Contestație decizie de concediere. Decizia 1504/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1504
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu
JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Valerica Niculina
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâta CURIER SRL împotriva sentinței civile nr. 465/20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns mandatar pentru intimatul - reclamant, lipsă fiind recurenta - pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Având în vedere imposibilitatea compunerii completului de judecată, instanța dispune lăsarea cauzei pentru ora 11.
La reluarea cauzei în complet legal constituit, se prezintă procurator pentru intimatul - reclamant, lipsă fiind recurenta pârâtă.
La solicitarea instanței procuratorul intimatului - reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Procurator pentru intimatul - reclamant având cuvântul solicită respingerea recursului ca nelegal și netemeinic. Arată că cererea de recurs formulată de către recurentă nu poartă semnătura și ștampila societății, aceasta fiind semnată de către consilier juridic. Mai arată că statutul consilierului juridic este diferit de cel al avocatului care are dreptul să formuleze cereri în numele clientului, dacă are delegație în acest sens. iar în cazul de față semnătura și ștampila nu poate fi suplinită de a unui consilier juridic care nici măcar nu a reprezentat recurenta la instanța de fond, delegație având un avocat. Mai arată că recurenta nu a desființat postul ocupat de către intimatul - reclamant și că acesta există și în continuare și este deținut de către o altă persoană, recurenta nedepunând la dosar nici un act în acest sens.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 465 din 20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-a admis contestația formulată de reclamantul, prin mandatar, reținându-se în esență următoarele:
Prin cererea înregistrată cu nr- la Tribunalul Bacău reclamantul a contestat decizia de desfacere a contractului individual de muncă nr.33/14.01.2008 emisă de către " Curier" solicitând anularea acestei decizii, reintegrarea în funcția avută și obligarea unității la plata despăgubirilor calculate de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la pronunțarea hotărârii, plata drepturilor salariale începând cu data de 01.01.2008, sub sancțiunea de daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere și plata de daune interese conform prevederilor art.161 al.4 din Codul Muncii, plata compensației de cel puțin un salariu lunar conform art.78 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel național pe anii 2007-2010.
În motivarea acțiunii se arată că în perioada 15.10.2005-2006 fost angajat în postul de curier la punctul de lucru al societății cu contract individual de muncă pe durată determinată, iar la expirarea acestuia a fost angajat cu contract de munca pe durată nedeterminată cu timp parțial. Prin decizia 33/14.01.2008 i s-a desfăcut contractul de muncă datorită desființării locului de muncă al cărui titular a fost.
Consideră că această măsură a este nelegală deoarece desființarea postului său nu a avut o cauză reală si serioasă,pe postul ocupat de el fiind angajată imediat o altă persoană. Unitatea trebuia sa stabilească desființarea postului în Adunarea Generală, lucru care nu s-a întâmplat.
Decizia contestată nu este motivată nici în fapt și nici în drept, fiind astfel lovită de nulitate în perioada de preaviz s-a prezentat la locul de muncă dar nu i s-a mai dat nimic de lucru și nici ni i s-au plătit drepturile salarial pentru această perioadă.
În drept, invocă prevederile art. 74,76-78, 40 al.2 lit.c, art. 154 al.2 și art.161 al.4 din Codul muncii.
În susținerea acțiunii solicită administrarea probelor cu acte, interogatoriu și martori și depune: copia deciziei nr.33/14.01.2008, copia preavizului, sesizarea adresată ITM-ului, copia contractului individual de muncă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității introducerii contestației și a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată deoarece in locul său nu a fost angajată nici o persoană, postul de curier nu mai apare în organigrama societății, iar începând cu 01.05.2008 punctul de lucru din a fost închis în baza hotărârii 6/23.05.2008. Drepturile salariale i-au fost achitate integral până la data încetării raporturilor de muncă.
Prin încheierea din 18.03.2009 excepția tardivității formulării contestației a fost respinsă.
Analizând probele administrate în cauză instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte în functia de curier pe o perioadă determinată de 6 luni începând cu 15.10.2005 in temeiul contractului individual de muncă 1777/25.10.2005. Prin actul adițional nr.2 din 01.10.2006 contractul s-a încheiat pe durata nedeterminată ( fila 22).
Prin decizia nr.33/14.01.2008 emisă de societate s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului în temeiul art.65 al.1 din Codul muncii.
Potrivit art.74 al.1din Codul muncii decizia de concediere trebuie să cuprindă motivele care determină concedierea și durata preavizului.
Decizia contestată a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale în ceea ce privește forma și fondul acesteia.
