Contestație decizie de concediere. Decizia 1517/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1517/R-CM
Ședința publică din 28 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.82/CM din data de 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-contestator, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.64/2009, emisă de Baroul Argeș -Cabinet individual și intimata SC prin avocat A în baza împuternicirii avocațiale nr. 44/2009, emisă de Baroul Argeș - Cabinet individual, lipsind intimatul Grupul de.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat A, pentru intimatul- pârât depune la dosar xerocopie de pe decizia civilă nr. 1199/R-CM, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr-, ca practică judiciară.
Apărătorul recurentului - contestator și reprezentantul intimatului- pârât susțin că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul- contestator susține că decizia emisă de unitatea intimată este lovită de nulitatea absolută, întrucât nu s- realizat procedura prealabilă. De asemenea lipsește semnătura din partea sindicatului și nici viza Oficiului juridic pe decizia de desfacere a contractului de muncă. Susține că au fost încălcate prevederile art. 267.M și art.57 din Contractul colectiv de muncă Și pe fondul cauzei susține că în raport de cutuma locului de muncă obiectele cu care își desfășura activitatea le curăța cu gazolină. Prejudiciul cauzat este modic, drept urmare s- dat rezoluție de scoatere de sub urmărire penală. Solicită admiterea recursului, desființarea sentinței, pronunțată de Tribunalul Argeș, iar pe fond admiterea contestației, anularea deciziei emisă de unitatea intimată, reintegrarea în funcția avută anterior, cu plata drepturilor salariale.
În subsidiar solicită anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă, reintegrarea în funcția avută și înlocuirea măsurii luate în sensul aplicării unei sancțiuni mai ușoare.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat A, având cuvântul pentru unitatea intimată susține că decizia emisă nu este nulă, fiind efectuată procedura prealabilă. De asemenea nu se impunea a se aplica viza de la Oficiul juridic și nici de la sindicat, fiind o sancțiune disciplinară.
Și pe fondul cauzei susține că s-au administrat probe din care rezultă că a fost surprins contestatorul, sustrăgând o cantitate mare de produs petrolier, astfel că se justifică măsura luată.
Solicită respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că, la data de 26.02.2008, contestatorul, în contradictoriu cu intimații. și Grupul de a formulat contestație împotriva deciziei de concediere nr.40/14.02.2008.
În motivarea cererii s-a arătat că decizia de concediere susmenționată este nulă de drept, potrivit art.76 Codul muncii și art.56 din Contractul colectiv de muncă pe unitate, deoarece la emiterea acesteia nu au fost respectate dispozițiile art.267 din Codul muncii, respectiv nu a fost convocat în scris la cercetarea disciplinară și nici dispozițiile art.57 din Contractul Colectiv de Muncă, în sensul că decizia nu poartă viza și nici viza de legalitate a Oficiului Juridic, obligatorie în astfel de cazuri. A mai arătat contestatorul că nu se face vinovat de abaterile ce au fost reținute în sarcina sa și că angajatorul nu a respectat criteriile prevăzute de art.266 Codul muncii în alegerea sancțiunii.
La data de 07.05.2008, contestatorul și-a precizat și completat cererea, solicitând anularea deciziei de concediere nr.40/14.02.2008, reintegrarea în funcția deținută anterior concedierii, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la desfacerea contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
La 25.06.2008, contestatorul și-a completat contestația în sensul solicitării în subsidiar înlocuirii sancțiunii aplicate cu una mai ușoară din cele prevăzute de disp. art.264 Codul muncii.
La data de 28.05.2008, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației arătând, în esență, următoarele:
Decizia nu este lovită de nulitate întrucât cercetarea disciplinară a avut loc, lipsa dovezilor de convocare în acest context neconducând la nulitatea deciziei, iar pe de altă parte pentru că art.57 din CCM se referă la concedierea salariaților din inițiativa angajatorului din motive neimputabile acestora.
