Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia 869/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 869
Ședința publică de la 26 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu
JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
JUDECĂTOR 3: Camelia Drăghin
Grefier - -
*********************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de pârâtul INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN N împotriva sentinței civile nr.602 C din 19.06.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat consilier juridic, lipsă fiind intimata.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că recursul este la primul termen de judecată, este declarat în termen, motivat și legal scutit de la plata taxelor de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Consilier juridic, având cuvântul asupra recursului promovat, solicită admiterea acestuia astfel cum a fost motivat și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii contestatoarei, motivat de faptul că în mod greșit prima instanță a respins excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei de către Secția Civilă a Tribunalului Neamț. Decizia a cărei anulare se solicită de contestatoare are calitatea de act administrativ și trebuia mai întâi cercetată legalitatea actului emis de Inspectoratul Școlar Județean
Contestatoarea nu avea dreptul să predea la liceu motivat de împrejurarea că inițial ea a fost titularizată ca profesor pentru școala profesională, iar pentru a promova la un nivel superior, aceasta trebuia să susțină un concurs.
În ceea ce privește invocarea discriminării contestatoarei, apreciază că motivele invocate de aceasta în sensul precizat nu reprezintă motive de discriminare, iar în sistemul bugetar orice post se ocupă prin concurs.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța reținând cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului declarat, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 602/19.06.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, a fost respinsă, ca nefondată, excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean N, a fost admisă contestația formulată de reclamanta și anulată decizia nr.4795/19.12.2008 emisă de pârât, cu menținerea contestatoarei ca și titular pe catedra de fizică din cadrul Grupului Școlar " " P N, pentru toate nivelurile de învățământ, inclusiv nivelul de învățământ liceal.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță a avut în vedere următoarele: Conform prevederilor art. 58 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003 - 2004, nr. 5521/01 din 9 ianuarie 2004, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 5521/01/9.01.2004, aplicabil în cauză, în învățământul preuniversitar de stat, pentru personalul didactic de predare și instruire practică, contractele individuale de muncă se încheie între inspectoratul școlar, reprezentat de directorul unității de învățământ și salariat, în baza unei decizii de delegare de competențe, emisă de inspectorul școlar general.
Decizia contestată a fost emisă de N în exercitarea atribuțiilor conferite de dispozițiile art. 17 alin. 7 și art. 142 din Legea învățământului nr. 84/1995, în ceea ce privește administrarea procesului educațional, respectiv, repartizarea cadrelor didactice, încheierea și modificarea contractelor de muncă ale acestora.
În consecință, excepția invocată de intimat a fost respinsă ca nefondată.
Pe fondul litigiului, prima instanță a reținut că începând cu anul 1995 contestatoarea a fost titularizată pe catedra de fizică de la Școala Profesională nr. 1 - P N, în baza ordinului de numire pe post nr. 4759/1995.
În anul 2002, Școala Profesională nr. 1 - PNs -a comasat cu Grupul Școlar nr. 9 - P N, unitatea școlară nou înființată schimbându-și denumirea în anul 2005, în Grup Școlar " " - P
Prin decizia nr. 4795 din 19 decembrie 2008, emisă de intimat, contestatoarea a devenit titular pe catedra de fizică de la Grupul Școlar " " - P N, însă doar pentru nivelul de învățământ, începând cu data de 01 septembrie 2008.
Din conținutul deciziei s-a reținut că, motivul de fapt care a determinat emiterea actului decizional contestat îl constituie schimbarea denumirii unității de învățământ nou creată în anul 2002, prin comasarea Școlii profesionale nr. 1 P N, cu Grupul Școlar nr. 9 - P N, devenită astfel, Grup Școlar " " - P
Temeiul de drept invocat de intimat în justificarea măsurii dispuse îl constituie art. 142 din Legea învățământului nr. 84/1995, rep. art. 7, art. 10 alin. 1 lit."a", art. 11 alin. 5 și art. 43-45 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, modificată și completată, precum și prevederile art. 1 alin. 1 lit. c din Metodologia privind mișcarea personalului didactic din învățământul preuniversitar aprobat prin nr. 2573/2007, ale privind mișcarea cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, aprobat prin nr. 2572/2007 și ale nr. 5384/2005.
Față de situația reținută, prima instanță a constatat, că decizia contestată este nelegală, fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în materie. Astfel, s-a apreciat că, decizia supusă judecății este nelegală, întrucât a fost emisă în timpul anului școlar în curs, cu efect retroactiv, situație în care petenta este în imposibilitate de a-și completa catedra cu alte ore de predare corespunzătoare nivelul de învățământ astfel stabilit, respectiv nivelul, prin aceasta fiindu-i încălcat dreptul la muncă.
