterii faptei poate fi făcută de către angajator și stabilită prin Regulamentul Intern, în speță pct. 2.3 și 2.6. În aceste condiții apărarea făcută de contestator că la emiterea deciziei de desfacere a contractului de muncă nu s-a efectuat cercetarea prealabilă, drept urmare această decizie fiind nulă, este lipsită de temei, întrucât petentul nu s-a prezentat la convocare. Potrivit condicii de prezență depusă la dosar (fila 21) rezultă că, contestatorul, din data de 13.02.2009, nu a mai fost prezent la serviciu. Susținerile acestuia că nu i s-ar mai fi permis accesul în unitate și că i s-a solicitat expres să predea cardul de acces nu pot fi luate în considerare fiind nedovedite.
Împotriva sentinței sus menționate, a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, solicitând în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.2 Cod procedură civilă, admiterea lui, modificarea hotărârii atacate și pe fond admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată în scris.
Sintetizând motivele de recurs ale reclamantului, care,in opinia sa se circumscriu prevederilor art. 312 alin.3/pr.civ.,Curtea constată că acestea au vizat in esență că in mod eronat judecătorii fondului au reținut că in susținerea contestației el s-ar fi prevalat de lipsa procedurii disciplinare prealabile,in realitate obiecțiile sale vizând irelevanta procedurii in discuție,câtă vreme a fost in imposibilitate de a se prezenta la serviciu,fiindu-i confiscat cardul de acces in incinta sediului angajatorului.
In fine,reclamantul a mai criticat și modalitatea de apreciere a probatoriului administrat in dosarul de fond,cu argumentul că Tribunalul nu a luat in considerare declarațiile martorului propus de contestator și nici nu a indicat motivele înlăturării acestei probe din dosar,așa cum prevede art. 261/pr.civ.
Intimata nu și-a formulat poziția procesuală prin întâmpinare,cu toate că a fost citată cu această mențiune de către instanța de recurs.
Analizând recursul reclamantului,prin prisma motivelor invocate,precum și a actelor de procedură efectuate in fața instanței de fond, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 312 alin.1 și 304 ind.1/pr.civ.,Curtea reține că acesta este neîntemeiat,cu următoarele argumente:
Așa cum corect a reținut instanța de fond,intre părțile litigante au existat raporturi de muncă ce au luat naștere in temeiul contractului individual de muncă nr.-/29.01.2009 contestatorul fiind angajatul societății reclamante în funcția de operator prelucrare date, agent contractări și achiziții, până la data de 25.02.2009,când prin Decizia nr.1018/emisă de societatea intimată, contractul in discuție a încetat conform art.61 lit. a din C..
Fără a reitera situația de fapt care s-a desprins din conținutul înscrisurilor administrate in cauză cu privire la săvârșirea faptei imputată de angajator prin decizia de concediere,ori cercetarea disciplinară prealabilă,deoarece aceasta a fost fidel reținută de instanța de fond, Curtea observă că singurul argument al reclamantului, menit să susțină nelegalitatea și netemeinicia procedurii antrenării răspunderii sale disciplinare constă in descrierea unei situații de fapt care contravine celei care se desprinde din înscrisurile prezentate de intimată, anume că in realitate nu ar fi refuzat nejustificat să se prezinte la locul de muncă,ci i s-a solicitat de către conducerea societății acest lucru și i s-ar fi confiscat cardul de acces in unitate.
Curtea observă că probele administrate la solicitarea reclamantului pentru a se dovedi refuzul intimatei de a-l primi la serviciu începând cu data de 13.02.2009 nu sunt suficiente pentru a combate argumentele angajatorului și pentru a forma convingerea instanței de recurs asupra caracterului abuziv al concedierii.Astfel,nu se poate explica faptul că reclamantul a refuzat să semneze nota de lichidare,conștient de caracterul abuziv al solicitării de a nu se mai prezenta la serviciu,in schimb a acceptat in aceeași zi să predea cardul de acces in incinta instituției și,mai mult, nu a acționat in mod prompt pentru apărarea drepturilor sale in ziua lucrătoare imediat următoare, 13.02.2009.
Curtea mai observă că martorul, ale cărui declarații ar putea fi subiective de vreme ce a fost concediat de societatea pârâtă,conform propriilor afirmații, a relatat că are cunoștință despre refuzul angajatorului de a-l mai primi la serviciu pe reclamant exclusiv din spusele contestatorului,in vreme ce martorul a declarat că a văzut personal cum in luna februarie 2009 reclamantul,in timp ce ieșea pe poarta societății a avut o discuție cu colegul său A, ceea ce in mod evident confirmă susținerile din întâmpinarea pârâtei că părăsirea locului de muncă a avut o altă cauză decât cea pretinsă de angajat.
Față de situația de fapt mai sus expusă,Curtea apreciază că reclamantul nu a putut să răstoarne aparența de legalitate și temeinicie a acțiunii sale disciplinare,dovedită de intimată,cu ajutorul ansamblului probator administrat in dosar,motiv pentru care,in baza art. 312 alin.1 /pr.civ.,recursul său va fi respins,cu consecința evidentă a menținerii sentinței recurate,considerată a fi legală și temeinică.
Se va lua act prin dispozitivul prezentei că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva Sentinței Civile nr. 1205/2009, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - - - - -
GREFIER,
Red./ 12.11.2009
Thred././12.11.2009
Ex.2/Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Raluca Panaitescu, Lucian
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 204/2010. Curtea... | Conflict de muncă. Decizia 1017/2008. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