În ceea ce privește temeinicia deciziei, chiar contestatorul a recunoscut că a săvârșit fapta, neexistând dovada că acesta ar fi avut consimțământul viciat la acel moment. Pe de altă parte, asupra contestatorului și a unui alt angajat au fost găsite 120 litri de produs petrolier, așa cum rezultă din raportul întocmit de angajații serviciului de pază și chiar au fost surprinși în momentul colectării acestuia de către aceștia. Contestatorul s-a apărat în sensul că nu a avut intenția să sustragă, ci doar să curețe sculele cu gazolină, însă chiar și în această situație ar fi încălcat dispozițiile regulamentului intern și ale normelor de prevenire a incendiilor și ale protecției muncii.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.82/CM/16.01.2009, a respins contestația ca neîntemeiată reținând următoarele:
La data de 15.01.2008, în jurul orei 5,00, lucrători din cadrul Serviciului Public Județean de Pază și Ordine A, angajați să asigure paza instalațiilor societății intimate, au surprins pe numitul, împreună cu operatorul, în interiorul Parcului nr.7, în timp ce sustrăgeau produs petrolier folosind o instalație artizanală. S-au găsit asupra celor doi 8 bidoane din plastic a câte 20. fiecare, din care 5 erau pline cu produs petrolier și încă două găleți pline cu produs petrolier, de 35 și respectiv 25, în total 120, fapt ce rezultă din raportul întocmit de angajații serviciului de pază și din declarația martorului, care a fost împuternicit de către directorul unității să verifice sustragerea de produs petrolier. În cadrul anchetei disciplinare s-au avut în vedere referatele întocmite de serviciul de pază, de șeful Sectorului VI, precum și cel întocmit de ofițerul de securitate din cadrul societății.
Toate aceste rapoarte au constatat intervenția neautorizată asupra instalațiilor, precum și cantitatea importantă de produs petrolier sustrasă.
Acest eveniment a fost sesizat Poliției - Biroul pentru prevenirea și combaterea sustragerilor de produse petroliere, iar prin Ordonanța nr.328/P/2008/11.11.2008 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteștis -a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208, 209 Cod penal, deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, aplicându-se o sancțiune cu caracter administrativ constând în amendă în cuantum de 500 lei.
S-a reținut în cuprinsul ordonanței că învinuitul recunoscut și regretat săvârșirea faptei.
Prin urmare, măsura scoaterii de sub urmărire penală nu a avut în vedere faptul că, eventual, fapta nu ar fi fost săvârșită, ci neîntrunirea de către această faptă a elementelor constitutive ale infracțiunii.
Prin prezenta contestație, contestatorul susține că nu a avut intenția de a sustrage produs petrolier, ci doar de a curăța sculele cu gazolină, martorul arătând că exista o practică în unitate în sensul de a curăța instalațiile și sculele cu condens din instalație.
Această apărare nu a fost reținută, deoarece regulamentele interne și normele de prevenire a incendiilor și protecția a muncii interzic folosirea produselor petroliere pentru curățarea sculelor, aspect asupra căruia contestatorul a fost instruit și pe care acesta l-a recunoscut la interogatoriu și, de asemenea, o asemenea cantitate era mult prea mare pentru o astfel de operațiune.
produsului petrolier cu ajutorul unei instalații improvizate, indiferent de scopul în care urma să fie folosit acest produs, pune în pericol siguranța și securitatea întreprinderii și a întregului personal din unitate, chiar și pe cea a contestatorului, care a recunoscut la interogatoriu că nu a avut acordul conducerii unității pentru a prelua produsul petrolier.
Nu are relevanță faptul că acesta nu a părăsit incinta unității cu produsul petrolier sustras întrucât, prin Ordonanța nr.328/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteștis -a stabilit că, contestatorul se face vinovat de fapta pentru care a fost urmărit penal, iar lipsa răspunderii penale a salariatului nu atrage, implicit și lipsa răspunderii disciplinare.
Potrivit art.266 din Codul muncii, angajatorul este cel în măsură și în drept să analizeze gravitatea abaterii, consecințele acesteia și să stabilească sancțiunea disciplinară ce urmează a fi aplicată.
În consecință, având în vedere condițiile prevăzute de art.266 din Codul muncii angajatorul a stabilit că pentru faptele imputate contestatorului sancțiunea aplicată este de desfacere a contractului individual de muncă.
În cadrul soluționării contestației la decizia de desfacere a contractului de muncă, instanța de judecată, în cadrul prerogativelor sale are posibilitatea să verifice dacă s-au respectat la momentul individualizării sancțiunii dispozițiile art.266 din Codul muncii.