În acest context, prima instanță a constatat că, susținerile intimatului potrivit cărora nu a putut reglementa în timp util situația contestatoarei datorită conducerii unității școlare în cauză, care nu i - a întocmit acestuia dosar de restrângere activitate, nu sunt întemeiate, astfel încât au fost înlăturate, întrucât comasarea celor două școli s-a realizat prin decizia sa, obligația de a numi personalul didactic în cadrul noii unități școlare revenindu-i de la data înființării acesteia, respectiv din anul 2002. De asemenea, nici lipsa de timp și volumul mare de activitate nu justifică emiterea deciziei contestate după șase ani de la înființarea noii școli, la Ja anului școlar 2008 - 2009.
S-a mai apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. "a" din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, prin care, la data emiterii deciziei contestate, era reglementată pretransferarea personalului didactic, întrucât contestatorul nu a formulat o cerere în acest sens.
Prin întâmpinarea formulată în dosar intimatul a arătat că nu prevederile art. 10 alin. 1 lit. a din Legea nr. 128/1997 sunt aplicabile în situația contestatoarei, ci dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. b din aceeași lege, prin care la acea dată era prevăzută transferarea personalului didactic titular disponibilizat prin restrângere de activitate sau prin desființarea unor unități școlare.
S-a reținut că intimatul nu poate invoca alte temeiuri de drept decât cele avute în vedere la emiterea deciziei contestate și pe care s-a fondat măsura dispusă.
Chiar și în situația aplicării dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. b din Legea nr. 128/1997, s-a apreciat că intimatul nu a făcut dovada faptului că petenta a fost disponibilizată și s-a aflat în restrângere de activitate sau că la data comasării celor două unități școlare, Grupul Școlar nr. 9 PNc uprindea și ciclu de învățământ liceal, de zi.
Fiind titular al unității școlare nou înființate prin comasare, s-a apreciat că petenta are dreptul să predea la toate nivelele de învățământ pe care aceasta le cuprinde, cu atât mai mult cu cât nivelul nu este prevăzut de Legea nr. 128/1997 ca nivel de învățământ.
Astfel, măsura luată prin decizia contestată apare ca o modificare unilaterală a contractului de muncă al contestatoarei, dispusă cu încălcarea prevederilor legale în materie.
Pe de altă parte, s-a apreciat că prin dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 128/1997 s-a creat o situație de discriminare între cadrele didactice titularizate în diferite medii și nivele de învățământ.
Astfel, normele legale invocate stabilesc ordinea ocupării posturilor didactice din învățământul de stat, respectiv pretransferarea personalului didactic, la cerere, în aceeași localitate sau în localitatea unde își are domiciliul, în limitele aceluiași regim de mediu, în unități de învățământ echivalente sau într-o treaptă inferioară de învățământ, respectând prevederileart. 7și aleart. 13alin. (5), care se aplică în mod corespunzător; dacă postul este solicitat de două sau mai multe persoane, se organizează concurs;
- transferarea personalului didactic titular disponibilizat prin restrângere de activitate sau prin desființarea unor unități școlare; transferul se efectuează în unități școlare echivalente sau într-o treaptă inferioară de învățământ, în specialitate, în limitele aceluiași regim de mediu, rural sau, ori din mediul în mediul rural".
Față de motivele arătate, tribunalul a apreciat că tratamentul discriminatoriu la care contestatoarea a fost supusă prin efectul dispozițiilor legale invocate nu a avut un scop legitim, justificat obiectiv, iar metoda lui de realizare nu a fost adecvată, aducând atingere principiului nondiscriminării în cadrul relațiilor de muncă, reglementat prin art. 5 din Codul Muncii și principiului egalității în fața legii care presupune, conform Deciziei nr. 135/05.11.1996 a Curții Constituționale, instituirea unui tratament egal pentru situațiile care în funcție de scopul urmărit nu sunt diferite.
Totodată, s-a mai apreciat că, în cauză sunt incidente prevederile art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, referitoare la interzicerea discriminării, potrivit cărora reprezintă o încălcare a acestor prevederi oricare diferențe de tratament săvârșite de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, precum și prevederile art. 1 din protocolul nr. 12 la Convenție și jurisprudența CEDO. De asemenea, instanța de contencios constituțional, prin Decizia nr. 1/08.02.1994, a stabilit că există discriminare și atunci când un grup este mai bine tratat decât altul, fără o justificare adecvată, deși li se recunoaște un statut egal.
