Contestație decizie de concediere. Decizia 1568/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale cod operator 2928
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1568
Ședința publică din 2 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier:
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de către Primăria comunei Biled împotriva sentinței civile nr. 1581 pronunțată la 12 iunie 2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere disciplinară.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 30 noiembrie 2009, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la 21 ianuarie 2009 sub nr. 336/30, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Primăria Biled solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută a deciziei nr. 335/19 decembrie 2008 în temeiul art. 268 alin. 2 litera c Codul Muncii, motivat de faptul că nu au fost menționate motivele pentru care au fost respinse apărările formulate de el cu ocazia cercetării disciplinare; să repună părțile în situația anterioară emiterii deciziei în sensul reintegrării în funcția deținută anterior; să oblige pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi bănești recunoscute de lege, de la data emiterii dispoziției de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă și până la data reintegrării efective a reclamantului; să oblige pârâta la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale; cu cheltuieli de judecată.
In motivarea contestației a arătat că prin dispoziția nr. 231/19 septembrie 2009 s-a dispus reîncadrarea lui în funcția de paznic începând cu 23 septembrie 2008; că s-a prezentat la sediul pârâtei în vederea reluării activității de paznic, dar că i s-a comunicat că nu va mai fi niciodată angajatul pârâtei; că prin adresele nr. 5252/22 octombrie 2008 și 6112/5 decembrie 2008 fost convocat în vederea efectuării anchetei disciplinare, deoarece a absentat nemotivat de la locul de muncă.
Mai arata ca la prima convocare a prezentat motivele absenței, iar la a doua convocare nu a mai stat nimeni de vorbă cu el; că a comunicat și în scris comisiei motivele absenței, însă în decizia de concediere nu se face nici o referire la apărările formulate.
Prin sentința civilă nr. 1581 pronunțată la 12 iunie 2009, instanța a admis în parte contestația, a anulat decizia nr. 335/19 decembrie 2008 de desfacere a contractului individual de muncă emisă de pârâtă, a dispus repunerea părților în situația anterioară desfacerii contractului individual de muncă, în sensul reintegrării reclamantului pe același loc de muncă, cu obligarea pârâtei la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 800 lei, reprezentând onorariu de avocat, a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că sub sancțiunea nulității absolute, decizia de desfacere a contractului individual de muncă trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, între altele și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile și că decizia de concediere nu respectă această cerință.
A mai reținut că din probatoriul administrat a reieșit că pârâtul s-a prezentat la audiere, însă nu a fost audiat pentru a-și prezenta apărările.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs pârâta Primăria Biled, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Arata ca reclamantul nu s-a prezentat la cercetarea disciplinară din 12 decembrie 2009, acesta fiind motivul pentru care în decizie nu s-a făcut referire la apărări; că din declarațiile martorilor audiați nu rezultă cele reținute de instanță și în plus declarațiile sunt eronate; că in ipoteza neprimirii la lucru, reclamantul avea posibilitatea să solicite în scris aceasta.
Reclamantul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Arata ca instanța de fond a interpretat corect dispozițiile legale și a reținut corect starea de fapt; că cercetarea disciplinară a cuprins și convocarea din 28 octombrie 2008, iar pârâta avea obligația să facă referire la aceasta; că declarațiile martorilor cuprind erori de tehnoredactare cu privire la calitatea acestora; că din faptul că a solicitat punerea în executare a sentinței civile nr. 3748/2008 a Tribunalului Timiș rezultă intenția lui de a se reintegra în muncă.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul neîntemeiat, urmând a-l respinge cu următoarea motivare:
In mod corect prima instanță a soluționat cauza pe excepția nulității deciziei de concediere disciplinară.
Cercetarea disciplinară a fost declanșată în luna octombrie 2008, reclamantul răspunzând convocării prin adresa nr. 5252/22 octombrie 2008 și învederând comisiei că s-a prezentat la lucru, însă s-a refuzat repunerea lui în drepturi.
Prin adresele nr. 22/24 octombrie 2008 și 30/10 decembrie 2008, reclamantul a comunicat pârâtei că neprezentarea la lucru se datorează faptului că nu este primit de primar, adresele fiind expediate pârâtei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
In decizia contestată, pârâta nu face nici o referire la aceste apărări ale reclamantului, deși cele două adrese au ajuns la pârâtă, conform confirmărilor de primire depuse la dosar.
Art. 268 alin. 2 litera c Codul Muncii impune sub sancțiunea nulității absolute ca în decizia de concediere disciplinară să se prevadă motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare.
Așa cum s-a arătat mai sus, în timpul cercetării disciplinare, reclamantul s-a apărat în sensul că primarul refuză să-l primească la lucru, apărări care nu au fost verificate de comisia de cercetare disciplinară și nici nu au fost înlăturate motivat, situație în care în mod corect prima instanță a soluționat cauza pe excepția nulității absolute.
Declarațiile martorilor vizează aspecte de fond, aspecte care țin de motivul neprezentării reclamantului la lucru, aspecte care nu mai se impune a fi analizate în condițiile în care decizia de concediere disciplinară este lovită de nulitate datorită unor aspecte de ordin formal.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va respinge recursul pârâtei ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către Primăria comunei Biled împotriva sentinței civile nr. 1581 pronunțată la 12 iunie 2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 2 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
15.12.2009
Primă instanță.
, - Tribunalul Timiș
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Maria
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 455/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 649/2008. Curtea de... → |
|---|