În cauză, instanța a apreciat că față de dispozițiile din Codul muncii și Regulamentul de ordine interioară, fapta săvârșită de contestator constituie o abatere disciplinară gravă, iar sancțiunea aplicată, cea a concedierii disciplinare, a fost corect stabilită în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșită de salariat, astfel că nu se impune o altă măsură disciplinară mai puțin severă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, contestatorul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8, 9 și 3041Cod procedură civilă arătând, în esență, următoarele:
- instanța a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art.264 al.1 și 267 al.4 din Codul muncii, precum și cele ale art.57 din Contractul colectiv de muncă, deoarece măsura desfacerii disciplinare a contractului de muncă nu se poate face înainte de efectuarea cercetării disciplinare, contestatorului trebuia să i se aducă la cunoștință posibilitatea de a face probe în cadrul cercetărilor, iar desfacerea contractului din inițiativa angajatorului, indiferent de situație, se face cu acordul sindicatului;
- decizia de desfacere a contractului de muncă nu a fost semnată nici de oficiul juridic al intimatei, deși acesta trebuia să și-o însușească;
- tribunalul a făcut o interpretare greșită a probelor administrate în cauză, neavând în vedere că s-a demonstrat, cu depoziția martorului, că acesta era procedeul de a se spăla sculele cu petrol din instalație, nu a existat intenția reală de a se sustrage petrol, iar valoarea produsului petrolier găsit la control era nesemnificativă;
- s-a interpretat greșit și ordonanța parchetului prin care contestatorul a fost scos de sub urmărire penală și s-a aplicat o sancțiune administrativă, reținându-se că nu există un pericol social ridicat, ci unul redus, situație față de care nu se impunea aplicarea celei mai drastice măsuri disciplinare, putându-se aplica o sancțiune mai ușoară.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că decizia de desfacere a contractului de muncă respectă dispozițiile legale, iar probele administrate în cauză dovedesc că măsura este și temeinică.
Recursul este nefondat.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă este nefondat, față de obiectul cauzei, respectiv contestație împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă, contestație în care se analizează legalitatea și temeinicia actului juridic unilateral al unității intimate, nefiind vorba de interpretarea unui act juridic, în sensul motivului de recurs invocat, de schimbarea naturii sau înțelesului acestuia.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă este nefondat pentru că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, respectiv a dispozițiilor art.267 din Codul muncii.
Potrivit acestui text de lege, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute de art.264 al.1 lit.a, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
În cauză, cercetarea disciplinară prealabilă a fost îndeplinită, deoarece contestatorul a fost prezent în fața comisiei de disciplină, deși nu a fost convocat în scris, unde și-a expus punctul său de vedere în ceea ce privește fapta ce i se impută, având astfel posibilitatea de a-și formula toate apărările, potrivit art.267 al.4 din Codul muncii.
Mai mult, contestatorul a recunoscut la interogatoriu că a dat toate explicațiile necesare în fața comisiei de disciplină, situație în care procedura de cercetare disciplinară nu l-a vătămat pe acesta, practica judiciară stabilind că numai lipsa cercetării prealabile conduce la sancțiunea nulității deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Odată ce contestatorul a fost prezent la comisia de disciplină, neconvocarea în scris a acestuia nu poate conduce la nulitatea deciziei, această sancțiune fiind prevăzută numai de dispozițiile art.267 al.1 din Codul muncii, nu și de cele ale art.267 al.2 din același cod.
Referitor la avizul sindicatului și a oficiului juridic la măsura desfacerii contractului de muncă, trebuie reținut că lipsa acestor avize nu poate conduce la nulitatea absolută a deciziei potrivit art.268 al.2 din Codul muncii, iar măsura nu a fost dispusă din motive neimputabile contestatorului, ci ca o sancțiune disciplinară.
Și motivul de recurs prevăzut de art.3041Cod procedură civilă este nefondat, hotărârea fiind legală și temeinică și din punctul de vedere al aprecierii probelor administrate în cauză.
În acest sens, fapta reținută în sarcina contestatorului, de sustragere 120 litri de produs petrolier, astfel cum s-a reținut și în cauza penală finalizată prin Ordonanța nr.328/P/2008 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, prin care a și fost sancționat administrativ, constituie o abatere gravă de natură să justifice desfacerea contractului individual de muncă.
Susținerile contestatorului în sensul că nu a intenționat să sustragă produs petrolier, ci să-l folosească la curățirea sculelor din dotare nu pot fi reținute, deoarece în cadrul cercetărilor penale acesta a recunoscut săvârșirea faptei, iar așa cum a arătat și la interogatoriu știa că era interzisă curățirea sculelor cu produs petrolier, potrivit reglementărilor interne ale intimatei și normelor de prevenire a incendiilor și celor de protecția muncii.
În aceste condiții nu se poate reține că intimata trebuia să se orienteze către o sancțiune mai puțin gravă, dintre cele prevăzute de art.264 din Codul muncii, decât cea luată prin decizia contestată.
În consecință, curtea, constatând că motivele de recurs invocate sunt nefondate, va respinge recursul de față ca nefondat, potrivit art.312 al.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de contestatorul, cu reședința în comuna, sat-, județul A, împotriva sentinței civile nr.82/CM din 16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimați fiind, cu sediul în B, nr.239, sector 1 și GRUPUL DE, cu sediul în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.5/06.11.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2397/2009. Curtea... | Conflict de muncă. Decizia 11/2008. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
