Contestație decizie de sancționare. Decizia 3370/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1112/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3370/
Ședința publică din data de 14 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât Institutul de Boli Cardiovasculare "Prof.Dr.", împotriva sentinței civile nr.7388 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 31589/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect - contestație decizie sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul pârât Institutul de Boli Cardiovasculare "Prof.Dr.", prin consilier juridic, cu împuternicire atașată la fila 11 dosar, intimatul reclamant, prin avocat cu împuternicire avocațială atașată la fila 12 dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul intimatului reclamant, depune la dosar în copie decizia nr.861/2008 a Colegiului Medicilor din Municipiul B și practică judiciară.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Consilierul juridic al recurentului pârât Institutul de Boli Cardiovasculare "Prof.Dr.", susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
Avocatul intimatului reclamant, depune la dosar concluzii scrise; solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.7388 din 26.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a dispus admiterea contestației formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul INSTITUTUL DE BOLI CARDIOVASCULARE; s-a dispus anularea deciziei nr.203/28.07.2008 emisă de intimată; a fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7356,80 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin decizia nr.203 din 28.07.2008 contestatorului i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară a avertismentului scris, deoarece s-a reținut că abaterea disciplinară constă în "comportament necorespunzător față de pacienți și față de colectivul din care face parte, de natură să provoace încurcături inutile în programul operator".
Tribunalul a reținut că din analiza decizie de sancționare emisă și din actele care au stat la baza acesteia rezultă că cererea reclamantului este întemeiată, deoarece aceasta nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Potrivit art. 268 alin. (2) din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, decizia trebuie să cuprindă descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.
Prin descrierea faptei se înțelege nu o descriere generică a faptei, ci angajatorul are obligația de a indica în mod concret abaterile disciplinare pentru care a emis decizia de sancționare disciplinară, pentru a permite angajatului să-și formuleze apărări și pentru a permite instanței să exercite controlul prevăzut de art. 268 alin. (5) din Codul muncii.
Prin urmare a reținut Tribunalul că în decizia contestată nu se specifică în mod concret în ce a constat respectiva abatere disciplinară și în ce mod a fost săvârșită, respectiv în ce a constat comportamentul neadecvat la locul de muncă și consecințele acestui comportament, nu se arată data la care a fost săvârșită.
Prin urmare a reținut Tribunalul că și acest element al datei este foarte important deoarece în lipsa sa, instanța nu poate calcula termenul de prescripție prevăzut de art. 268 alin.(1) din Codul muncii, iar angajatului nu îi este permisă exercitarea dreptului la apărare.
O altă condiție ce privește nulitatea se referă la lipsa motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care în condițiile prevăzute la art.267 alin.(3) nu u fost efectuate cercetarea.
Față de aceste considerente, Tribunalul a reținut că sancționarea este nelegală prin nerespectarea condițiilor impuse de art. 268 alin.(2) și art. 267 din Codul muncii. Motiv pentru care dispus anularea decizie de concediere.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta prin care a solicitat admiterea recursului și pe fond menținerea deciziei atacate.
În motivarea recursului se susține că reclamantul -intimat a avut un comportament necorespunzător de natură să conducă la perturbarea programului operator al secției, respectiv a refuza fără vreun motiv justificat să respecte programul operator al secției, respectiv a refuzat, fără vreun motiv justificat să respecte programul operator stabilit pentru data de 06.06.2008 - efectuarea unei intervenții programate.
Cu privire la critica sentinței date cu aplicarea greșită a legii, se arată că în mod greșit instanța a reținut că decizia atacată nu ar cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, întrucât așa cum se poate observa, în art. 2 al decizie este indicat faptul că abaterea disciplinară a constat în "comportament necorespunzător fapta de pacienți și fapta de colectivul din care face parte, de natură să provoace încurcături în programul operator".
De asemenea s-a criticat sentința instanței de fond pentru faptul că în mod greșit a reținut că prin convocarea făcută reclamantului acestuia nu i s-a arătat în mod concret faptele imputate pentru a se putea apăra, în condițiile în care convocarea a fost însoțită de referatul prin care conducerea instituție era înștiințată despre săvârșirea abaterii disciplinare.
Intimatul a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate cât și din oficiu conform art. 3041. proc. civ. precum și prin raportare la probatoriu administrat în cauză, Curtea constată că recursul formulat este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Criticile recurentului la adresa sentinței recurate nu sunt decât o reluare a mențiunilor trecute în decizia de sancționare disciplinară aplicată acestuia și anulată de către Tribunalul pentru faptul că este lovită de nulitate absolută întrucât a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 268 alin. (2) din Codul muncii.
În acest sens, Tribunalul a reținut în mod corect starea de fapt cu privire la existența acestei decizii și a conținutului pe care trebuie să-l cuprindă, precum și obligațiile ce îi revene-au angajatorului în procedura de emitere a acesteia, elemente pentru care legea prev3ede sancțiunea nulității absolute necondiționat de apărările sau motivațiile ulterioare ale angajatorului.
Esențial le emiterea unei decizii de sancționare este să se menționeze data săvârșirii faptei, pentru că în raport de acesta se poate stabili dacă sancțiunea a fost aplicată în termen.
De asemenea, trebuie descrisă în concret fapta care constituie abatere disciplinară, deoarece Tribunalul chemat să examineze existența acesteia va putea să stabilească dacă această faptă este potrivit reglementărilor interne abatere disciplinară, ceea ce în cauza de față din descrierea foarte sumară și confuză nu se poate stabili cu exactitate dacă avem de a face cu o faptă de natură să îndeplinească condițiile unei abateri disciplinare și pentru care se poate aplica o sancțiune.
Un alt element important și care nu a fost menționat în decizia de sancționare se referă la cercetarea prealabilă și la respingerea motivată a apărărilor celui sancționat, decizie ce în cazul de față nu cuprinde nici aceste elemente.
Prin urmare toate aceste condiții cerute de lege sub sancțiunea nulității nu se regăsesc în decizia ce a fost anulată de către prima instanță, iar criticile la adresa sentinței se mărginesc să arate că Tribunalul s-ar fi aflat în eroare și că toate argumentele reținute nu sunt adevărate, ceea ce sub aspectul probatoriului nu se confirmă, în acest sens stă mărturie conținutul deciziei menționate, iar Curtea reține că avem de a face cu un recurs pur formal care nu menționează și nu evidențiază în ce constă nelegalitatea sentinței recurate.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312. proc. civ. urmează să dispună respingerea recursului ca nefundat.
De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 274. proc. civ. precum și a dovezii efectuării cheltuielilor de judecată existente la fila 31 din dosarul de recurs, Curtea va obliga recurentul-pârât la plata către intimatul-reclamant a sumei de 2472,17 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât INSTITUTUL DE BOLI CARDIOVASCULARE "PROF.DR.", împotriva sentinței civile nr.7388/26.11.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.31589/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Obligă recurentul la 2472,17 lei cheltuieli de judecată către intimat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex/19.06.2009
Jud.fond:;
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1509/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 6099/2009. Curtea... → |
|---|
