Contestație decizie de concediere. Decizia 1535/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1535
Ședința publică din 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu Dr. - -
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 796/19.08.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta SC "" Reșița SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 796 din 19.08.2009 a Tribunalului C-S, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, împotriva deciziei nr. 169/1000/6.04.2009, emisă de pârâta SC "" Reșița SA, precum și cererea reconvențională formulată de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că locul de muncă al reclamantului a fost suprimat din structura pârâtei ceea ce denotă cauza efectivă a acestei concedieri, cauza reală fiind dovedită de pârâtă prin faptul că programul de concediere colectivă prezintă un caracter obiectiv și a fost impusă de dificultățile economice, determinând angajatorul să renunțe la serviciile unor salariați, datorită desființării locurilor lor de muncă.
De asemenea, s-a reținut că această concediere a fost serioasă, fiind impusă de necesități și susținută din punct de vedere juridic de o serie de acte normative (Decizia nr. 99/13.02.2009 a Comitetului Director care a aprobat noua organigramă a societății valabilă începând cu data de 13.05.2009) și, respectiv, a planului de viabilitate ale companiilor siderurgice, aprobat din luna decembrie 2004 de Ministerul Economiei și Comerțului nr. -/29.12.2004 precum și de Consiliul Concurenței și acceptat de Consiliul Europei.
Cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâtă, instanța a respins-o, întrucât, prin respingerea acțiunii reclamantului, pârâta nu a căzut în pretenții, iar cererea reconvențională nu se mai justifică.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, reclamantul solicitând admiterea lui, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii contestației.
A motivat că măsura luată de intimată în privința sa a fost abuzivă, nejustificată, iar decizia emisă ilegală, întrucât angajatorul nu a ținut cont de criteriile de stabilire a ordinii de priorități prevăzute de lege și de Contractele colective de muncă, menționând că are un copil minor în întreținere, iar respectiva concediere fiind dată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 81 alin. 2 lit. c din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, că la data emiterii deciziei de concediere era și este unic întreținător de familie, soției sale încetându-i contractul individual de muncă, conform art. 65 alin. 1 din Codul muncii, aspecte pe care le-a adus la cunoștința unității în termenul de preaviz.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 raportat la art. 3041Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței pronunțată de tribunal, avându-se în vedere aspectele învederate în apărare, precum și criticile aduse de reclamant deciziei de concediere.
Examinând sentința pronunțată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu motivele de recurs invocate, Curtea constată recursul nefondat.
Decizia de concediere nr. 169/1000/6.04.2009 prin care s-a desfăcut contractul individual de muncă al contestatorului a fost emisă în temeiul dispozițiilor art. 152 din Legea nr. 31/1990 cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu dispozițiile art. 65 Codul muncii, art. 66 teza II, art. 68, art. 73 și urm. din Codul muncii, precum și art. 74 alin. 1 lit. c, alin. 2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010.
În speță este vorba de o concediere colectivă, deci de o desființare a contractului individual de muncă al salariatului pentru motive ce nu țin de persoana sa.
În conformitate cu prevederile art. 65 alin. 1 din codul muncii, cauza concedierii salariatului trebuie să o constituie desființarea locului de muncă determinată de dificultățile economice prin care trece angajatorul, de transformările tehnologice sau de reorganizarea activității acestuia, desființare ce trebuie să fie efectivă, reală si serioasă (art. 65 alin 2 din codul muncii ).
Desființarea locului de muncă este efectivă atunci când acesta este suprimat din structura funcțional - organizatorică a angajatorului, evidențiată în statul de funcții și organigramă si implică cu necesitate caracterul definitiv al suprimării, are o cauză reală când prezintă caracter obiectiv și este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Tribunalul a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, reținând o corectă situație de fapt și făcând o justă aplicare a dispozițiilor ce reglementează instituția concedierii pentru motive care nu țin de persoana salariatului, analizând toate condițiile ce se impun pentru a de afla în situația unei concedieri colective în cauză, respectiv suprimarea efectivă a locului de muncă, cauza reală a acestei concedieri, precum și seriozitatea acesteia, din probatoriul administrat în cauză, rezultând că toate aceste aspecte au fost respectate de către pârâtă.
Aspectele învederate de recurent în cererea de recurs, vizând situația sa materială nu se circumscriu nici uneia dintre situațiile prevăzute de legislația specială în ce privește instituția concedierii colective, constatându-se că decizia de concediere contestată a fost emisă în respectarea dispozițiilor art. 65 alin. 1 și 2 din Codul muncii și că nu există vicii care să ducă la sancționarea acesteia.
Față de cele ce preced, cum sentința atacată este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul reclamantului, declarat împotriva sentinței civile nr. 796/19.08.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata SC "" Reșița SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. - /9.11 2009
Tehnored. /9.11.2009
Ex.2
Prima inst. - Trib. C-S -,
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 199/2010. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 192/2009. Curtea de... → |
|---|