Ori, potrivit art. 7 alin. 1 lit. c din Legea nr. 128/1997, pentru ocuparea funcției de profesor în învățământul liceal și postliceal este necesară doar îndeplinirea condiției privind "absolvirea cu examen de licență a unei instituții de învățământ superior de lungă durată sau echivalentă acesteia, în profilul postului, sau absolvirea cu diplomă a cursurilor postuniversitare cu durata de cel puțin un an și J, aprobate în acest scop de Ministerul Educației și Cercetării - studii aprofundate, studii academice postuniversitare, studii postuniversitare de specializare, în profilul postului, precum și îndeplinirea condiției cerute deart. 68din Legea învățământului nr. 84/1995", norma legală neimpunând o condiție suplimentară raportată la nivelul de studiu.
De altfel, această situație de discriminare a fost constatată și înlăturată prin efectul prevederilor OUG nr. 40/22.04.2009 pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr. 84/1995 și a Legii nr. 128/1997 privind Statutul cadrului didactic.
doptarea nr.OUG 40/2009, prin caracterul său reparatoriu, a urmărit înlăturarea inechităților generate anterior, cadrelor didactice fiindu-le astfel recunoscut dreptul de a se pretransfera și transfera între nivelurile de studiu.
Astfel, prin pct. 5 din ordonanță s-a stabilit că pretransferarea la cerere și transferarea personalului didactic disponibilizat prin restrângere de activitate sau prin desființarea unor unități școlare se realizează și între nivelurile de învățământ, cu condiția suplimentară a parcurgerii unui program de perfecționare/formare continuă în ultimii 5 ani.
Dacă dispozițiile legale menționate nu ar fi fost într-adevăr discriminatorii, legiuitorul nu le-ar fi modificat prin acest act normativ.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Nad eclarat recurs, prin care a criticat sentința Tribunalului Neamț pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând atât necompetența materială de soluționare a cauzei, raportat la prevederile art.2 lit.c din Legea 554/2004, cât și greșita aplicare a dispozițiilor art.10 alin.1 lit.b din Legea 128/1997.
Recurentul-pârât a susținut că decizia contestată are caracterul unui act administrativ, astfel încât competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță aparținea instanței de contencios administrativ.
Pe fondul litigiului, recurentul a invocat faptul că, în raport de dispozițiile art.10 alin.1 lit.b din Legea 128/ 1997, decizia contestată de către intimata-reclamantă este legală, întrucât anterior adoptării OUG 40/2009 nu era posibil transferul de la un nivel inferior la unul superior de învățământ.
Recurentul a susținut că a procedat la aplicarea prevederilor OG 40/2009, întregind norma pe nivel liceal pentru toate cadrele didactice din toate școlile având clase I-VIII sau școlile de arte și meserii care s-au transformat în licee. De asemenea, s-a susținut că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță existența unei situații de discriminare, în condițiile în care nu sunt îndeplinite condițiile stipulate de OG 137/2000.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Astfel, cum în mod corect a reținut și prima instanță, prin decizia contestată recurentul-pârât a procedat la modificarea în mod unilateral a contractului de muncă al intimatei-reclamante în ce privește încadrarea sa ca și cadru didactic, competența de soluționare a contestației împotriva acestei decizii aparținând instanței de litigii de muncă, decizia menționată neavând caracterul unui act administrativ, în sensul Legii 554/2004, pentru a atrage competența specială a instanței de contencios administrativ.
Referitor la fondul litigiului, modificarea contractului de muncă al intimatei-reclamante este nelegală, întrucât comasarea Școlii Profesionale nr.1 P N cu Grupul Școlar nr.9 P N, r4ealizată în anul 2002, nu poate constitui temei al modificării încadrării ca și cadru didactic al intimatei-reclamante, deoarece aceasta, fiind titular al unității înființată prin comasare, are dreptul să predea la toate nivelele de învățământ pe care le cuprinde unitatea respectivă.
Astfel cum s-a reținut și de către prima instanță, nu pot fi avute în ve4dere prevederile art.10 alin.1 lit.a, b din Legea 128/1997, deoarece în situația de față nu s-a făcut dovada și nu a fost invocată o restrângere de activitate sau o desființare a unității școlare, care să fi determinat disponibilizarea reclamantei și astfel să se pună problema transferului sau existența unei cereri de pretransfer.
În consecință, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul, promovat de pârâtul INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN N împotriva sentinței civile nr.602 C din 19.06.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 august 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red./
Red.
Tehn.4 ex AA 08.09.09
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș, Camelia Drăghin
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 634/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1504/2009. Curtea... → |
|---|