Astfel sunt încălcate prevederile art.74 din Codul muncii, decizia necuprinzând motivele pe care se întemeiază iar potrivit art.76 din Codul muncii nerespectarea procedurii prevăzute de lege privind concedierea atrage nulitatea absolută a deciziei.
În ceea ce privește temeinicia luării unei asemenea măsuri se poate reține că, concedierea unui salariat, așa cum prevede art. 65 din Codul muncii poate fi determinată de desființarea locului de muncă ca urmare a dificultăților financiare sau a reorganizării activității.
În cazul de față, deși societatea pârâtă invocă prin întâmpinare o hotărâre a Adunarii generale a societății prin care s-a desființat postul ocupat de către reclamant și chiar punctul de lucru de la O, nu aduce nici un fel de dovezi în acest sens, deși instanța a acordat trei termene pentru depunerea de către aceasta a documentației avute în vedere la luarea deciziei de desfacere a contractului de muncă, pentru a se putea stabili daca desființarea locului de muncă a existat, a fost efectiva si a avut o cauza reală si serioasă așa cum o cere art.65 al.2 Codul muncii.
Codul muncii conține dispoziții speciale, derogatorii de la procedura de drept comun( art.1169 Cod civil), în materia sarcinei probei. Art.287 din Codul muncii atribuie angajatorului sarcina probei, acesta fiind obligat să depună până la prima zi de înfățișare dovezile în apărarea sa.
Ori in speță unitatea pârâtă nu a adus nici un fel de dovezi în susținerea afirmațiilor sale si combaterea celor ale reclamantului.
Reclamantul a invocat faptul că nu a mai fost plătit începând cu 01.01.2008 iar societatea deși afirmă contrariul nu face nici o dovadă în acest sens.
Față de cele mai sus arătate instanța a admis în parte acțiunea, și în temeiul art.78 al.1 și 2 anulat decizia de încetarea a contractului de muncă și a dispus reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior emiterii deciziei cu obligarea la plata drepturilor salariale începând cu 01.01.2008 și până la pronunțarea hotărârii 20.03.2009.
Celelalte cereri au fost respinse.
Astfel, art.161 al.4 din Codul muncii invocat de reclamant in susținerea cererii sale privind plata a daunelor interese stabilește că angajatorul poate fi obligat la plata de daune interese angajatului atunci când, prin întârzierea plății salariului îi provoacă acestuia un prejudiciu. Se condiționează, deci, posibilitatea acordării acestor despăgubiri de existența unui prejudiciu, fapt nedovedit in cauza pendinte.
In ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 78 din CCM la nivel național pe anii 2007-2010, privind plata unei compensații de cel puțin un salariu lunar,acestea nu sunt aplicabile in speță, deoarece vizează situația in care contractul de munca a fost efectiv desființat pentru motive care nu țin de persoana salariatului, ori in speța reclamantul a fost reintegrat in funcția anterior deținută, decizia de concediere fiind anulată.
Impotriva sentinței civile nr. 465 din 20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în termen legal, a formulat recurs pârâta Curier B criticând-o pentru următoarele motive:
- s-a făcut dovada în speță că punctul de lucru la care a fost angajat reclamantul a fost desființat;
- instanța nu are cum să decidă reintegrarea în funcție a reclamantului atâta vreme cât această funcție nu mai există.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 65 din Codul Muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților ec0nomice, transformărilor tehnologice sau reorganizării activității.
Concedierea trebuie să fie efectivă, să aibă o cauză reală și serioasă și să fie definitivă. Ori în cauza de față nu au fost respectate niciuna din aceste condiții.
Deși recurenta a invocat atât în întâmpinarea depusă la fond, cât și în cererea de recurs o hotărâre a Adunării Generale a societății, prin care s-a desființat postul, nu a depus nici un document în acest sens. Mai mult instanța de fond i-a acordat trei termene pentru depunerea documentației care a stat la baza deciziei, însă recurenta nu a depus nicio dovadă.
Decizia a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale în ceea ce privește forma și fondul acesteia, întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiată, iar potrivit art. 76 din Codul Muncii, nerespectarea procedurii privind concedierea atrage nulitatea absolută a deciziei.
Față de considerentele expuse, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta CURIER B, cu sediul în sector 6, nr. 14,.40,.1,.33 împotriva sentinței civile nr. 465/D/ din data de 20.03.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.XII.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.sent.,.
Red.
.ct/4 ex.
14.12.2009
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Liliana Ciobanu, Valerica Niculina
| ← Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1159/2009. Curtea... → |
|---|
